Home » Posts tagged 'Rosia Montana'

Tag Archives: Rosia Montana

Cum iti dai seama ca a venit toamna in Oradea?

  • Cum îţi dai seama că a venit toamna în Oradea? #1
  • Cum îţi dai seama că a venit toamna în Oradea? #2
  • Cum îţi dai seama că a venit toamna în Oradea? #3
  • Cum îţi dai seama că a venit toamna în Oradea? #4

Oare o fi din cauza Toamnei Orădene? La cît de prost a fost organizată ediţia de anul ăsta cea mai mare parte a ei a trecut neobservată. Cel puţin din punctul meu de vedere.

O fi din cauza temperaturilor specifice toamnei? La cît de călduroase au fost ultimele zile ai zice că este primăvară, sau, eventual, o vară indiană.

O fi cauza frunzelor căzutelor într-un strat destul de gros pe sol (mai ales acolo unde nu au fost măturate)? Se prea poate… mai ales dacă ai treabă prin oraş şi te uiţi şi la altceva decît propriile picioare.

Însă cu siguranţă cel mai bun exemplu al toamnei, cel puţin anul ăsta în Oradea, este faptul că… Cum iti dai seama ca a venit toamna in Oradea / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Etichetele:toamna, Oradea, caldura, frunze, protete, mars, Rosia Montana, gaze de sist, fracturare hidraulica

A noua saptamina de proteste impotriva exploatarii Rosia Montana / evenimente Oradea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

  • A noua săptămînă de proteste împotriva exploatării Roşia Montană #1

După două săptămîni de pauză duminca trecută am ajuns prin piaţa Unirii, să văd ce mai fac protestatarii. Nu mai erau decît cîteva zeci, şi au reuşit oarecum să mă amuze. N-am apucat încă să încarc pe youtube înregistrarea din cauza unor probleme tehnice, cînd voi reuşi să le rezolv o să detaliez senzaţia de atunci.

Oricum, mîine protestele continuă şi în Oradea. Tot în piaţa Unirii, tot de la ora 17, tot împotriva proiectului de exploatare a minereurilor de la Roşia Montană, dar cu o mică modificare: A noua saptamina de proteste impotriva exploatarii Rosia Montana / evenimente Oradea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:evenimente, Oradea, proteste, exploatare, Rosia Montana, piata Unirii, Certej, Deva, comemorare, evenimente Oradea, 

Protest pentru Rosia Montana, Bucuresti, 15 septembrie 2013

 

Ieri am avut o obligaţie, nu chiar în întregime neplăcută, dar m-a dus departe de orice protest împotriva exploatării de la Roşia Montană. Din nefericire. Cînd m-am întors am avut plăcerea să constant că oamenii au ieşit în stradă mai numeroşi decît înainte: estimările protestatarilor din Bucureşti variază între 15 şi 25 de mii de persoane, depinzînd de cine le oferă.

Marile oraşe din România au găzduit ieri o serie de proteste, nu am de gînd să le reiau pe toate (sînt tentat să fac asta, dar n-am la dispoziţie timpul necesar), pentru moment am rămas la ăsta:  Protest pentru Rosia Montana, Bucuresti, 15 septembrie 2013 / Bucuresti / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:protest, Rosia Montana, Bucuresti, Eugen David, Alburnus Maior, septembrie 2013, 

4 miliarde de dolari pentru Gabriel Resources? Ne crede timpiti?

Probabil că aţi auzit deja, dar dacă cumva aţi lipsit de pe internet, de lîngă televizor şi nici n-aţi ascultat posturile de radio o să auziţi în curînd de tentativa de ameninţare pe care reprezentaţii Gabriel Resources au scos-o din mînecă, ajutaţi de declaraţiile lui Victor Poantă din ultimele cîteva zile. Practic suma aia este dublul celei vehiculate de contradictoriul nostru prim ministru…

Informaţia a apărut în ziarul canadian The Globe and Mail care îl citează pe CEO-ul Gabriel Resources, Jonathan Henry. Acesta ar fi declarat astăzi, la Londra, că în cazul în care România va bloca proiectul de explorare minieră de la Roşia Montană, compania canadiană va cere statului român despăgubiri de patru miliarde de dolari.

Jonathan Henry a spus că România va atrage investiţii străine mult mai greu de acum înainte, în cazul care proiectul va fi respins.

Suma de până la patru miliarde de dolari va fi obţinută în urma unor procese pe litigii comerciale, în care statul român va fi retras în perioada următoare.

Compania canadiană este interesată de 15 ani de resursele de aur şi argint de la Roşia Montană, iar de şase ani încearcă prin diferite căi să obţină contractul de exploatare, însă au fost mai multe probleme cu mediul puse de guverne consecutive din România.

Sursa este aici.

Prima mea reacţie a fost să… 4 miliarde de dolari pentru Gabriel Resources Ne crede timpiti / articol Rosia Montana / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:proiect, minier, Rosia Montana, Gabriel Resources, Jonathan Henry, Victor Ponta, 

22 de schelete aurite au fost gasite in galeriile de la Rosia Montana / povestiri Istorie alternativa

Revenim cu detalii legate de ştirea care a făcut înconjurul lumii acum cîteva zile, la finalul lunii ianuarie 2114. După cum ştiţi, acum o sută de ani, în urma protestelor prin care unii localnici disperaţi cereau aprobarea proiectului de exploatare cu cianuri a aurului, argintului şi a altor metale preţioase de la Roşia Montană, cîţiva mineri s-au blocat în subteran. Şi nu au mai ieşit niciodată. Scandalul provocat de dispariţia roşienilor în subteran, pentru că nu au fost găsiţi decît acum, a întrecut rapid cel provocat de RMGC în încercarea lor de forţa exploatarea şi a trecut rapid de graniţele ţării, sporind misterul cu fiecare an care a trecut de atunci. Tocmai de aceea, la cîteva luni după incident, autorităţile au decis izolarea întregii zone, blocarea accesului la mină, dar şi declararea întregii zone ca fiind de patrimoniu, păstrată aşa cum era, neschimbată, vreme de 100 de ani.

Revenind la descoperirea istorică din minele de la Roşia Montană: 22 de schelete aurite au fost gasite in galeriile de la Rosia Montana / povestiri Istorie alternativa / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:schelet, mumie, aurit, mineri, Rosia Montana, descoperire, istorie, mina, aur, 

Miting pentru Rosia Montana in parcul Traian din Oradea si reactii

 

Aşa cum a fost anunţat, în cursul zilei de ieri a avut loc un miting pentru protejarea Roşiei Montane de cianurile folosite la exploatarea aurului şi altor metale preţioase. A fost mult mai bine organizat decît eşecul de acum 8 zile, dar a strîns cam puţin oameni. Din ce s-a spus pe la ştiri, în oraşe precum Cluj Napoca şi Bucureşti oamenii s-au adunat cu miile… în Oradea s-au adunat cel mult două sute.

Cu toate acestea au fost adresate cîteva revendicări către autorităţile române: Miting pentru Rosia Montana in parcul Traian din Oradea si reactii / Oradea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:miting, Rosia Montana, parcul Traian, Oradea, revendicari, guvern, Romania, parlament, Crin Antonescu, Rovana Plumb, 

Dobitoci lenesi, dar cu initiativa in campania anti-defrisari

  • Dobitoci leneşi, dar cu iniţiativă în campania anti-defrişări #1

Probabil că n-aş fi abordat prea curînd subiectul ăsta, deşi l-am mai remarcat în ultimele luni, dacă n-aş fi observat în cursul zilei de ieri evenimentul de pe facebook denumit foarte pompos Manifestaţie pro-natura, anti-defrişări, împotriva exploatării gazelor de şist şi a proiectului cu cianuri la Roşia Montană. Fiind ceva pe gustul meu (am abordat de cîteva ori protestele împotriva exploatărilor gazelor de şist, respectiv Roşia Montană, am plantat cîţiva copaci pînă acum) am aruncat o privire peste informaţiile foarte reduse ale evenimentului (va avea loc în Oradea, Piaţa Unirii, în 5 iunie începînd de la ora 18 – Academia Civică Bihor vă invită la o manifestație paşnică pro-natura).

Un element cam neclar mi-a atras atenţia: cum adică manifestaţie anti-defrişări? Ce-au de gînd să facă: să iasă într-un loc public într-un număr oarecare şi să-i împiedice pe oameni să defrişeze pădurile româneşti? Am cerut detalii, n-am primit nici un răspuns.

Cînd am văzut imaginea alăturată nu m-am putut abţine să nu comentez din nou: ar trebui pus accentul pe plantarea de copaci, nu pe încercarea (mai puţin cu succes, mai mult nereuşită) de a opri tăierea lor.

Continuarea e aici: articol Dobitoci lenesi, dar cu initiativa in campania anti-defrisari / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Etichetele:evenimente, Oradea, proteste, manifestatie, pro-natura, anti-defrisari, impotriva, exploatare, gazele de sist, proiectului cu cianuri, Rosia Montana, plantare, copaci, defrisare, evenimente Oradea, dobitoci, lenesi, prosti

Circul cu proiectul de la Rosia Montana se reia

Ministerul Mediului şi Pădurilor a anunţat azi că va relua procedura de autorizare a proiectului RMGC de la Roşia Montană. Aceştia au un nou Certificat de Urbanism Zonal (al treilea) care este aproape identic cu primele două care au fost anulate şi suspendate de instanţa judecătorească.

Cu alte cuvinte, se reia circul. Era de aşteptat ca tupeiştii de la Roşia Montană Gold Corporation să continue cu acţiunile de demarare a proiectului. Au învestit prea multe resurse în minciunile şi presiunile pe care le-au oferit acestui popor căutînd fraieri care să îi susţină. Partea proastă este că românii au opus prea puţină rezistenţă iar cei de la RMGC au încă impresia că au şanse. Se vor risipi ele curînd.

Articol preluat de aici.

Ungaria spune NU proiectului de la Rosia Montana

Şi bine face.

Evident, nu se pune problema unei intruziuni a Ungaria în afacerile interne ale României, dar opinia exprimată de vice-premierul ţării vecine, Semjén Zsolt, azi la Alba Iulia, spune că Ungaria ar dori să nu se înceapă proiectul minier de la Roşia Montană pe motiv că nu există garanţie în privinţa siguranţei mediului.

Pentru mai multe informaţii există comunicatul Mediafax aici, dar atîta vreme cît există probleme de mediu care îi pot afecta în aceeaşi măsură pe români cît şi pe unguri există o oarecare legitimitate în opinia politicianului. Indiferent de graniţele naţionale, trăim totuşi în aceeaşi lume.

Articol preluat de aici.

Triunghiul amoros dintre Rosia Montana, Bruxelles si Ungaria

Acum cîteva zile parlamentul europan de la Broxelles a adoptat rezoluţia cu privire la interzicerea cianurilor la minerit. Reacţiile au urmat la puţin timp după aceea, şi au fost foarte diverse. Deşi rezoluţia în sine nu are un efect imediat asupra proiectului de la Roşia Montană, iar statul român ar putea lua decizii care, într-o măsură mai mare sau mai mică, ar contrazice-o, mulţi s-au bucurat şi au considerat-o ca fiind o victorie categorică împotriva RMGC. Este într-adevăr o victorie, dar războiul continuă.

Rezoluţia solicită Comisiei Europene (care este de facto executivul european) ca Uniunea Europeană să adopte un regulament care să interzică în statele membre tehnologiile miniere pe bază de cianuri. Rezultatul votului a fost unul zdrobitor în favoarea interzicerii acestor substanţe: rezoluţia a fost adoptată de aproximativ 80% dintre eurodeputaţi, cu 488 voturi „pentru“, 48 „împotrivă“ (10%) şi 57 de abţineri. Mai multe informaţii despre asta se găsesc aici, dar cu siguranţă pot fi găsite şi în alte locuri pe reţea.

Reacţia companiei miniere şi a trepăduşilor pe care i-au plătit să scrie pentru ei nu s-a lăsat aşteptată: au aruncat vina pe vecinii din Ungaria. Într-un articol de pe Jurnalul.ro se scrie (aş zice cu uşurinţă că este o minciună sfruntată, dar nu cunosc toate motivele ţării vecine, doar pe cîteva) fără nici un pic de ruşine că Ungaria este vinovată de decizia parlamentului european pentru că au făcut presiuni asupra lui pentru a păstra România la un nivel mic de dezvoltare tehnologică. Am mai scris despre suma “imensă” de 4 miliarde de dolari care ar fi cîştigul românilor, aşa că nu am de gînd să revin asupra acelui mizilic. Articolul respectiv este doar o altă aberaţie manipulatoare.

Din punctul meu de vedere, RMGC se apropie de disperare cu fiecare zi care trece. Românii i-au sărit la jugulară şi acum, ca orice alt animal sălbatic disperat, RMGC este cel mai periculos. Se vede tot mai departe de premiul cel mare şi este foarte probabil să încerce o manevră disperată şi să apeleze la soluţii politice care să nu implice opinia publică. La cît de proşti şi incompetenţi sînt guvernanţii noştri, s-ar putea să muşte momeala. Pe de altă parte, şi e la fel de grav, este ca Roşia Montană Gold Corporation să înceapă exploatarea minieră de capul ei, fără nici un fel de permisiune. Din cîte am înţeles, au existat tentative de acest gen pînă acum, dar au fost opriţi. Evident, nu au fost opriţi suficient de drastic… încă. Iar cuvîntul cheie este încă.

Articol preluat de aici.

Dragos Tanase si reclama la proiectul minier de la Rosia Montana

Azi am avut prilejul, dar mai ales neplăcerea, de a-l urmări pe Dragoş Tănase, ceva director de la Roşia Montană Gold Corporation, într-o reclamă în care ne explica că în urma exploatării miniere va oferi 4 miliarde de dolari: 2,2 miliarde la oameni în salarii şi 1,8 miliarde la stat în urma dividentelor şi taxelor. Ei ar rămîne “doar” cu 1,3 miliarde de dolari. Am găsit reclama pe reţea, aşa ca puteţi urmări tupeul şi falsa impozanţă pe care individul caută să o arate… dacă vă ţine stomacul să nu spargeţi monitorul.

Ceea ce spune individul sună frumos, mirosul verzişorilor aproape întrecîndu-i în unele momente mirosul disperării (pentru că trebuie să fie tare disperat ca să iasă chiar el la înaintare), dar ceea ce nu spune transformă totul într-o minciună ordinară.

În primul rînd, nu este precizat deloc este că aceşti 4 miliarde de dolari se vor cîştiga (într-o formă sau alta) în următorii (aproape) 20 de ani. Din punct de vedere al statului, 1,8 miliarde de dolari în 20 de ani înseamnă aproximativ de 90 milioane de dolari pe an. Ţinînd cont că produsul intern brut pe anul trecut a fost 81,7 miliarde de euro, 90 de milioane pe an nu valorează mare lucru. E un mizilic cu o foarte mică importanţă.

De asemenea, 2,2 miliarde de dolari împărţiţi la 20 de ani şi cîteva mii de persoane nu înseamnă mare lucru, în ciuda sumei aparent mari. Oamenii care vor da la tîrnacop (sau ce unelte or folosi, e tot una), hai să le spunem pălmaşi, ar fi la fel de prost plătiţi ca şi majoritatea românilor, iar cîţiva mai răsăriţi şi-ar adjudeca cîteva mii de euro pe lună şi cam atît. N-am calculat mita pe care ei sînt obligaţi să o ofere (fie ea sub formă de publicitate), care trebuie să fie consistentă.

Este de remarcat că el susţine 2,2 miliarde de dolari “vor fi investiţi” în economia românească…. dar nu spune nicăieri cîţi dintre ei vor ajunge efectiv la oameni.

Individul ăsta apelează la lăcomia şi/sau disperarea multora, dar mai ales, apelează la prostia lor. El consideră că oamenii vor da buluc să-şi ridice banii promişi aiurea şi că o atitudine fals impunătoare va da rezultate. Şi da, dă rezultate, dar numai la fraieri. Cred că în curînd nivelul de fraier al românului de rînd se va măsura în măsura în care crede promisiunile celor de la RMGC.

Articol preluat de aici.

Baia Mare, aurul si cianurile

Mă gîndesc că ştiţi foarte bine ce este Roşia Montană. Indiferent dacă aveţi o părere sau nu despre subiectul exploatării aurului de acolo folosind cianuri, aţi auzit de acea zonă din cauza mediatizării intense. Un alt caz intens mediatizat, dar mai vechi, de acum 10 ani, este cel al accidentului de la Baia Mare cînd apele cu cianură ale unui iaz de decantare din apropierea oraşului au ajuns în Tisa poluînd “doar” cîteva sute de kilometri şi distrugînd o parte a ecosistemului. De atunci acel accident este luat ca reper pentru ce se poate întîmpla în cazult exploatărilor cu cianuri şi reprezintă o parte (destul de) importantă a motivului pentru care opoziţia împotriva proiectului de exploatare de la Roşia Montană a luat o atît de mare amploare.

Ei bine, azi am citit pe pagina Romanialibera.ro aici că fosta uzină “Aurul” Baia Mare, aflată în proprietatea magnatului rus Mihail Prokhorov, reia extracţia de aur prin metode pe bază de cianură. Adică lîngă Baia Mare ar urma să funcţioneze un complex industrial de genul celui pe care vrea să-l construiască compania Roşia Montană Gold Corporation.

Prokhorov, etichetat de Forbes drept cel mai bogat om din Federaţia Rusă, este unul din bogătanii apropiaţi premierului Vladimir Putin. Din cîte am înţeles el vrea să pornească afacerea cît mai repede şi anunţă investiţii de aproximativ 100 de milioane de euro.

Eu sînt împotrivă. În primul rînd pentru că exploatarea cu cianuri s-a dovedit deja periculoasă, în al doilea rînd pentru nu prea fac nici o discriminare între Roşia Montană şi Baia Mare din punctul de vedere a distrugerii mediului, a oamenilor (am auzit că este un oraş poluat) şi a distrugerilor vestigiilor istorice (nu ştiu prea multe vestigii istorice din jurul oraşului Baia Mare, dar mă gîndesc că nu trebuie decît căutate cu puţin mai multă atenţie şi interes şi vor apare, de vreme ce zona a fost foarte activă încă de pe vremea dacilor). Şi, în plus, m-am cam săturat ca România să fie curva lumii (prea se prostituează politicienii noştri cei “iubiţi” pentru nişte bani în plus).

Din punctul meu de vedere această notă nu este decît începutul unei noi campanii, o extindere interesului acordat Roşiei Montane.

Articol preluat de aici.

Vladimir Brilinsky şi Secretele Dacilor

 

Astăzi dl. Vladimir Brilinsky, redactoul şef al revistei Dacia Magazin, a răspuns invitaţiei doamnei profesoare Niţă Carmen şi a ţinut conferinţa despre secretele dacilor la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu din Oradea. La ora 13 a avut loc prezentarea pentru elevi, iar de la ora 18 a avut loc conferinţa pentru oricine a dorit să vină. Dl. Brilinsky, Nunu, este cunoscut pentru activitatea sa în ce priveşte protejarea, promovarea şi promovarea Sarmisezetuzei Regia, dar şi pentru promovarea istoriei vechi a românilor.

Dedicaţia lui Nunu atrage mereu oameni noi, curioşi să afle lucruri vechi şi noi despre istoria veche a românilor. Vechi pentru că fac parte din istorie, cu toate dovezile arheologice, lingvistice şi documentare, noi pentru că versiunea oficială a istorie le ignoră sau nu le recunoaşte. Spre deosebire de istoricii europeni, istoricii români rămîn încă sceptici în acceptarea noului: povestea inventată de generaţia paşoptistă (cea a revoluţiei din 1848) care susţinea că sîntem urmaşi ai Romei pentru a obţine drepturi şi avatanje pentru poporul român a devenit o istorie oficială, în ciuda dovezilor incomplete care o susţin şi a dovezilor care sînt împotriva ei. Chiar şi termenul de român este unul inventat cu acea ocazie, şi este doar o altă denumire pentru daci. Ea se alătură altor denumiri pe care aceştia le-au purtat de-a lungul timpului: traci, daco-geţi, carpi, vlahi, valahi, etc. După cum s-a susţinut la conferinţă, istoriografia românească doarme profund. Eu spun că doarme şi are coşmaruri, dar asta este o altă poveste.

În urma promovării din ce în ce mai intense vizitatorii Sarmisegetuzei s-au înmulţit în ultimii cîţiva ani, în ciuda drumului de acces care este într-o stare proastă (a fost reparat, dar degeaba, pentru că a fost rupt de ape în unele porţiuni). O mare parte sînt aduşi de curiozitate şi setea de cunoaştere, iar dacă au posibilitatea să-l aibă pe Nunu ca ghid rămîn întotdeauna impresionaţi şi pleacă cu o impresie bună şi cu dorinţa de a se întoarce, dar partea nasoală este că s-au înmulţit şi nesimţiţii: oameni care au ajuns să facă plajă pe discul de andezit sau să facă focul în cetate. În plus, Nunu şi membrii asociaţiei Dacia Nemuritoare adun în fiecare an tone de deşeuri de la Sarmis, şi o fac fără să fie recompensaţi în nici un fel pentru truda lor.

Dovezile documentare sînt puţine, dar ele există. Dovezile arheologice zac peste tot, ascunse de vegetaţie sau risipite de către oameni (aroganţa unora şi dorinţa de afirmare în faţa lui Ceauşescu pe vremurile comunismului şi-au spus cuvîntul din plin). Chiar şi aurul este o dovadă a activităţii îndelungate ale dacilor pe aceste meleaguri: amprenta aurului din brăţări ne spune că a fost cules din valea Arieşului (aur aluvionar) şi extras din minele din zona Roşia Montană (aur de filon). Nu se ştie vechimea aurului, dar se ştie amprenta lui. Se mai cunoaşte modul de prelucrare al brăţărilor dacice, dispărut de mai mult de 5 secole. Monedele dacice, numite kosoni, sînt apreciate printre pasionaţii de numismatică.

La conferinţă s-a discutat şi despre unele subiecte deja cunoscute publicului: brăţările dacice şi starea deplorabilă a Sarmisegetuzei Regia. Acum cîteva săptămîni un reportaj difuzat la ProTv a acoperit ambele subiecte, iar acum s-au prezentat imagini şi informaţii pe această temă. Azi a fost prezentată o descriere pe scurt, pentru că povestea aurului dac este mult mai amplă decît s-a spus în mass-media cu ocazia scandalului.

Sarmisegetuza Regia a fost capitala regatului dac, care pe timpul lui Burebista a atins amploarea unui adevărat imperiu, iar acum zace în ruină. Pădurea a crescut peste tot, doar o foarte mică parte a oraşului dac a fost decopertată şi cercetată. Cea mai mare parte a complexului care se întinde pe cîteva sute de hectare este încă ascunsă privirii, deşi se spune că ruşii au îndreptat obiectivele sateliţilor spre această zonă şi că unele planuri există, dar ele nu au fost făcute încă publice.

Marea problemă a Sarmisegetuzei Regia, ca şi a celorlalte cetăţi dacice, de altfel, este că nici un oficial (persoană sau organizaţie) nu ia atitudine în favoarea ei. Oficial nu există nici un proprietar sau administrator care să aibă grijă de alungarea intruşilor şi care să administreze banii europeni care pot fi primiţi pentru renovare, săpături arheologice (complexul face, totuşi, parte din patrimoniul UNESCO). Practic cetatea/oraşul a devenit ţinutul nimănui, iar asta încurajează furturile în stil mare (sau kosoneala modernă, cum mai este numită). Mai mult, unii risipesc sau distrug vestigiile istorice existente. La conferinţă s-au prezentat cîteva astfel de exemple. Dl. Vladimiri Brilinsky se consideră a fi un custode interimar al Sarmisegetuzei, cineva care are grijă de cetate pînă cînd reprezentantul proprietarului de drept (în acest caz poporului român) îşi va face apariţia. Adică, cu alte cuvinte, pînă la întoarcerea regelui (dacă ar fi să fac referire la o trilogie fantastică arhicunoscută).

În ce priveşte istoria Sarmisegetuzei, în lipsa datelor detaliate şi complete, există foarte multe presupuneri, unele realiste, altele mai puţin. Aceste presupuneri se extind şi asupra altor aspecte ale istoriei vechi, dar timpul le va lămuri pe probabil pe toate. O foarte mare problemă este lipsa de organizare care este comună majorităţii românilor. Este foarte clar că statul nu va face prea multe în ce priveşte istoria veche, nu doreşte sau nu poate să organizeze cercetări în nici una din cetăţile dacice (răspîndite pe teritorul României, dar şi al Ucrainei, în continuarea Maramureşului istoric). Sarmis este cea mai cunoscută cetate, dar este departe de a fi singura. Nu ştiu cîţi cunosc faptul că face parte dintr-un adevărat complex de cetăţi de apărare, dar probabil că nume precum Costeşti, Blidaru, Feţele albe le sînt cunoscute dar nu au realizat conexiunea dintre ele.

Există organizaţii (asociaţii, fundaţii) care au ca domeniu de activitate dacii şi istoria veche, dar încă nu există o organizare bine pusă la punct între ele. S-a susţinut spre finalul conferinţei că ne lipseşte un Burebista care să unească toate eforturile disparate spre a obţine recunoaşterea informaţiilor care se cunosc acum, dar sînt ignorate, şi căutarea într-un mod foarte activ de a acumula informaţii noi. De asemenea, se pune problema protejării vestigiilor istorice şi a transformării lor, prin intermediul turismului, în ceva profitabil (aşa cum fac deja restul europenilor). Experienţa ultimilor decenii ne arată că statul român nu va face nimic din acest punct de vedere, rămîne tot pe umerii românilor ca indivizi să facă ceva constructiv. Într-o ţară în care dezorganizarea a ajuns o artă este greu să realizezi că poţi obţine apreciere şi bani din cunoaşterea propriului trecut.

Pentru a şti unde te indrepţi trebuie să ştii de unde vii, însă se pare că „dragii” noştri aleşi au uitat chiar şi acest lucru elementar. Însă nu este totul pierdut, există încă persoane care doresc să afle ceea ce s-a pierdut şi chiar să dezvolte spiritualitatea acelor vremuri spre un viitor mai bun decît cel pe care ni-l oferă unii. Orîcît s-a încercat, dacii nu au fost încă stîrpiţi şi foarte probabil vor continua să existe multe generaţii de acum înainte.

La finalul conferinţei a avut loc reprezentaţia unei scenete în care un grup de elevi au jucat roluri de daci. Este un aspect eficient prin care ne putem explora într-o oarecare măsură trecutul îndepărtat şi este la îndemîna tuturor.

 

 

 

 

 

 

 

 

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Vladimir_Brilinsky_%C5%9Fi_Secretele_Dacilor/MjMw/

MindBomb campaign for Rosia Montana

01_lingouThe nearby poster and the following text are a part of the Mindbomb campaign to save Roșia Montana as a response to the aberrant campaign for the exploit of the resources there.

The MindBomb campaign for Roșia Montană puts the problem of the environment pollution in Romania in relation with the corruption with no face of the state and the local administrations, not in the last place of the individual, that erode from the inside the Romanian society.

12,000 posters were glued during the night of 19/20 of march on the streets of Cluj, Bucharest, Constanța, Timișoara, Arad, Bistrița, Sibiu, Alba Iulia, Deva, Baia Mare, Oradea, Târgu Mureș, Sighișoara, Petroșani, Valea Arieșului, Abrud, Câmpeni and Roșia Montană.

Through the MindBomb campaign for Roșia Montană we protest against the project of intensive mining exploitation with cyanides and against the advertisement that Gabriel Resources, the owner of Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), is making to this extremely noxious project for Romania.

The intoxication with the propaganda for the company Gabriel Resources on the televisions and written media has as purpose to adorn the Romanians opinion of the image of Roșia Montană Gold Corporation, a company remained in the era of brutal colonialism, whom cynic politics of profit will obliterate Roșia Montană from the face of the Earth, will displace people and will erase the history of this place.

For the first time in Romania the public opinion and some public institutions stood together against a damaging business for all of us, demonstrating so that Romania is no longer the paradise of crooks.

The project for intense mining exploitation with cyanides puts in danger the LIFE in the Country of Moț, opening the path to produce the biggest ecological disaster in Eastern Europe. As so many times in recent history, the big companies, supported by the politicians, works against the people to dishonest enrich some cynic individuals. After they the flood!

We have got used not to trust in authorities after so many years, no matter if it is about the government or the presidency. We have hoped, for the same amount of years, that, in one day, the authorities will regain our lost trust. That is why we believe in the need of dialog between the civil society and administration.

We don’t want Revolution, We Want Evolution!

At the MindBomb campaign for Roșia Montană participated, in different ways (conception, debate, ideas, achievement, glue) over 300 artists, designers, architects, IT specialists, writers, students and collaborators from the cities in where the posters were glued.

DON’T LET ROȘIA MONTANĂ DIE!

The people are more important than gold!

SAVE ROȘIA MONTANĂ!

MindBomb
www.rosiamontana.org

Campania Mindbomb pentru Rosia Montana

Afișul alăturat și textul următor fac parte din campania Mindbomb pentru salvare01_lingoua Roșia Montana ca răspuns la campania aberantă pentru exploatare resurselor de acolo.

Campania MindBomb pentru Roșia Montană pune problema poluării mediului din România în relație cu corupția fără chip a statului și a administrațiilor locale, nu în ultimul rând a individului, care erodează din interior societatea românească.

12.000 de afișe au fost lipite în noaptea de 19 spre 20 martie pe străzile din Cluj, București, Constanța, Timișoara, Arad, Bistrița, Sibiu, Alba Iulia, Deva, Baia Mare, Oradea, Târgu Mureș, Sighișoara, Petroșani, Valea Arieșului, Abrud, Câmpeni și Roșia Montană.

Prin campania MindBomb pentru Roșia Montană protestăm împotriva proiectului de exploatare minieră intensivă cu cianuri de la Roșia Montană și împotriva publicității pe care Gabriel Resources, proprietarul Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) o face acestui proiect extrem de nociv pentru România.

Intoxicarea cu propaganda pentru compania Gabriel Resources pe posturile de televiziune și în presa scrisă are ca scop cosmetizarea în ochii românilor a imaginii Roșia Montană Gold Corporation companie rămasă în epoca colonialismului brutal, a cărei politică cinică a profitului va rade Roșia Montană de pe fața pamântului, va strămuta oamenii și va șterge istoria acestui loc.

Pentru prima dată în România opinia publică și câteva instituții publice au făcut front comun împotriva unei afaceri păguboase pentru noi toți, demonstrând astfel că România nu mai este paradisul escrocilor.

Proiectul de exploatare minieră intensivă cu cianuri de la Roșia Montană pune în pericol VIAȚA în Țara Moților, deschizând calea producerii celui mai mare dezastru ecologic din Europa de est. Ca de atâtea ori în istoria recentă, marile companii, sprijinite de politicieni lucrează împotriva oamenilor pentru a-i îmbogăți necinstit pe câțiva indivizi cinici. După ei potopul!

Ne-am obișnuit de atâția ani să nu avem încredere în autorități, fie că e vorba de guvern sau de președinție. Tot de atâția ani, sperăm că, într-o zi, autoritățile ne vor recâștiga încrederea pierdută. De aceea credem în nevoia de dialog între societatea civilă și administrație.
Nu vrem Revoluție, Vrem Evoluție!

La campania MindBomb pentru Roșia Montană au participat, în diferite moduri (concepție, dezbateri, idei, realizare, lipire) peste 300 de artiști plastici, designeri, arhitecți, specialiști IT, scriitori, studenți și colaboratori din orașele în care au fost lipite afișele.

NU LĂSA ROȘIA MONTANĂ SĂ MOARĂ!
Oamenii sunt mai importanți decât aurul.

SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ!

MindBomb
www.rosiamontana.org01_lingou

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 119 other followers

%d bloggers like this: