Home » Posts tagged 'romani'

Tag Archives: romani

Romanii cu probleme psihologice apeleaza la vrajitoare, vraci, bioenergeticieni

Fiecare om care ajunge la o vîrstă adultă şi are suficientă materie cenuşie în tărtăcuţă ştie că fiecare avem “piticii pe creier”. N-are importanţă dacă spune că îi filează un bec, sau are păsărici, sau ce expresie o fi la modă în zona în care trăieşte şi în colectivul pe care îl preferă… ideea e că trăim într-o lume plină de ciudaţi. Cu unii stai alături ani sau zeci de ani pînă să-ţi dai seama care e becul care funcţionează greşit, pe alţii îi ghiceşti din prima (le filează toate becurile, au stoluri de păsărici sau o armată de pitici). Dar toţi avem aşa ceva… fără nici o excepţie.

Diferenţa dintre normalitate şi problemele psihice este faptul că normalitatea aia este acceptată (într-un fel sau altul) de majoritatea oamenilor. Chestiile astea se schimbă de la o perioadă la alta şi de la o zonă la alta (pe vremuri s-a considerat că sclavia este ceva normal, în timp ce abuzurile oamenilor de către alţi oameni care derivă din sclavie sînt considerate a fi azi ca deviaţii psihice), aşa că e normal ca ciudăţeniile unora să fie pe placul nostru, sau chiar să ajungem să le iubim, în timp ce ciudăţeniile altora să fie ţinta amuzamentului, dispreţului sau urii.

Aşa că, dacă tot aţi ajuns pînă aici, n-ar trebui să fie de mirare că un sondaj a căror informaţii au fost publicate inclusiv pe descoperă.ro spune că foarte mulţi dintre aceia care apelează la vrăjitoare, vraci, bioenergeticieni şi alte categorii de asemenea persoane au probleme psihice: Romanii cu probleme psihologice apeleaza la vrajitoare, vraci, bioenergeticieni / Sanatatea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:romani, probleme psihologice, vrajitoare, vraci, bioenergeticieni, descopera, ciudati, normalitate, psihologie, Romania, evul mediu,

Intrebarea zilei: Increderea romanilor este in armata, biserica, BNR si universitati?

  • Încrederea românilor este în armată, biserică, BNR şi universităţi? #1

Păi de ce?

Dar haideţi să o iau de la început. Ceva mai devreme am auzit în trecere că biserica şi universităţile fac parte dintre instituţiile în care românii au cea mai mare încredere. La momentul respectiv n-am avut timp să intru în detalii, dar după aceea am aflat de aicică armata, biserica, BNR şi universităţile sînt cele mai de instituţii conform unui sondaj realizat de INSCOP Research în perioada 28 mai – 3 iunie.

Potrivit sondajului, la capitolul încredere în instituţiile politice, pe primul loc se situază primăriile – 41,3% (41,8% luna trecută), urmate de Guvern – 37,3% (38,6% luna trecută) şi Consiliul Judeţean – 33,1% (34% luna trecută).

Urmează Curtea Constituţională – cu 32,7% (32,9% luna trecută), Parlamentul – 29,1% (28,4% luna trecută), Preşedinţia – 25,6% (27,9% luna trecută) şi partidele – 16,8% (19,2% luna trecută). 

Mai multe aici: articol Intrebarea zilei Increderea romanilor este in armata, biserica, BNR si universitati / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:intrebarea zilei, incredere, romani, armata, biserica, BNR, universitati, sondaj, preferinte, institutii, 

De ce unor oameni li se spun aborigeni, bastinasi sau indigeni?

Dincolo de definiţiile de pe infamul dexonline pe care le puteţi găsi mai jos, toate se referă la aceeaşi categorie de persoane: locuitorii unei anumite zone pe care migratorii îi găsesc la faţa locului. Migraţiile umane nu-s deloc noi, se produc de cel puţin de 60 de mii e ani… de cînd primele specii de homonide (specii de oameni, cei în viaţă azi făcînd parte din specia dominantă acum) au apărut pe continentul african.

Pe de altă parte, nu ştiu ce anume preferaţi, poate vă consideraţi mai mult băştinaşi decît indigeni, sau aproape deloc aborigeni…  Dar din punctul de vedere al ungurilor şi ţiganilor românii sînt populaţia originară a acestei ţări, iar ei sînt minorităţi care au reuşit să se integreze (cu mai mult sau mai puţin succes – în funcţie de caz) în acest popor. Celor mai reticenţi ar trebui să le amintiţi acest lucru mai des..

Mai multe aici: articol De ce li se spun aborigeni, bastinasi sau indigeni / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:de ce, aborigeni, bastinasi, indigeni, migratii umane, romani, unguri, tigani

Romanii sint un popor de idioti

  • Românii sînt un popor de idioţi #1

Pe scurt, motivul titlului este cît se poate de simplu (deşi subiectul la care mă refer acum este un pic mai lung): românii sînt un popor de idioţi pentru că nu-s în stare să acţioneze organizat şi raţional, preferă să reacţioneze emoţional, sub impusul factorilor externi… Formează cea mai “educată” masă de manevră de prin sud estul Europei. Nu mă înţelegeţi greşit: grupurile mici de oameni sînt capabili de lucruri mari pentru că organizarea funcţionează altfel, mult mai strict. Dar ca popor sîntem pur şi simplu vraişte!, incapabili să ne protejăm propriile interese, incapabili să facem distincţie între bine şi rău, neputincioşi să gîndim dincolo de umplerea burdihanului şi ziua de mîine.

Haideţi să luăm un exemplu la modă: articol Romanii sint un popor de idioti / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:romani, popor, idioti, scandal, interese, nationalism, atitudine, mass-media, alaturi de Sabina, maghiari,

Mass-media Pro TV si clanul de tigani din Marea Britanie

N-am apucat să urmăresc ştirea asta la tembelizor, dar am găsit-o ceva mai devreme folosind un motor de căutare la modă… Am urmărit-o acum cîteva minute bune, ştiu că treaba este cît se poate de serioasă, dar încă mai rîd din cauza modului tragi-comic în care este prezentată ştirea de către cei de la Pro TV… citatul de mai jos este probabil cel mai hilar.

Nu doar italienii sunt ingroziti de romanii certati cu legea. Englezii sunt suparati foc pe o banda de tigani din tara noastra, care au pacalit sistemul englez si au incasat aproape un milion de lire sterline, drept ajutoare sociale. Culmea este ca vor da inapoi doar o mica parte din bani, dupa ce judecatorii au constatat ca n-au de unde sa returneze suma intreaga.

 

Mass-media Pro TV si clanul de tigani din Marea Britanie /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Ziua drapelului national, 26 iunie 2011

Este încă 26 iunie 2011, aşa că încă nu este prea tîrziu pentru a scrie despre subiectul ăsta: ziua cîrpei pe care o folosim ca şi drapel naţional. Nu este deloc un secret că nu-mi place deloc steagul ăla: atunci cînd scoţi stema este mult prea simplu şi fără semniificaţii (doar 3 culori de bază), iar cînd vine vorba de stemă… ei bine, nu mă consider deloc reprezentat de către elementele din ea. Pur şi simplu nu mă regăsesc în aşa ceva. Aş prefera mai degrabă dragonul dacilor ca stemă decît cea pe care o folosim acum, este o recunoaşterii a originii noastre vechi şi a unei istorii multi-milenare ca popor.

Deşi ziua asta nu este aniversată de multă vreme (legea numărul 96/1998 a stabilit-o ca zi a drapelului naţional), cu prilejul ei sînt organizate ceremonii publice de înălţare a steagului prin diverse oraşe din ţară. Drapelul naţional tricolor (într-o formă foarte asemănătoare cu cea de acum – doar distribuţia culorilor în materie de proporţie şi compoziţie s-a schimbat în timp) a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de către guvernul revoluţional provizoriu din Ţara Românească, iar varianta din 1848 avea înscris pe el deviza “Dreptate, Frăţie”.

Articol preluat de aici.

Batalia pentru Crisana

Războiul pentru teritoriul cel sfînt al Crișanei a luat azi o întorsătură neașteptată: iluminat după noaptea de înviere, cînd și-a descoperit lumina unică și personală în contradicție flagrantă cu cea împărțită milogilor acum două seri, primarul țigan al Oradei a declarat că nu-și mai poate păstra poziția actuală de administrator al orașului cu demnitate din cauza atacurilor populației maghiare minoritare.

În virtutea alegerii sale ca reprezentat al populației majoritatea a României, primarul Oradei este îndreptățit să propună pe oricare țigan să-i urmeze la conducerea municipiului Crișanei fără să mai fie nevoie de alegeri locale, dar acest a declarat că se simte îndatorat ultimilor români rămași pe aceste meleaguri și că dorește să le dea, măcar acum, o șansă la autodeterminare.

O sursă a declarat sub protecția anonimatului că cele două sute de milioane de români plecați în afara țării ar fi făcut presiuni în acest sens în ultimele luni, aducîndu-l pe primarul țigan în pragul cedării psihice. Condiția minorității românești, doar cîteva mii de persoane, este foarte neclară printre sutele de mii de unguri și miliardul de țigani care trăiesc acum în spațiul carpato-danubiano-pontic. Sursa aceasta a mai remarcat că, foarte probabil, tocmai de aceea actualul primar demisionar ar fi aruncat moaștele sfîntului Călin pe podeaua bisericii de pe dealul Ciuperca acum două zile și le-ar fi stropit cu benzină dorind să le dea foc. E bine că a fost oprit la timp, înainte de a face o prostie irecuperabilă: nu e deloc indicat să își facă dușmani printre ultraortodocșii (fanatcii) creștini, din orice minoritate ar face parte. Ținînd cont de prețul absurd al carburanților fosili, primarul trebuie să fi dat o avere imensă pe cei cîțiva litri de benzină sau i-a primit ilegal, peste graniță, de la complicii din afara țării.

În aceste momente se adună cîteva șatre de țigani pe malul Crișului Repede, în apropierea primăriei Oradei, pentru a protesta împotriva plecării primarului și pentru a face vrăjile de rigoare în momentele de tranziție a puterii politice. Foarte probabil vor ajunge să blocheze și cel mai apropiat oraș de graniță, Budapesta, pentru a le da o lecție celor din afara țării: au plecat și nu mai au nici un cuvînt de zis în treburile interne ale unei țări pe care au decis să o părăsească de bună voie.

Bătălia anterioară pentru Crișana, de acum 20 de ani, a dus la dezmembrarea Ungariei Mari și la alipirea teritoriilor Republicii Moldova, Ucrainei și Poloniei la România Magnifică. Noua capitală a țării, Oradea, a crescut în dimensiuni de 10 ori față de suprafața pe care o avea atunci, iar aspectul său s-a schimbat drastic. Primarul orașului este considerat ca fiind cel mai important om din stat, chiar înaintea președintelui, primilor miniștri și a guvernului, pentru că el le garantează personal securitatea și buna funcționare a noului stat român.

Este foarte clar că demisia curentă, după ce actualul primar a ținut cu dinții de poziție vreme de 18 ani și a adus orașul și întreaga zonă la un grad de dezvoltare pur și simplu incredibil, aruncă noi umbre asupra viitorului. Bătălia pentru Crișana, Edenul renăscut, tocmai a reînceput.

Sursa este aici.

Crin Antonescu si plata pentru drepturi

Location of ( green ) – on the European contin...

Image via Wikipedia

Una dintre ştirile pe care le-am citi azi (prin intermediul facebook am ajuns la articolul ăsta de pe Realitatea.net) m-a făcut să încep să rîd în hohote… Titlul este pur şi simplu hilar, iar rîsul meu este o reacţie perfect naturală cînd dai peste o tîmpenie atît de imensă încît nu mai este loc de altceva.

Dacă aţi aruncat deja o privire peste articol v-aţi dat deja seama despre ce e vorba: Crin Antonescu a venit cu ideea ca românii din afara ţării să plătească taxe în ţară ca să poată vota la alegerile pentru preşedinţia României. Nu e deloc greu de găsit motivul acestei… “idei”: la ultimele alegeri Traian Băsescu a fost ales de către românii din diaspora. Ei sînt cei care au făcut diferenţa, indiferent dacă voturile au fost pe bune sau dacă au fost măsluite. Sînt sigur că manevra asta este doar o încercare de a controla în vreun fel (în măsura în care se poate face acest lucru) voturile venite din “afară”… problema este că soluţia oferită este pur şi simplu cretină.

De ce? Pentru că unele drepturi sînt garantate de stat indiferent de situaţia cetăţeanului român, ele sînt anulate sau suspendate doar în cazurile mai speciale şi se face (cel puţin din cîte ştiu eu, nu sînt avocat) doar prin intermediul justiţiei. Adică printr-un proces şi o decizie definitivă luată de către o instanţă. Dreptul de vot este unul dintre aceste drepturi garantate de către stat: atîta vreme cît eşti cetăţean român (şi nu intri în cadrul cazurilor speciale pe care tocmai le-am menţionat) poţi alege un reprezentant care să vorbească şi să negocieze în numele tău, oriunde te-ai afla pe glob. Din cîte ştiu nu se aplică asupra reprezentanţilor locali (de exemplu dacă eşti în Franţa nu poţi vota de la distanţă pentru primarul Oradei sau Timişoarei, chiar dacă ai adresa oficială în oricare dintre aceste locale – trebuie să-ţi muţi curul la faţa locului şi să bagi un vot în urnă), dar se aplică foarte bine la alegerile prezidenţiale. Pînă la urmă preşedintele României este tot un reprezentant, doar că ne reprezintă pe noi, ca popor.

Şi totuşi, de ce este o idee cretină? Pentru că românii din diaspora se împart în 3 categorii principale: tineri plecaţi la învăţătură, oameni plecaţi la muncă şi oameni care nu au reuşit să se adapteze aici şi au plecat lăsînd totul în urmă. Ultima categorie nu mă interesează prea tare pentru că prea puţini dintre ei sînt dispuşi să voteze. Spuneţi cinstit: cîţi dintre tinerii plecaţi la învăţătură (studenţi prin vreo universitate mai bună decît cele de la noi) au proprietăţi de vreun fel de pe urma cărora trebuie plătite taxe la stat? 1%? 2%? Chiar şi cei cu bani nu cred că au prea multe proprităţi taxabile, majoritatea fiind pe numele părinţilor.

Oamenii plecaţi la muncă în străinătate plătesc taxele ţării în care lucrează. E ceva normal, nu? Ţările respective le oferă facilităţi pentru taxele alea, începînd de la servicii medicale şi terminînd cu infrastructura necesară deplasării dintr-un loc într-altul şi bunei funcţionări traiului zilnic într-o societate civilizată. Ce le oferă România în schimb? Cam nimic, doar nişte drepturi pur şi simplu inalienabile (adică care nu pot înstrăinate – aviz inculţilor). Sînt sigur că eventualele taxe care trebuie să fie pentru proprietăţile din ţară sînt plătite la zi (cel puţin în majoritatea cazurilor) de către cei rămaşi în ţară – ştim deja că majoritatea românilor plecaţi la muncă s-au dus să muncească pentru familiile lor.

Oricum, să plăteşti pentru un drept care este deja al tău mi se pare cel puţin absurd. Nu ştiu cine i-a oferit lui Crin Antonescu o asemenea idee, dar cu siguranţă că i-a făcut un mare deserviciu. Deja au murit suficienţi oameni de-a lungul istorie pentru a garanta asemenea drepturi, iar acum unii sînt capabili să reducă acei morţi la nişte bani… de parcă s-ar putea face o comparaţie între cele două.

 

Articol preluat de aici.

Pedeapsa extremismului maghiar

Location of Miercurea-Ciuc

Image via Wikipedia

Una dintre chestiile pe care le-am auzit azi m-au făcut să zîmbesc amuzat: are legătură cu tîmpitul care l-a spînzurat pe Avram Iancu (sau, cel puţin, o reprezentare a lui) la Miercurea Ciuc. Individul în cauză care, evident (oare mai este nevoie să spun şi de ce este evident? ), nu străluceşte deloc în inteligenţă, este angajat al Direcţiei Finanţelor Publice în judeţul Harghita şi răspunde la denumirea de Csibi Barna. În completarea faptului că acum este urmărit penal pentru spînzurarea manechinului într-un loc public şi că este cercetat de Comisia de Disciplină a instutiţiei în care lucrează, el a fost transferat pentru 6 luni la Abrud… ba mai mult, trebuie să se prezinte la noul loc de muncă peste cîteva zile, la începutul săptămînii viitoare. Se spune că decizia a fost luată invocîndu-se că fapta prostului a dus atingere imaginii instituţiei Finanţelor Publice.

O tot spun de ceva timp, chiar dacă numai în viaţa reală, adică nu şi pe internet, că cea mai cumplită pedeapsă pentru extremişti ca individul ăsta sau ca Tokes Laszlo este să trăiască o perioadă doar între români care nu cunosc limba maghiară. La fel, în cazul lui Corneliu Vadim Tudor, pedeapsă cea mai cumplită este să stea printre unguri care nu ştiu limba română… iar dacă Tokes Laszlo şi Corneliu Vadim Tudor ar fi închişi pe timp nedefinit în aceeaşi celulă şi ar fi lăsaţi singuri ar fi pur şi simplu perfect. 

Este ironic şi chiar excelent faptul că un extremist ungur (aş fi spus extremist prost, dar asta e deja redundat pentru că extremismul este doar o formă de prostie arogantă, spre el sînt atraşi acele persoane la care se potriveşte perfect expresia “prost de bubuie”) a fost trimis chiar printre românii care sînt urmaşi ai “victimei sale”. Mă gîndesc că dacă în 6 luni românii ăia nu-i vor scoate prostiile din cap cu vorba bună atunci chiar va avea nevoie de consiliere psihologică recuperatorie după ce-o va lua în freză la următoarea tîmpenie de genul celei făcute acum cîteva zile.

 

Articol preluat de aici.

Sanatatea romanilor

Am mai scris despre acest subiect şi cu siguranţă voi mai scrie… din punctul meu de vedere este unul aproape inepuizabil iar exemple apar zilnic. Singurul motiv penru care nu scriu zilnic despre asta este că nu sînt la curent cu toate cazurile, dar ştiu suficiente cît să-l consider un obicei comun.

Aşa cum probabil aţi ghicit, este vorba de sănătate. Păşeşti un pic aiurea şi faci o entorsă sau îţi rupi glezna? O chestie care în primele zile doar ca naiba, o ştiu din proprie experienţă (am avut o entorsă acum cîteva luni). Ce faci: rămîi în casă pînă ţi se coace umflatura sau te duci la spital să vezi care de fapt e problema (nu de puţine ori ceea ce oamenii au considerat că este o simplă entorsă a fost de fapt o fisură a osului sau o fractură a capetelor de os pe care se prind ligamentele gleznei – au şi ele un nume, dar nu-l ştiu pe de rost şi mi-e cam lene să caut acum, mai ales că trebuie să plec din nou la spital curînd).

Faci un infarct? E ceva ce nu prea poţi să treci cu vedereea pentru că durerea din piept este cruntă (cel puţin aşa am înţeles)… doar dacă nu ai cumva diabet şi faci un infarct nedureros. Ce faci: îl duci pe picioare pînă mai faci cîteva şi te cureţi sau te duci la mediul specialist şi te tratezi aşa cum poţi?

Răspunsurile depinde de fiecare… cunosc mai multe exemple, atît de persoane care au stat acasă şi au suferit aşa, degeaba, cînd puteau să se trateze, dar şi persoane care, în cele din urmă, s-au dus la spital. Despre asta vreau să menţioneze mai mult acum: dacă aveţi o problemă după cît timp mergeţi la spital? Am observat că destui români aşteaptă o perioadă ca problema să treacă de la sine şi abia apoi, cînd s-au săturat să sufere ca nişte cîini bătuţi de soartă, s-au dus la spital. Ar scăpa ieftin dacă problema nu s-a agravat între timp, dar asta nu se întîmplă prea des.

Ultimul caz pe care-l ştiu este al unui unchi (am destui, aşa că am de dat exemple ) care s-a urcat pe bicicletă aseară dar a călcat strîmb şi şi-a rupt piciorul. Ştiu sigur asta pentru că doar azi s-a dus la spital (a crezut că este o simplă entorsă deşi umflătura nu a trecut de la compresele cu apă rece), tocmai îi pune piciorul în ghips şi va trebui să-l duc înapoi acasă.

Sfatul pe care-l dau oricui este că, oricît de rablagit şi de distrus este sistemul nostru de sănătate, nu ezitaţi să-l folosiţi dacă aveţi o problemă. Asta dacă ţineţi la sănătatea voastră. Dacă nu o faceţi sînteţi pe cont propriu… să nu vă aşteptaţi decît la mai multă suferinţă şi probleme ulterioare.

 

Articol preluat de aici.

1 decembrie 2010

92 de ani. 92 de ani efemeri. Atîţia au trecut de la marea unire din 1918. Ca român nu pot decît să mă bucur că acest popor s-a adunat într-o formă recunoscută oficial, cea de stat naţional, la acelaşi nivel cu restul europenilor, şi că a rezistat atîta timp.

Dar, în acelaţi timp, nu se poate să nu îmi displacă că mulţi dintre români şi o parte a teritoriului românesc nu se regăsesc în forma oficială cunoscută de vreun secol şi ceva ca România. Mă refer, evident, la Basarabia, Bucovina şi Republica Moldova.

Ca român nu se poate să nu îmi displacă erodarea acestui stat din care fac parte şi decăderea continuă a acestui popor. Acum două milenii cucerisem o treime din Europa sub conducerea lui Burebista, pe vremea cînd eram numiţi daci, iar acum sîntem codaşii aceluiaşi continent. Ca popor trăim din ce în ce mai prost, din ce în ce mai manelizat, dacă îi pot spune aşa, din ce în ce mai înfrînt. Televiziunile şi indirect incultura şi prostia pe care ele le promovează, au subjugat acest popor. Cultura tradiţională, deja aruncată la gunoi de către comunişti, a fost treptat înlocuită de cultura banului şi a manevrelor duplicitare, parţial moştenite de la regimul distrus (cel puţin oficial) acum aproape 21 de ani.

Dar românii mai au încă o urmă de naţionalism. Dincolo de spectacolul paradei de azi şi de circul mediatic în care s-a transformat în ultimul timp totul, dincolo de sărăcia şi problemele zilnice, dincolo de discursurile sforăitoare şi tupeul politicienilor pe care i-au ales să-i reprezinte, românii încă se mai consideră români. Este ceva ce încă nu ne-a fost luat, o urmă din demnitatea pe care ar trebui să o simţim cu toţii.

S-a spus de mai multe ori în ultimul an că mămăliga nu explodează cu referire la mentalitatea acestui popor, dar nu este în întregime adevărată. Da, afirmaţia este corectă în cazul mămăligii explodînde, dar încă nu sîntem acolo. Încă. Aniversarea de azi este o aducere aminte a acestui lucru, doar una dintr-o serie. Românilor ar trebui să li se aducă aminte mai des de moştenirea lor, de performenţele pe care strămoşii lor le-au avut în ciuda unor condiţii vitrege şi, mai ales, de faptul că sînt capabili să-i întreacă în orice. Puterea este a noastră, a fiecăruia dintre noi.

 

Articol preluat de aici.

The last legion

Azi am apucat să văd un film despre romani şi legiunile lor. Se numeşte Ultima legiune şi a fost lansat în 2007. Regizorul este Doug Lefter, responsabili de scenariu sînt Jez şi Tom Butterworth după o poveste de Carlo Carlei, Peter Rader şi Valerio Manfredi. Printre actori se regăsesc Colin Firth (Aurelius), Ben Kingsley (Ambrosinus / Merlin), Aishwarya Ray (Mira), Peter Mullan (Odoacer), Kevin McKidd (Wilfila), John Hannah (Nestor), Iain Glen (Orestes), Nonso Anozie (Batiatus).

Începutul a fost promiţător, avînd ca locaţie Roma antică în anul 460 era creştină. Adică la finalul imperiului Roman de apus. Goţii au năvălit în oraş, trecîndu-l prin foc şi sabie, amenţînd viaţa ultimului împărat, încă minor. Acesta, împreună cu gărzile de corp, se refugiază în Britania, în căutarea ultimei legiuni rămase în afara influenţei senatului roman care a căzut la pace cu goţii, ducînd cu ei sabia primului Cezar, menită să stea în mîna unui conducător. Pînă la urmă legiunea a IX-a, legiunea dragonilor, a cărui stindard era foarte asemănător cu cel dacic, s-a dovedit a fi doar o mînă de supravieţuitori pe care Roma îi părăsise pe insulele britanice, dar care au avut un ultim cuvînt de zis în conflictele cu localnicii.

Ben Kingsley a jucat bine, deşi rolul de profesor al împăratului copil nu a fost pe măsura valorii lui ca actor. Aishwarya Ray reuşeşte să aducă filmului un strop de farmec indian, un ingredient necesar care ar fi avut şansa să salveze o poveste slăbuţă dacă ar fi fost folosit mai bine.

Povestea a reuşit într-un fel să facă legătura între imperiul roman la apusul existenţei lui, legenda regelui Arthur şi a săbiei Excalibul, dar i-a lipsit mult din calitate pentru a transforma filmul într-un succes. Începutul a fost bun, dar s-a transformat spre final într-un fiasco. Dacă ar fi să-i dau o notă de la 1 la 10 i-aş da cu îngăduinţă un 6.

Articol preluat de aici.

Grupurile Romanian-Internet-IT

Au fost create două grupuri pentru specialiștii români. Primul se găsește pe xing iar cel de-al doilea este pe linkedin.

Grupurile au intentia de a aduna specialiștii români despre internet (dezvoltatori web, seo, etc) și specialiștii IT (pentru software, hardware și rețele) pentru a schimba idei și expertiză.
Toți care pot ajuta dezvoltarea și îmbunătățirea internet-ului românesc sînt bineveniți.

Articol preluat de aici: http://www.supravirtual.ro/stiri/Grupurile_Romanian-Internet-IT

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: