Home » Posts tagged 'scandal'

Tag Archives: scandal

150 de ani de la infiintarea senatului Romaniei / Aniversari anul 2014

Dacă n-ar fi fost scandalul bîlciul pe care l-au provocat mass-media şi politicienii români cu privire la invitarea (sau nu) a lui Traian Băsescu la aniversare probabil că n-aş fi aflat că într-una dintre zilele astea se aniversează 150 de ani de la înfiinţarea senatului României. Probabil că senatorii n-au putut uita că actualul preşedinte al ţării a încercat fără succes să le desfiinţeze obiectul de activitate acum cîţiva ani şi nu prea pot să-l accepte pe lup printre oi. Adică, scuze, pe lup printre hiene. Şi-au făcut circ în stilul obișnuit, dar n-am de gînd să le acord prea multă atenție – dacă vă interesează mizeriile politice căutați-le altundeva.

Pe de altă parte, dacă vă interesează istoria (povestită pe scurt) a instituției publice și a evoluției sale în ultimul secol și jumătate aruncați o privire aici: angajații senatului au fost suficient de grijulii pentru a încărca pe site-ul lor cîteva repere istorice.

Dacă vă interesează subiectul: 

150 de ani de la infiintarea senatului Romaniei / Aniversari anul 2014 / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:aniversare, senat, Romania, politicieni, scandal, bilci, senatori, Traian Basescu, moneda, numismatic

Cutremurul din 4 martie curatenie in fotbal, scandal in parlament

Cînd m-am trezit azi dimineaţă 4 martie 2014 era doar aniversarea marelui cutremur din 1977 care a nivelat o parte a Bucureştiului. Mă aşteptam cu o oarecare reţinere la o concluzie a problemelor din Ucraina, dar, aparent, s-a amînat pentru o dată ulterioară. Cu toate acestea, ziua a fost deja cutremurătoare: avem sentinţele în dosarul transferurilor din fotbal şi scandal în parlament cu ocazia propunerii guvernului Ponta 3.

Unul dintre motivele pentru care am arătat un interes aproape neglijabil fotbalului românesc în ultimii ani se datorează faptului că performanţa sportivă a fost înlocuită treptat cu scandaluri şi discuţii absolut inutile. N-aveam nici un chef (şi n-am nici acum) să aud cum oamenii a căror nume le regăsiţi în lista de mai jos au fost transformaţi în vedete doar pentru că au reuşit să strîngă nişte bani şi să-i spargă pe chestii discutabile, dar cu iz sportiv, nici nu mă interesează cum îi pupă în fund orice neavenit din mass-media pentru asta.

Deci… Cutremurul din 4 martie curatenie in fotbal, scandal in parlament / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Etichetele:fotbal, curatenie, sentinta, proces, condamnare, inchisoare, executare, parlament, guvern, scandal, Victor Ponta, Crin Antonescu, 

De ce va scandalizeaza atitudinea asta? / Intrebarea zilei

 

În ultimele trei zile am dat de înregistrarea alăturată în mai mult locuri (cred că primul a fostaici), oamenii arătîndu-se scandalizaţi de atitudinea femeii din ea. Ieri cei de la hotnewsprecizau că Inspectoratul Şcolar Bucureşti s-a autosesizat după ce a urmărit înregistrarea şi că va face de luni (nu ştiu dacă de azi sau din prima luni a anului viitor) verificări în cazul unei invăţătoare de la Şcoala 10 din Bucureşti care ar fi cerut părinţilor bani pentru cadourile ce urmau să fie date de sărbători (de Crăciun) unor angajaţi ai unităţii. Motivul? “Este în politica balcanică, românească, de sărbători să se ofere“.

Mai multe aici: De ce va scandalizeaza atitudinea asta / articol Intrebarea zilei / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, atitudine, invatatoare, cadre didactice, Bucuresti, Oradea, rusine, nesimtire, 

Preoti versus locatari, biserica versus parc in Bucuresti / Homo religiosus Crestinii

Urmărind ştirea pe care cineva a avut grijă să o primesc (n-am prea apucat să mă uit la ştirile pro tv în ultimele zile) nu mă pot abţine să nu rîd. Nu pentru că jegurile de preoţi creştin-ortodocşi au de gînd să constuiască o biserică în locul unui parc (încearcă şi ei să profite de orice ocazie pentru a-şi spori influenţa asupra turmei de dobitoci români) după ce terenul respectiv le-ar fi fost retrocedat (tare aş vrea să ştiu şi cum), nu pentru că au obţinut autorizaţiile de construcţie a unei clădiri, ci pentru că nişte bucureşteni scandalizaţi au reuşit să le dea peste bot (deşi temporar) unor indivizi de două parale.

Detalii aici: Preoti versus locatari, biserica versus parc in Bucuresti / Homo religiosus Crestinii / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Bucuresti, scandal, biserica, parc, preoti, autorizatii, constructie, crestin, ortodox, 

ANAT si preotii crestin ortodocsi, batalia pe ciolanul numit turism / Romanisme

Nu e deloc un secret că România are un imens potenţial turistic, valorificat doar într-o mică parte. Turismul religios a fost promovat intens de diverse televiziuni care consideră pupatul de moaşte rămăşiţe de cadavre fiind ceva demn de menţionat la orele de maximă audienţă. Poate tocmai de accea Pro tv-ul s-a comenteze despre conflictul dintre Biserica Ortodoxă Română şi Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism pentru banii încasaţi de la vizitatori. Se spune că la un moment dat, nu demult, preoţii ar fi atacat agenţiile care organizează vizite la locurile “sfinte”, dar n-am fost pe fază. Acum ANAT-ul cere ca preoţii care organizeaza excursii la mănăstiri sau la mormîntul considerat sfînt să fie obligaţi să aibă licenţa de turism.

Continuare aici: ANAT si preotii crestin ortodocsi, batalia pe ciolanul numit turism / Romanisme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:ANAT, preoti, crestin, otodocsi, batalie, ciolanul, turism, bani, profesori, Biserica Ortodoxa Romana, Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism, scandal, pro tv, realitatea, 

Orson Welles – Razboiul lumilor, War of the worlds – Radio Broadcast 1938

 

Nu ştiu în ce măsură cunoaşteţi opera lui H.G. Wells, Războiul lumilor, este destul de populară – chiar s-a făcut la Hollywood de curînd un film cu Tom Cruise cu subiectul ăsta – sau dacă aţi auzit despre sceneta regizată şi recitată de Orson Welles (adaptare a romanului lui H.G. Wells) la un post de radio american. 

Detalii gasiti aici: Orson Welles – Razboiul lumilor, War of the worlds – Radio Broadcast 1938 / diverse / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:HG Wells, Orson Welles, razboiul lumilor, War of the worlds, radio broadcast, buletine de stiri, martieni, invazie, razboi, lumi, war, worlds, radio, broadcast, buletine, stiri, scandal, 

Cind faceti diferenta intre o fapta buna si problemele pe care le produce

Creştinii au o vorbă: drumul spre iad este pavat cu vine intenţii. Iar subiectul la modă de zilele astea, cel despre cîinii vagabonzi, este o dovadă excelentă a valabilităţii proverbului respectiv. E adevărat, acolo n-au fost doar bune intenţii, ci şi treabă făcută pe jumătate, neasumarea responsabilităţii sau aruncarea ei pe umerii altora (inclusiv chestii cu iz puternic penal) sau chiar deturnare de bani (sau, cel puţin, risipire de resurse), dar asta este o problemă un pic diferită. Bunele intenţii, adică curăţarea străzilor de cîinii maidanezi şi găsirea unui adăpost / stăpîn (atunci cînd se putea) au fost lucrul comun al multora dintre acţiunile românilor, indiferent de forma pe care au luat-o. Era să scriu “bucureştenilor” în loc de “românilor” pentru că în ultimele zile Bucureştiul este oraşul plin de cîini fără stăpîn despre care se discută cel mai mult, dar nu este doar problema lui: chiar şi printre vecinii mei, din Oradea, se găsesc cîţiva oameni “inimoşi” care nu ezită să dea de mîncare la cîinii şi pisicile stabilite de cîteva generaţii în curtea dintre blocuri, ajutînd din plin (pe această cale) la reproducerea lor fără aproape nici un control. Şi tocmai acestei categorii de persoane i se adresează întrebarea din titlu: Cînd faceţi diferenţa între o faptă bună şi problemele pe care le produce? Unde se opreşte dragostea de animale şi unde începeresponsabilitatea fiecărei persoane faţă de restul societăţii în care trăim?

Cind faceti diferenta intre o fapta buna si problemele pe care le produce / articol Intrebarea zilei / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:grija, ciini, vagabonzi, maidanezi, Bucuresti, Oradea, diferenta, fapta buna, problemele, responsabilitate, politic, scandal, 

Bucuresti, orasul ciinilor cu doua si patru picioare

Poate v-aţi obişnuit deja, dar mulţi dintre reprezentanţii românilor (cunoscuţi generic sub denumirea de autorităţi, deşi tocmai autoritatea le cam lipseşte) preferă să reacţioneze decît să acţioneze. Sau, cel puţin, diferenţa dintre acţiunea asta preventivă şi reacţiona la evenimentele din jurul lor e atît de mare încît acţiunea este aproape absentă. De multe ori trebuie să moară oameni sau să fie schilodiţi pe viaţă pentru ca… autorităţile astea să facă ceva pentru eliminarea unei probleme prezentă de ani buni.

Aşa este şi cazul cîinilor fără stăpîn din unele dintre oraşele mari ale ţării. Doar sînt la modă zilele astea… un copil de patru ani a murit muşcat de o haită de cîini maidanezi în apropierea parcului Teo din Bucureşti. O tragedie care poate ar fi fost evitată dacă autorităţile bucureştene ar fi acţionat eficient sau decisiv cînd vine vorba de animalele fără stăpîn. Alte primării au făcut-o, cu mai mult sau mai puţin succes. Sau dacă iubitorii de animale nu ar da de mîncare creaturilor din jurul blocului sau de pe stradă… nişte fiinţe miloase şi fără prea multă minte care nu suportă să vadă patrupedele urlînd sau mieunînd (da, e vorba de pisicile maidaneze) de foame pe stradă. Mă refer, evident, la oamenii (de obicei în vîrstă) care n-au nimic mai bun de făcut decît să… recicleze pe această cale resturile alimentare de la masa lor.

Continuarea este aici: Bucuresti, orasul ciinilor cu doua si patru picioare / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:primarie, Bucuresti, ciini, maidanezi, pisici, stapin, scandal, copil, ONG, responsabilitate,

Omar Haysamm si operatiunea romaneasca neautorizata in alt stat

Aseară n-am apucat să ascult decît întrecere declaraţia lui Traian Băsescu de la tembelizor, dar ce-am auzit a fost suficient pentru a şti că mulţi se vor inflama scandaliza pe tema asta. Adică ălora care nu prea le pasă de Siria, sau de oricare ţară de fapt. Adică ălora care nu le pasă că un individ declarat terorist a fost adus “acasă” pentru a-şi ispăşi pedeapsa, indiferent de locaţia sa anterioară. E vorba de ăia care se blochează la cuvintele “operaţiune neautorizată”… ceva care se încadrează undeva la limita legalităţii sau chiar dincolo de ea: cică SIE a descins ilegal, iar agenţii au răpit, practic, un cetăţean.

Nu cred că a comentat nimeni cînd americanii l-au omorît pe Bin Laden acum cîţiva ani… doar e vorba de americani, cei mai “potenţi” din punct de vedere militar, protejîndu-şi propriile interese şi cel mai cunoscut terorist din lume. Dar cînd e vorba de români şi România… de ce nu s-ar scandaliza? Doar e la modă.

Continuarea e aici: Omar Haysamm si operatiunea romaneasca neautorizata in alt stat / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele: terorist, Omar Haysamm, operatiune, romaneasca, neautorizata, scandal, Traian Basescu, Romania, Siria

Romanii sint un popor de idioti

  • Românii sînt un popor de idioţi #1

Pe scurt, motivul titlului este cît se poate de simplu (deşi subiectul la care mă refer acum este un pic mai lung): românii sînt un popor de idioţi pentru că nu-s în stare să acţioneze organizat şi raţional, preferă să reacţioneze emoţional, sub impusul factorilor externi… Formează cea mai “educată” masă de manevră de prin sud estul Europei. Nu mă înţelegeţi greşit: grupurile mici de oameni sînt capabili de lucruri mari pentru că organizarea funcţionează altfel, mult mai strict. Dar ca popor sîntem pur şi simplu vraişte!, incapabili să ne protejăm propriile interese, incapabili să facem distincţie între bine şi rău, neputincioşi să gîndim dincolo de umplerea burdihanului şi ziua de mîine.

Haideţi să luăm un exemplu la modă: articol Romanii sint un popor de idioti / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:romani, popor, idioti, scandal, interese, nationalism, atitudine, mass-media, alaturi de Sabina, maghiari,

Absurdistanul romanesc Laptele romanesc aruncat pe cimp, risipa cauzata de prostia oamenilor

Acum cîţiva ani buni, nici nu mai ştiu cîţi (să tot fie vreo 15 sau 20), am văzut la televizor ceva documentar despre marea criză economică din anii 1930… pe vremea aia m-a surprins serios faptul că fermierii americani aruncau laptele în loc să-l dea pe gratis dacă tot nu puteau să-l vîndă. Nu mi-a plăcut niciodată risipa, iar acţiunea respectivă mi se părea de-a dreptul absurdă. Pe vremea aceea nu mi-am imaginat vreun moment că aveam să văd acelaşi lucru pe meleaguri româneşti… dar scandalul aflatoxinei din laptele românesc i-a prins cît se poate de serios pe fermierii mioritici.

Mai multe informatii despre laptele romanesc aruncat pe cimp se gasesc aici:

articol Absurdistanul romanesc Laptele romanesc aruncat pe cimp, risipa cauzata de prostia oamenilor / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, aflatoxina, lapte, romanesc, risipa, produse, fermieri, produse romanesti, mass-media, manipulare,

Intrebarea zilei: Cine l-a mincat recent pe Black Beauty?

  • Cine l-a mîncat recent pe Black Beauty? #1

Dincolo de valul de persoane care s-au oripilat pe tema consumului de carne de cal, imaginea alăturată este probabil cea mai bună soluţie la scandalul generat de prezenţa lui Black Beauty în lasagna.

Ştiţi cine e Frumuseţea neagră, nu?  E personajul principal al romanului cu acelaşi nume scris de Anna Sewell în 1877, un cal negru care-şi povesteşte viaţa la persoana întîi. Au fost cîteva ecranizări de-a lungul ultimelor decenii, dar acum s-a regăsit cumva în centrul scandalul din ultimele săptămîni.

Mai multe aici: articol Intrebarea zilei Cine l-a mincat recent pe Black Beauty / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, carne, cal, mincare, Black Beauty, obiceiuri, alimentare, intrebarea zilei

Francezii l-au mincat pe Mister Ed!

  • Francezii l-au mîncat pe Mister Ed! #1

Ştiţi cine e Mister Ed?  Între anii 1958 şi 1966 a rulat un serial cu un cal vorbitor numit Mister Ed. 

Iar francezii l-au mîncat sub formă de lasagna!

diverse Francezii l-au mincat pe Mister Ed! / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:lasagna, carne de cal, francezi, scandal, cal vorbitor, Mister Ed

Mass-media Ungaria vrea sa schimbe constitutia Romaniei

Băi, pe voi nu vă irită titluri de genul “Ungaria, supărată pe Constituţia noastră” sau “Ungaria vrea să schimbe constituţia României”? Da, ştiu, sînt unii maghiari din ambele ţări care vor smulgerea Transilvaniei şi alipirea la ţara vecină, şi au tot încercat aiurea şi absurd în ultimele decenii să sfideze legile acestei ţări. Da, sînt unii care au făcut mai recent ceva declaraţii care i-au stîrnit pe mulţi, dar nu am de gînd să comentez în vreun fel pe seama lor sau despre abordarea de steaguri diverse pe edificiile private sau publice. Este un subiect despre care ştiu prea puţin (scandalul recent), l-am observat doar în trecere, şi n-am de gînd să aberez (pentru că asta ar însemna) pe marginea lui.

Sugestia mea este ca atunci cînd vedeţi titluri precum cele folosite ca exemple la început să treceţi mai departe. 

Mass-media Ungaria vrea sa schimbe constitutia Romaniei /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, titluri, absurde, mass-media, drapele, Ungaria, Romania, constitutie, 

Mass-media … iar scandalul licitaţiei pentru Oltchim continuă…

Probabil că scandalul care a însoţit licitaţia mediatizată de săptămîna trecută este cunoscută de toată lumea, chiar şi de aceia care habar-n-au ce înseamnă Oltchim şi nu-l (re)cunoasc pe Dan Diaconescu din prima fracţiune de secundă. N-am participat niciodată la o licitaţie şi probabil nici voi face asta prea curînd, dar mă aşteptam ca Oltchimul să nu se privatizeze chiar atît de uşor: abia au trecut cîteva zile de la eveniment că au şi început să curgă acuzaţii în ambele părţi. Stau de prea mult prin ţara asta pentru a nu mă aştepta

Vreţi să vă amuzaţi? Urmăriţi scandalul în următoarele zile. Nota de plată va veni mai tîrziu.

Timişoara şi agresarea reporterilor pentru filmarea unor ţigani pe domeniul public

Unul dintre subiectele pentru care s-a făcut mult tam-tam în ultimele zile a fost cel al reporterului agresat în Timişoara pentru că a filmat nişte ţigani pe stradă. Părerile au fost fie pro, fie contra, dar un lucru a ieşit în evidenţă: mass-media s-a coalizat pentru a-i lua apărarea reporterului agresat. S-au plîns de “teroarea” pe care o reprezintă în ultimul timp ţiganii, mai ales pentru că în Timişoara au cumpărat multe case din centrul oraşului… iar acum s-ar ocupa şi cu agresarea celor care doresc să-i filmeze.

De exemplu, Adevărul.ro spune că:

După o serie de scandaluri în care ţiganii şi-au făcut dreptate cu topoare, săbii şi au evacuat români din casele lor, acum a venit rândul jurnaliştilor să se trezească abuzaţi. Realizatorul TV Dan Radoslav şi Gelu Chetrăruc, directorul televiziunii locale TVT 89, au fost agresaţi în plină stradă în timp ce realizau un material despre clanurile ţigăneşti din oraş.

Aparat distrus

Primul care a fost luat în vizor de ţigani a fost Dan Radoslav, care s-a ales cu vânătăi în zona pieptului şi a braţelor. Grav este că la faţa locului se aflau şi doi poliţişti, care nu au putut să calmeze situaţia, ei la rândul lor ajungând victimele ţiganilor. „Noi chiar am avut gânduri paşnice.Eram pe domeniul public, dar ţiganii au considerat că e terenul lor. Nu au vrut să ne asculte şi au sărit direct pe noi. Nu s-a putut comunica cu ei. Au vrut să ne transforme în sac de box. Pe stradă mai erau şi doi poliţişti, dar nu au avut ce să facă. Ţiganii erau prea mulţi şi mult prea agresivi”, a spus Dan Radosvlav. Şi Gelu Chetrăruc a fost agresat de ţigani, dar încercările acestuia de a proteja camera de filmare – în valoare de aproape 10.000 de euro – au eşuat, echipamentul fiind distrus de ţigani. „Nu am avut ce să facem. Au sărit direct pe noi. Ăsta e stilul lor. Se cred stăpânii oraşului”, a spus Gelu Chetrăruc. La jumătate de oră de la scandal, la faţa locului au mai sosit poliţişti şi un echipaj de jandarmi, dar ţiganii agresori s-au închis în palatul lor şi au ieşit doar după o tură de negocieri. Poliţiştii s-au rezumat în prezent să îi amendeze cu 200 de lei pentru tulburarea liniştii publice.

Cei de la Cotidianul.ro au o atitudine un pic (dar nu prea mult) mai moderată (aici):

O echipă de jurnalişti de la TVT 89 a fost agresată miercuri de un grup de ţigani pe o stradă din Timişoara, în timp ce însoţea un echipaj al poliţiei municipale, a cărui intervenţie fusese solicitată de proprietara unui apartament care era terorizată de aceiaşi ţigani.

„Toţi cei patru componenţi ai echipei tv au fost loviţi, scuipaţi, înjuraţi şi ameninţaţi de grupul de ţigani din care făceau parte cam 10 persoane. Ei au lovit şi una din camerele de luat vederi pe care o aveam asupra noastră, producându-ne o pagubă de aproximativ 8.500 de euro. Noi nu am ripostat, dar am depus plângeri la poliţie. La locul incidentului a sosit şi o echipă de intervenţie de la Jandarmerie, dar era prea târziu pentru noi”, a declarat pentru cotidianul.ro Gelu Chetrăruc, producător general la TVT 89. O parte dintre ţiganii implicaţi în scandal au primit amenzi contravenţionale pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice.

Agresorii erau supăraţi că jurnaliştii au filmat, de pe domeniul public, modul în care doi agenţi încercau să liniştească o bătrână care reclamase faptul că a fost ameninţată şi terorizată de ţigani. Acest lucru i-a deranjat teribil pe agresori, care au încercat să-i îndepărteze cu forţa pe ziarişti.

Pot spune că îi înţeleg… într-o oarecare măsură: doresc să-şi protejeze propriile interese şi să poată filma fără a fi deranjaţi şi/sau agresaţi.

Pe de altă parte, fiecare reacţionează în felul lui. Din punct de vedere personal nu mă încîntă deloc să fiu filmat sau pozat, mai ales fără să îmi dau acceptul sau, mai rău, ca acele imagini să fie publicate prin mass-media (ziar, televiziune, internet, etc). Dacă asemenea imagini publicate fără permisiune ar cauza prejudicii de orice fel, persoana respectivă ar putea cere daune în instanţă (nu-s avocat, puteţi să mă contraziceţi cînd vine vorba de acest subiect cu dovezile de rigoare).

Cum fiecare avem dreptul la imaginea personală, pentru a împiedica publicarea fără permisiune a imaginilor cu noi putem acţiona în consecinţă, cum ne trece prin cap. Unii ar prefera să vorbească cu cei implicaţi şi să le ceară să nu publice, alţii ar chema poliţia. Ţiganii respectivi au preferat să folosească forţa fizică, şi fără a o face prea bine (au făcut o treabă de mîntuială, dar asta e altă poveste). Ar trebui condamnaţi pentru asta? Poate că da: n-ar fi trebuit să folosească violenţa de la bun început şi ar fi trebuit să-şi facă treaba mai bine. Dar nici reporterii ăia nu-s nişte îngeraşi: şi-au asumat nişte riscuri cînd s-au apucat să filmeze aşa, aiurea, pe stradă. Iar dacă nu au fost conştiente de ele atunci sînt nişte proşti şi merită ce-au încasat.

Iar poliţiştii… Se spune că poliţiştii au stat şi au privit scandalul. Dacă este aşa, atunci au fost destul de deştepti încît să nu se bage în conflict, dar suficient de leneşi-corupţi-fricoşi-sau care o fi fost motivul lor ca să nu-şi facă treaba pentru care sînt plătiţi. Pînă la urmă ei sînt cei mai de condamnat dintre toţi: ar fi trebuit să oprească scandalul din faşă, oricare au fost vinovaţii şi oricare ar fi fost circumstanţele (atenuante).

În situaţia respectivă nu pot lua poartea nimănui, mai ales că-mi lipsesc toate informaţiile. Dar situaţia ar fi cu totul alta dacă autorităţile s-ar asigura că oamenii sînt educaţi şi că respectă regulile jocului (legile).

Articol preluat de aici.

Minciuna, tupeul si mass-media oradeana

Aşa cum spuneam mai devreme pe twitter, sînt momente în care mă amuză să-i văd pe alţii cum sînt în stare să te mintă în faţă şi să facă pe grozavii. Azi a fost cazul Spinului Bihorean.

Nu ştiu în ce măsură ştiţi, dar mai demult (la începutul acestui an) le-am făcut pagina de internet, după care a rămas să mă ocup o perioadă de întreţinerea ei. În cursul lunii trecute au solicitat o funcţionalitate nouă, cea a unui concurs în ziar şi pe pagină, ceea ce le-am şi făcut. Cînd secţiunea aia era aproape gata (mai trebuia doar să fac optimizarea pentru IE) s-a spart buba, şi-au mutat pagina pe alt server, iar vreme de aproape o lună mi-au folosit codul aşa cum l-am predat, fără nici o modificare vizibilă (au schimbat formatul paginii de-abia în 9 august). Între timp le-am scos o factură pentru codul pe care l-am scris şi pe care îl foloseau pe server, iar zilele acestea i-am atenţionat că dacă nu plătesc factura voi fi obligat să fac plîngere penală pentru folosire de software fără licenţă (dreptul de autor asupra codului îmi aparţine încă).

M-am întîlnit cu ei azi şi au început să-mi toarne tot felul de minciuni: că am fi discutat despre asta atunci cînd am făcut site-ul şi că ar fi inclus în preţul iniţial, că sistemul de votare nu ar fi funcţionat (o abureală cît casa, am dovezi în acest sens), au scos cîteva foi pe care susţineau că sînt tipărite ceva capturi de ecran ale site-ului în 13 care ar fi arătat că funcţionalitatea aia nouă nu era completă (de parcă capturile alea ar fi avut vreo valoare legală şi aş fi susţinut vreun moment că era o funcţionalitate completă – “scandalul” a izbucnit înainte de o finaliza). Ba chiar, la un moment dat, Vittorio Canosa (unul dintre angajaţii italianului care deţine o parte a Alpa Newmedia, partenerul minoritar) susţinea că mi-a dat banii şi am refuzat să-i fac o chitanţă, ba chiar s-a oferit să-şi aducă şi un martor la chestia asta. Nu ştiu ce credea, dar o asemenea mărturie nu înseamnă decît un singur lucru: sperjur.

Au mai fost multe astfel de chestii, nu are rost să le reiau pe toate. Nici nu cred că aş putea face asta… multe au fost prea jalnice ca să le reţin prea mult timp… Pe astea le-am remarcat pentru că au fost printre momentele în care m-am abţinut cu greu să nu zîmbesc… Cel mai amuzant lucru, totuşi, este că ei au considerat ca documente oficiale doar mesajele electronice (email-urile) care le conveneau… restul le-au ignorat ca elemente irelevante.

Mi-ar fi plăcut să înregistrez conversaţia şi să o pun pe internet pentru amuzamentul tuturor, dar m-am trezit cam tîrziu. Cînd m-am dus acolo nu mă aşteptam să discut cu oameni în întregime raţionali, dar credeam că o să sară calul chiar atît de mult. Tocmai de aia vă spun: înregistraţi-vă întotdeauna conversaţiile (mai) oficiale. Chiar şi în situaţiile bune sau excelente pot apărea momente amuzante şi hilare care se merită reascultate mai tîrziu.

Nu mă aşteptam ca serialul dedicat lui Sorin Sotoc să se termine chiar atît de repede, dar acum va fi chiar un deliciu să îl continui. Mai ales că individul s-a trezit să mă întrebe dacă chiar îmi dau seama că ei sînt o instituţie de media (probabil în sensul că-mi pot face publicitate proastă sau poate chiar mai rău). I-am răspuns cu un gest că asta nu are nici un fel de importanţă: dacă îmi fac publicitate nu am decît de cîştigat, măcare mai aude lumea de mine şi de Supravirtual. Iar orice publicitate proastă venită din partea unei instituţii ca Alpa Newmedia şi Spinul Bihorean nu înseamnă decît publicitate bună pentru restul lumii.

Pe de altă parte, chiar interesează pe cineva fiţuica aia? Cînd lucram la pagina lor mi-a oferit cu grămada exemplare de-a Spinului Bihorean… în acele zile prin redacţie zăceau teancuri de ziare pentru cu nu le acorda nimeni prea mult interes.

Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am reuşit să le fac azi plîngerea penală pentru folosirea de software fără drept de autor (sau fără licenţă). Dacă s-ar fi putut aş fi făcut-o deja. Dar o voi face marţi dimineaţă, aşa că nu trebuie decît să mă pun să aştept.

 

Articol preluat de aici.

Traian Basescu versus Mihai I

De vreo 24 de ore ( /- cîteva ore) foartă multă lume a început să se isterizeze pe tema declaraţiilor lui Traian Băsescu în legătură cu fostul rege Mihai I de Hohenzollern… şi, ca de obicei, au început să caute nod în papură fiecărui aspect al declaraţiilor şi relaţiei celor doi. Adică modul de acţiune tipic românesc în care fiecare are ceva de zis, ceva de clevetit (mai mult sau mai puţin pe lîngă subiect).

Ştiţi deja declaraţia lui Băsescu? Dacă nu o ştiţi nu-i bai: o reproduc mai jos, pentru orice eventualitate (am găsit-o reprodusă pe hotnews aici), mai ales că am avut nevoie să o citesc în întregime (pînă acum doar am auzit-o în trecere pe lîngă tembelizor).

Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (…) Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi – seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?

Eu zic că, pe lîngă manevra de distragere a atenţiei, Traian Băsescu era obligat să pornească acest “mortal kombat” împotriva fostei familii regale. În ultimele cîteva luni am observat o atenţie mai specială din partea televiziunilor către această familie (în măsura în care am apucat să urmăresc ştirile), nu m-ar mira deloc să îl folosească pe fostul rege Mihai I ca pion împotriva lui Băsescu. Ce-a făcut actualul preşedinte nu este decît un atac preemtiv împotriva unui potenţial pericol.

“Act de trădare a interesului naţional al României?” Nu ştiu dacă aş zice chiar aşa ceva… nu cunosc toate efectele renunţării la regalitate pentru a mă pronunţa. Însă cu siguranţă abdicarea lui Mihai I a fost un act de trădare a condiţiei de rege şi şef de stat (am mai spus-o deja, n-am mai gînd să reiau). Traian Băsescu este un şef de stat de conjuctură (a fost ales prin vot pentru o perioadă anume de timp), fost rege Mihai a fost educat pentru poziţia pe care a ocupat-o… plecarea din ţară prin abdicare anulează orice pretenţii pentru a mai ocupa aceeaşi poziţie (el şi familia lui).

Personal nu pot decît să urmăresc scandalul ăsta cu pachetul de floricele de porumb şi sucul pe bază de cofeină… mă amuză la culme. Unii s-au scandalizat pe bune de tupeul lui Băsescu, dar asta pentru că-l iau mult prea în serios. Mă interesează turnura pe care o vor lua evenimentele în următoarele zile pentru că Traian Băsescu merită pus la colţ cu faţa la perete (ca să mă exprim cît mai frumos) pentru prostiile pe care le-a spus şi le-a făcut în ultimul timp (şi-s destule), iar Mihai I şi restul fostei case regale de Hohenzollern merită puse la locul din istorie pe care-l merită… Un loc doar la timpul trecut.

Articol preluat de aici.

Felia mea de Romania

Acum cîţiva ani mi s-a părut o idee interesantă să spun că pagina asta este felia mea de internet, adică locul în care mă manifest şi scriu ce am de scris. Fiecare are dreptul la o felie (mai mare sau mai mică) de internet, mai ales că în lumea virtuală este loc pentru toată lumea şi chiar ar mai încăpea vreo două lumi pe lîngă.

Cu lumea fizică este cu totul altă poveste: a fost supusă împărţirii şi ceturilor pe seama feliilor vreme de milenii, cu siguranţă va continua în aceeaşi direcţie cel puţin atîta vreme cît oamenii vor rămîne oameni şi nu se vor transforma în… altceva. Una dintre împărţelile astea teritoriale din lumea fizică este foarte la modă pe la noi zilele astea şi am preferat să aştept înainte de a-mi da cu părerea despre toată situaţia. De fapt despre tot scandalul ăsta afurisit în care s-a transformat, aşa cum era de aşteptat de fapt: este genul de subiect care va face să curgă multă cerneală (fizică sau… virtuală) pe degetele tuturor care au ceva de zis despre asta.

Judeţele României versus proiectul teritoriilor administrative. România feliată, o mare pizza de care trage toată lumea ca să obţină cea mai mare felie. Ba vor 8 judeţe, ba vor 12… ba vor toate 41, aşa cum sînt deja. Este un moment bun pentru politicieni ca să împartă un teritoriul care nu le aparţine, dar despre care, din nefericire, au un cuvînt de spus.

Eu NU am încredere în nici una dintre taberele politice care s-au format în jurul acestui subiect. Îi acuz (de parcă ar mai fi nevoie de aşa ceva, doar o ştim cu toţii) că-şi urmăresc propriile interese. UDMR-ul vrea în continuare tîmpenia aia de ţară în ţară (aşa zisa “autodeterminare”) riscînd războiul civil, cealaltă tabără (aia formată din lingăii şi javrele lui Băsescu şi Boc – nu mă întrebaţi detalii, acum chiar n-am chef de ele dar ştiţi despre ce vorbesc) urmăreşte ceva anume, dar încă îmi este neclar ce. În ultimele zile am fost prea prins cu treburi ca să mă apuc să îi urmăresc cu atenţie, dar sînt sigur că nu este nimic bun pentru poporul ăsta. Ştiţi ce se spune, nu? Cea mai rapidă şi mai bună metodă de a tîmpi şi de a manipula o populaţie numeroasă este prin intermediul televizorului, iar canalele noastre de mass-media şi cei pe care-i susţin se întrec între ei în a fi manipulatorul anului.

Pînă la urmă noi, cetăţenii acestei ţări cu ce rămînem? Pe bune: cu ce rămînem în urma acestui scandal? Aş zice că rămînem cu ochii beliţi la tembelizor sau pe la fluxurile de ştiri (ăia care încă mai ştiu să citească), urmărind circul, dar n-ar fi deloc amuzant şi nici n-am cîştiga nimic. Refuz să mă las prostit şi furat de oricine încească aşa ceva, şi nu pot spune că-s puţini.

Din punctul meu de vedere felia mea de România este chiar. aţi ghicit, România. Toată România.  Şi orice ar spune gunoaiele din mass-media şi javrele politice nu renunţ la felia mea.

Hotelul si afacerile BOR la Ierusalim

Că religia este o afacere FOARTE profitabilă o ştiu demult… iar din cînd în cînd mi se oferă exemple perfecte în acest sens. Ieri a fost o asemenea zi, chiar dacă nu am avut timp să mă ocup de ştire aşa cum trebuie (am auzit-o şi am reţinut-o pentru a scrie despre ea mai tîrziu – adică acum).

De curînd au apărut divergenţe, chiar scandal ar spune unii, între patriarhia Ierusalimului şi patriarhia româneasc pe motiv de hotel bisericesc în oraşul religiilor. Adică BOR-ul şi-a construit un hotel în Ierihon în care să-i cazeze pe credincioşii care merg în pelerinaj la Ierusalim şi, mai mult, şi-a făcut propria agenţie de turism care să-i ducă acolo (cel puţin aşa s-a spus prin media). E clar că patriarhia locală s-a ofticat pentru că li s-au redus cîştigurile (practic românii nu se mai cazează la localnici ci direct la Biserica Ortodoxă Română iar veniturile încasate se întorc acasă în loc să rămînă acolo).

Dacă ar fi vorba de cîţiva bani, ceva mărunţiş, probabil că ar fi fost trecut cu vederea. Dar am înţeles că e vorba deja de cel puţin un milion şi ceva de euro, adică sume care atrag cu uşurinţă atenţia. “Nelămurirea” mea este că, în ciuda vorbei cum că banul este ochiul dracului, vorbă care este întreţinută şi de către preoţi, aceştia caută să-şi îngrămădească prin buzunare mai mulţi bani decît le încap prin pantaloni. Sau pe sub sutane, spuneţi-le cum vreţi, e acelaşi lucru. Oare vor să-i ţină pe diavoli sub urmărire în locul nostru?  Eu prefer să tratez cu diavolii decît cu fariseii ăia… în diavoli am mai multă încredere.

Încă mai caut informaţii suplimentare despre acest subiect, ştiu prea bine că mass-media românească are tendinţa să manipuleze la greu aşa că nu prea pun accent pe ce zic ei. Dar, ca şi concluzie, n-am nevoie de confirmare că Biserica Ortodoxă Română vrea în primul rînd bani şi putere, iar dacă mai rămîne loc şi pentru ceva fapte bune (ceva rămăşiţe) le fac şi pe alea…. n-am nevoie de o confirmare suplimentară. Oricare ar fi cifrele exacte ale scandalului hotelului de la Ierusalim, el se încadrează perfect în metodele de acţiune ale BOR.

SUA si probleme cu Bin Laden

Cel mai important fapt al zilei, pe lîngă faptul că este 2 mai, zua tineretului, pare a fi anunțul că Osama Bin Laden a fost omorît de trupele americane (dacă am înțeles bine). Dincolo de zvonistica și de glumele care au început să circule pe tema asta (Al-Qaeda ar căuta șef de proiect, sau apariția fantomei lui Osama pe twitter - a atras 30 de mii de persoane care o urmăresc în numai cîteva ore), americanii au o problemă mare: trebuie să inventeze un nou dușman care să păstreze coeziunea oamenilor în fața problemelor de tot felul (începînd cu cele financiare). L-au omorît pe Sadam Hussein, au atacat mai recent Libia și îl agresează (cel puțin oficial) pe Muammar al Gaddafi… iar acum l-au omorît (cel puțin în declarații) pe Osama. În curînd vor rămîne singurii dușmani de pe planetă, și nu cred că se pot obișnui cu acest lucru.

Nu vreau să mă leg de autenticitatea informațiilor vehiculate… Osama ar putea fi mort de luni sau chiar de ani și s-ar putea ca acest moment al anunțului să fie ales din diverse motive, sau ar putea să rămînă ascuns încă o perioadă și apoi să le rîdă în nas mai vechilor săi aliați americani… n-am idee. Mă aștept însă să-l văd zîmbăreț peste vreo 2-3 zile, reîntors din morți cu un bum mai mare decît a avut vreodată Isus… mă aștept să se întîmple asta doar așa, de farmecul momentului. Am spus-o deja: trăim vremuri interesante, iar anul acesta este un an bun în acest sens.

Dincolo de vorbăraia pornită în toată lumea, azi a fost stîrnit un cuib de viespi care părea adormit. O dovadă excelentă a manipulării care joacă pe degete pe mulți… atenția tuturor este acum spre lumea arabă… din nou. Nunta regală abia s-a terminat, un moment de bucurie într-o lume cam prea războinică, așa că cineva s-a gîndit că este momentul perfect, că ar trebui să fim atenți și la alte chestii în afara noului cod al muncii de prin România.

Ca și concluzie, îi dedic lui Osama Bin Laden, oriunde este, filmulețul de mai jos… interpretat genial de Jeff Dunham și Achmed, terroristul mort. Problemele pe care, cel puțin le-a creat el, sînt departe de a se fi terminat… iar dacă SUA ar avea doar acele probleme ar scăpa al naibii de ieftin.

Articol preluat de aici, dar poate fi gasit si aici - a fost publicat 2 mai.

Proiectul parcului Salca, Oradea

Ca locuitor al Oradei pot spun că mă preocupă starea spaţiilor verzi din oraş: în primul rînd pentru că-s prea puţine şi în al doilea rînd pentru că şi copacii care sînt acum prin oraş sînt ciuntiţi fără nici un fel de discernămînt în numele unei “întreţineri” făcute aiurea…. dar asta e altă mîncare de peşte (cum se mai spune). Ciuntea copacilor şi tăierea lor fără a fi plantat nimic în schimb ţine de educaţia şi de bunul simţ al oamenilor care lipsesc de prea multe ori.

Unul dintre locurile “libere” care mi-a atras atenţia este cel dintre Lotus şi pîrîul Peţa, zona Salca cum mai este numită. În ultimii ani am auzit cîte ceva, foarte vag, despre scandalurile imobiliare care au avut-o ca subiect principal dar primul şi singurul lucru care mi-a atras atenţia asupra acelei zone este pustiul ei. Practic oraşul a ajuns să o înconjoare în mare măsură, mai ales după construirea Lotusului şi a bisericii dinspre Cantemir, iar în mijloc sînt doar mizerii aruncate aiurea, rămase în urma construirii clădirilor şi parcării. Nu ştiu în ce măsură au mai rămas în subsol urmele mlaştinii care s-a întins pe o bună parte a Oradei actuale, dar faptul că încă nu s-au construit clădiri mari (gen blocuri de apartamente sau de birouri) îmi spune că această operaţiune este încă dificilă.

Dincolo de scandalul imobiliar despre care am citit în ultimele zile referitor la acea zonă (două dintre articolele respective se află aici şi aici) pot spune că m-am bucurat (aşa, un pic, cît să îi acord un vot) că există cineva care are măcar intenţia de a face un parc acolo. Mă refer la primarul nostru, Ilie Bolojan, şi la tentativele lui de a direcţiona utilizarea terenului spre aşa ceva. Nu ştiu în ce măsură va reuşi, dar ar fi bine să o facă cum trebuie.

Cineva mi-a spus că în Salca s-a găsit cel mai vechi şi mai bine păstrat schelet uman din zona Oradei, vechi de vreo 5000 de ani (dacă mai reţin corect), atunci cînd a fost construit Lotusul. Asta ce nu mă miră deloc: apele termale care împînzesc subteranul au avut ca efect direct clima mai blîndă decît în alte locuri, iar avantajele strategice ale zonei (la marginea cîmpiei şi a dealurilor) trebuie să o fi făcut foarte căutată de către oamenii din vechime.

Voi ce ziceţi? Ce altceva mai bun decît un parc ar putea fi construit acolo?

Articol preluat de aici.

Cravata violet a lui Emil Boc

Ieri a avut loc o asumarea legii care modifică Codul Muncii şi votarea unei moţiuni de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc. Deşi micuţul prim ministru este căzut în cap (la propriu, în emisiunea lui Andrei Gheorghe acum cîţiva ani), a supravieţuit în post cîtorva încercări de răsturnare legală a guvernului său. Inclusiv tentativei de ieri. Se poate spune că Emil Boc are în el ADN de supravieţuitor, dar nu-s sigur dacă este al lui propriu sau a fost aplicat prin metode mai mult sau mai puţin ştiinţiifice, mai mult sau mai puţin acceptate de morala creştină.

Nu am de gînd să comentez asupra noului Cod al Muncii din România, au fost prea mulţi care au făcut-o în ultimul timp şi au faţă de mine un avatanj net: îl cunosc. Eu nu am auzit decît o parte a comentariilor lor şi nu am de gînd să le preiau. Dacă vă interesează subiectul îl aveţi pe nea’ Goagle sau pe amicul său mai micuţ Yahoo… n-aveţi decît să căutaţi informaţii acolo.

Dar mi-a atras atenţia scandalul continuu al politicului, mai ales cînd vine vorba de cel din jurul moţiunilor de cenzură sau altor metode de a da jos cuplul de “îndrăgostiţi” Emil Boc-Traian Băsescu şi amanta eternă (cel puţin politic – eu din perspectiva asta o văd cel mai des, şi nu-mi doresc nici măcat asta) Elena Udea. Nu prea pot să evit chestia asta, nu fără a arunca pe fereastră televizorul şi de a evita complet ziarele-paginile web dedicate ştirilor de pe la noi.

Din ce-am înţeles de pe la tembelizor, aseară au fost 212 indivizi şi individe în favoarea moţiunii de cenzură, 4 au fost împotrivă şi 2 s-au abţinut. Ca să treacă, moţiunea ar fi avut nevoie de 238 de voturi… şi uite aşa guvernul lui Emil Bocănel stă încă bine pe poziţii. Sînt sigur că nu cravata violet cu care micuţul s-a afişat în cursul zilei de ieri l-a ajutat să rămînă pe poziţii… pentru simplul motiv că nu şi-a îndeplinit aşa cum trebuie funcţia de bază: de a strînge suficient de tare de scîrbavnicul mădular de care era ataşat pentru a-i opri sîngele şi aerul. Nu ştiţi ce înseamnă “scîrbavnicul mădular”?  Vine dintr-un text de lege ce sancţiona violul în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat: “Celui ce va fi prins cu stromeleagul învărtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scîrbavnicul mîdular întru veşnica lui nefolosinţă.” Şi cum politicienii îi violează pe români cu tîmpeniile şi minciunile pe care le declară zilnic trageţi voi concluzia.

Personal mă bucur că guvernul micuţului Boc a rămas în funcţie. Guvernul ăla este o problema care TREBUIE rezolvată, adică trebuie schimbat cu oameni mai buni (din toate punctele de vedere) care să facă ceva constructiv pentru ţara asta. Unii dintre români au protestat, au vociferat, au manifestat… alţii au votat prin parlament schimbarea… dar nu au făcut absolut nimic. Mai devreme sau mai tîrziu guvernul ăla va deveni o problemă atît de mare încît îi va trezi pe oameni şi îi va mobiliza pe mult mai mulţi pentru a face o schimbare. Cu conştientizarea lor cînd vine vorba de propriile acţiuni este mult mai greu, dar va fi un pas înainte… unul dintr-un şir lung.

 

Articol preluat de aici.

 

Oana Zavoranu + Pepe = divort

Ocazional, din cînd în cînd, indivizii care lucrează în mass-media (sau cel puţin o parte anume a lor) devin pur şi simplu hilari şi merită să rîzi de ei chiar şi cu curul. Ştiţi de ce? Haideţi să vă pun o întrebare: de cîte ori se poate aplica termenul de “divorţ al anului” într-un singur an?

Răspuns: de cîte ori vrea muşchiul celor din mass-media.

Acum cîteva sătptămîni a început scandalul cu VIrinel Columbeanu şi Monica Gabor-Columbeanu şi bătălia pentru fetiţa lor… iar mass-media a dat năvală prin treburile lor cele mai personale căutînd infiormaţii mai dihai ca nişte şacali care au dat peste o pradă bogată. Chestii pur personale, aproape intime aş putea spune dacă aş fi stat să urmăresc rahatul ăla, au fost difuzate şi răsdifuzate pe posturile tv, pe la radio sau au fost publicate pe reţea şi prin anumite ziare şi reviste… chestii care cu siguranţă nu aveau ce căuta acolo.

Zilele astea Oana Zăvoranu şi Pepe au anunţat că se despart, iar Oana s-a dus azi să depună actele de divorţ la judecătorie… iar spectacolul mediatic (chiar dacă este unul jalnic şi de cel mai prost gust posibil tot spectacol este) a reînceput. Unul dintre rataţii de la ProTV spunea că acesta este divorţul anului după ce vreme se săptămîni foarte mulţi s-au întrecut în declaraţii din ce în ce mai neverosimile şi mai şocante despre celălalt divorţ faimos.

Nu ştiu cine va mai divorţa în cursul acestui an… mă refer dintre cuplurile ceva mai cunoscute, cu lipici la public. Nu ştiu nici măcar dacă va mai divorţa cineva dintre potenţialii divorţabili. Însă cu siguranţă că se vor găsi unii care să declare că fiecare divoţ va fi “al anului”. Jalnic, pur şi simplu jalnic. Unii ar fi în stare să facă orice şi să spună orice ca să pună paie pe foc într-un scandal şi să-l transforme în ceva mai mare, mai şocant.

 

Articol preluat de aici.

Scandal si mita la vama de pe Siret

Mai demult am auzit o glumă tipic americană:

- Ce reprezintă 100 de avocaţi pe fundul oceanului?

- Un început bun.

Că americanii se dau în judectă din orice rahat se ştie deja… s-au făcut o tonă de filme şi alte cîteva sute de kilograme de seriale pe tema avocaţilor de acolo. Dacă aş face o parabolă între gluma aceea şi scandalul apărut în urma arestărilor celor 77 de poliţişti şi vameşi din vama Siret, judeţul Suceava, bancul ar suma ceva de genul:

- Ce reprezintă 77 de polişti şi vameşi arestaţi în urma celei mai mari operaţiuni anticorupţie pînă acum?

- O picătură într-un ocean.

Că este o manevră politică este cît se poate de clar. Că o mulţime de poliţişti şi de vameşi de prin vămile din întreaga ţară se ştie de cîteva decenii… iar după scandalul şi ofticarea politicului românesc la amînarea intrării ţării noastre în spaţiul Schengen era de aşteptat o manevră drastică din partea lor. Tot ce-au trebuit să facă a fost să pună aproape la întîmplare degetul pe hartă deasupra unuia dintre punctele de frontieră şi să decidă că acolo vor să dea lovitura pentru ca în scurt timp reţeaua corupţiei din acel loc să fie dezvăluită publicului. Ceea ce s-a şi întîmplat zilele astea… tocmai de aceea voi ignora detaliile scandalului în acest articol. Puteau fi foarte diferite, alte variaţiuni pe aceeaşi temă.

Am spus “aproape la întîmplare” pentru că politicienii noştri mult iubiţi nu puteau să aleagă chiar oricare punct de trecere a frontierei (PFT) din ţară. Corupţi găsesc la oricare dintre ele, asta nu e nici o problemă, dar nu ar fi obţinut acelaşi efect dacă ar fi fost un PTF la graniţa cu Ungaria sau cu Bulgaria (de exemplu). Ori cu Ucraina. Se ştie că vameşii Bulgari sînt corupţi, poate chiar mai corupţi decît ai noştri (dacă se poate aşa ceva) şi nu le va convine europenilor dacă se descoperă cu tam-tam ceva vameşi unguri care ce mită. Trebuia să fie neaparat unul vizat de cei de la UE, doar lor le este dedicat tot scandalul ăsta. Cineva trebuie să facă pe grozavul şi să le arate că s-a făcut ordine în ţară.

Noi, locuitorii României, ştim că vama de la Siret este doar o picătură în oceanul de corupţie a înecat această ţară… o ştiu foarte bine şi politicienii europeni. Poate că ei vor închide ochii, aşa de văzul lumii, dar va rămîne de văzut în ce măsură vor fi dornici să se prefacă că îi cred pe politicienii noştri… Scandalul de acum va trece aşa cum a apărut, corupţia îşi va împrăştia mai departe otrava… aşa cum o face de secole întregi. Aşa cum este de fapt de aşteptat de la un popor care a fost obligat să muncească în primul rînd pentru alţii şi abia apoi, dacă i-a mai rămas timp şi energie, pentru el însăşi, de la un popor care a fost obligat mereu să se adapteze şi să profite de situaţie de prea multe ori.

 

Articol preluat de aici.

Wikileas si propunerea pentru premiile Nobel

Prima oară cînd am auzit de WikiLeaks a fost acun aproximativ un an, cînd am urmărit acţiunile unui elicopter în războiul din Irak sau Afganistan. Nu mai reţin exact ţara, dar cu siguranţă era una dintre acţiunile armatei americane în zonă, înregistrarea camerei de filmat montată pe elicopter era considerată ca secret parte a proprietăţii armatei. Între timp a apărut scandalul documentelor secrete dezvăluite publicului prin intermediul paginii de internet de care probabil aţi auzit deja toţi. Nu am de gînd să scriu despre el, puteţi găsi destule informaţii pe reţea.

Azi noapte am văzut pe twitter prima remarcă a propunerii pentru premiile Nobel a acestui site şi a proprietarului său, Julian Assange. Un lucru destul de curios, cel puţin din punctul meu de vedere, dar care a fost preluat de mulţi ca ştire în cursul zilei de azi. Din ce-am citit pe reţea, deputatul Snorre Valen, cel care a propus WikiLeaks pentru a fi premiat, consideră că acesta reprezintă o garanţie a transparenţei în lume, inclusiv în societăţile considerate democratice.

Disidentul chinez “Liu Xiaobo a primit Premiul Nobel pentru Pace, anul trecut, pentru lupta sa în favoarea drepturilor omului, democraţiei şi libertăţii de exprimare în China”, scrie pe blogul său Snorre Valen, un deputat din cadrul Stângii Socialiste, unul dintre partidele aflate, în prezent, la putere în Norvegia.

“La fel, WikiLeaks a contribuit la promovarea aceloraşi valori, la nivel mondial, dezvăluind, între multe alte lucruri, corupţia, crimele de război şi aplicarea torturii, uneori chiar sub bagheta aliaţilor Norvegiei”, a adăugat el, vizând în mod implicit Statele Unite.

Sursa este Madiafax.ro.

Din punct de vedere logic motivele acestei propuneri ar putea să fie bune, dar nu cred că logica este de ajuns. În primul rînd documentele WikiLeaks au pus în impas anumite elemente oficiale din mai multe ţări, dar asta nu schimbă mare lucru. Tocmai de aia a şi izbucnit scandalul… sistemul a fost lovit şi a ripostat. Nu am spus degeaba ţări considerate democratice… fiecare guvern, fiecare regim, fiecare persoană are secrete. Cînd e vorba de persoane dezvăluirea secretelor are ca potenţial rezultat schimbarea lor, dar cînd vine vorba de guverne schimbarea va apare mult mult mai greu. Trebuie pusă o presiune mult mai mare, de multe ori acest gen de presiune se numeşte revoluţie.

Concluzia este că scandalul WikiLeaks este departe de a fi încheiat. Manevra lui Snorre Valen, pentru că este în mod clar o manevră, are o amprentă personală (un scop bine definit pe care-l ştie doar el, din punctul de vedere al propriului guvern şi a propriei cariere politice), dar ar putea fi la fel de bine reacţia unui grup de persoane în interiorul scandalului. Reacţiile de acest gen sînt ca nişte valuri… atunci cînd cineva atacă se va găsi mereu altcineva care să riposteze. Va rămîne de văzut în ce măsură propunerea va fi pusă în aplicare iar siteul WikiLeaks şi proprietarul său, Julian Assange, vor primi premiul Nobel. Eu zic că are toate şansele să se fie cîştigători, ca parte a opoziţiei europene la adresa SUA.

 

Articol preluat de aici.

Carburanti versus salarii

Un lucru mi-a atras atenţia de cînd cu scandalul preţului carburanţilor din ultimele zile, dar nu l-am abordat. Am aşteptat să atingă un anume prag critic ca să încep să scriu despre el.

În ultimul timp s-au tot făcut comparaţii dintre preţul motorinei şi a benzinei şi banii pe care-i cîştigă românii de rînd (adică cei care nu-s prea bogaţi dar depind într-o măsură mai mare sau mai mică de el) şi, ca de prea multe ori de cîteva secole încoace am fost în urma tuturor. Noi, românii adică. Şi este perfect normal: restul Europei au fost ocupaţi să muncească în tot acest timp şi să-şi formeze ceea ce se poate denumi educaţia muncii. În schimb noi am muncit pentru alţii: turci, fanarioţii greci, comuniştii ruşi… inclusiv pentru ei, restul europenilor. Şi am furat la greu, dar mai mult doar între noi. Dacă am fi făcut ca alţii, să furăm de pe la nativii americani şi de pe la indien vreme de cîteva generaţiii sau să prădăm navele de prin mările şi oceanele lumii am fi fost departe.

Am cam deviat un pic pe partea istorică, dar este un pic cam necesar pentru concluzie. Nu mă miră deloc că media salariilor din alte ţări este mult peste media de aici. O merită, aşa cum le merităm şi noi pe ale noastre. Sînt unii care se vaită că nu au destui bani ca să trăiască bine (sau cel puţin acceptabil) sau măcar să trăiască european… dar va fi mereu aşa atîta vreme cît ne vom fute între noi la rece decît să batem fierul cît e cald şi să împingem ţara spre o dezvoltare durabilă. Lamentările despre greutăţile prin care trecem nu vor ajuta cu nimic.

 

Articol preluat de aici.

Permisele auto lovesc din nou

Unii ar fi putut să creadă că după scandalul cu permisele auto din Pitesti de acum aproape 3 ani românii noştri s-au mai potolit în încercarea de a vinde-cumpăra dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile ţării… Dar nu, sînt unii care pur şi simplu nu se pot abţine să nu profite de ocaziile care le sar în faţă şi de a face rost de un ban în plus pe seama altora (sau de un căcălău de bani, în funcţie de caz). Aparent unii stau foarte slab la capitolul învăţătură (şi care e cea mai bună învăţătură decît greşelile altora) şi la capitolul abţinerii de a profita de cei din jur, dar stau mult prea bine la tupeu, îndemînare (deşi la asta nu sînt tocmai sigur – doar scandalul este în derulare, departe de a ajunge la apogeu) şi la pretenţia că orice ar face lor nu li se poate întîmpla nimic rău. Nimic mai greşit, evident.

Oricum, ideea e simplă: mulţi fac şcoala de şoferi, în toată ţara şi în fiecare an. Nu toţi sînt făcuţi pentru aşa ceva, am văzut suficiente exemple de mediocrităţi prin trafic, dar partea bună este că unii ştiu asta… cam puţini, adevărat, dar măcar ei au scăpat de problema întreţinerii unei maşini. Restul au avut de-a face cu şcolile de şoferi (fie că ştiau sau nu să conducă, asta e legea) şi cu testele-examenele de la poliţie. Ştiu cum e să fii începător… a fost o vreme cînd 40 km pe ora mi se părea o viteză bună pentru decolare cînd eram la volan, acum aş adormi dacă m-aş limita prea mult doar la atît… Tocmai de aceea pot spune că nu este greu să bagi în încurcătură un începător, mai ales dacă este vorba de o zonă care nu îi este familiară iar traficul este infernal (iar de obicei este infernal cam toată ziua în anumite zone). Iar dacă Garcea de lîngă şofer îi dă o mînă de “ajutor” în timpul examenului repetarea acestuia este aproape garantată… ce sursă mai bună de bani pot fi fraierii care ţin neaparat să obţină un carnet de şofer şi sînt pregătiţi să dea nişte bani în plus pentru asta?

Dar asta este scumpa noastră Românie… totul este de vînzare. Cred că unii ar fi în stare să-şi vîndă şi sufletul dacă ar fi în stare să trăiască fără el. Iar ţara.. nu prea sînt capabili ei să vîndă toată ţara, mai ales că este încă locuită, dar au început să vîndă viitorul locuitorilor ei. Doar trăim ca să le cumpărăm altora produsele şi muncim tot pentru ei, nu? Oficial sîntem liberi să facem tot ce ne dorim în limita legilor. Neoficial trăim într-o (semi)sclavie aşa zis democratică şi ne plîngem de zor (ca popor) fără să facem cam nimic ca să rezolvăm problema.

Da, permisele auto au lovit din nou. Sau, mai precis, atitudinea din spatele lor şi-a arătat din nou colţii. Neplăcut, dar ăsta este absurdistanul românesc.

 

Articol a fost preluat de aici.

Adrian Mutu si amenda de 100.000 de euroi

Incidentul cu Adrian Mutu şi chelnerul bătut din Italia are deja o tentă hilară, cel puţin din punctul meu de vedere. Acum Mutu are de plătit 100.000 de euroi ca să scape de acuzaţii (sau cel puţin o parte dintre ele) dacă ar fi să mă iau după ce am auzit. O adevărată vacă de muls, aşa cum mă aşteptam să fie. Primele două lucruri la se putea gîndi cineva cînd vine vorba de incidentele lui Mutu sînt banii şi (eliminarea din) jocul de fotbal. Pe lîngă talentul de care Adrian Mutu a dat dovadă, a mai excelat în probleme care au dus la cheluieli nejustificate a unor sume imense de bani (inclusiv sume de care nu a dispus încă) şi la eliminări de pe teren pentru perioade destul de lungi.

Ceea ce mă amuză sînt părerile foarte diverse cînd vine vorba de Adrian Mutu. Fiecare pare să ştie cîte ceva despre fotbalist, şi par ferm decişi că ce ştiu ei este corect, este adevărat. Unii îi iau apărarea, alţii îl atacă, o a treia tabără îl dă naibii de om prost, săturaţi de faima de scandalagiu. Singurul motiv pentru care a rămas în atenţia mass-mediei este tocmai această reputaţie… se ştie demult că presei îi plac scandalurile, cu cît sînt mai mari şi mai grase cu atît mai bine. Cînd Adrian Mutu nu va mai juca fotbal şi se va cuminţi (fac presupunerea că mai devreme sau mai tîrziu se va găsi cineva care să-l potolească, cu forţa sau cu vorba bună) o să redevină în ochii mass-mediei ce a fost întotdeauna: un om de nimic.

Articol preluat de aici.

Craniul Elodiei

Vă amintiţi de scandalul dispariţiei Elodiei şi campania de căutare a ei? Da, sînt sigur că zîmbiţi citind întrebarea asta, este aproape imposibil să nu fi auzit de ea… doar dacă nu aţi locuit pe o altă planetă, undeva în afara României, complet rupţi de lumile din jurul vostru. Oricum, femeia aia a dispărut de cîţiva ani şi nu a fost găsită încă. Au existat destule zvonuri cum că a fugit undeva în lume cu amantul sau că a omorît-o soţul, dar adevărul nu a fost făcut încă public. Îl ştiu doar cîţiva, puţini.

De curînd a fost găsit un craniu, iar povestea Elodiei a fost scoasă de la naftalină (în măsura în care a ajuns acolo vreodată), este foarte probabil că iar vor curge rîuri de cereneală pe această temă, este probabil că se vor găsi mulţi fraieri care-şi vor da cu părerea căutînd o urmă de faimă de pe urma scandalului ăsta. Este unul dintre acele scandaluri care nu se va termina nici după ce se va afla cu siguranţă ce s-a întîmplat de fapt, a căpătat o viaţă proprie.

A fost un subiect gras pentru mulţi, este încă un subiect gras pentru unii, dar a devenit o obsesie a mass-mediei care a intrat deja în cotidian. Nu ştiu dacă craniul găsit este al Elodiei, nu-mi pasă. Nu dau nici măcar doi bani pe toată treaba asta… iar asta mă face să fiu printre cei care au de cîştigat cel mai mult de pe urma acestei dispariţii mult prea mediatizate.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 117 other followers

%d bloggers like this: