Home » Posts tagged 'romanesc'

Tag Archives: romanesc

Diferenta dintre responsabilitate si vinovatie

Ia spuneţi, în ce măsură îi consideraţi pe români vinovaţi că au semnat contractele de împrumut cu băncile? Dezbaterea asta despre creditele imobiliare (şi creditele luate de la băncile româneşti în general) e la modă de cîteva luni încoace, de cînd ciţiva au cîştigat nişte procese împotriva băncilor, iar ceva mai devreme am avut prilejul să urmăresc parţial o ediţie a emisiunii Catalog imobiliar de la Digi 24 cu această temă. Îi consideram pe cei de la Digi 24 ca fiind cei mai obiectivi dintre tembeliziunile româneşti, dar cu emisiunea asta au cam dat cu bîta în baltă cît încape.

Dar haideţi să începem cu începutul: Diferenta dintre responsabilitate si vinovatie / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:diferenta, responsabilitate, vinovatie, credite, banci, bani, imobiliare, Catalog imobiliar, Digi 24, avocat, Gheorghe Piperea, romanesc,

Virsta minima versus calitatea invatamintului romanesc

Una dintre puţinele ştiri pe care le-am aflat în cursul zilei de azi are legătură cu învăţămîntul românesc şi obligativitatea începerii lui la vîrsta de 5 ani. Cel puţin asta este ideea susţinută de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie.

Astfel, cel mai tîrziu din 2015, părinţii ar putea fi obligaţi să-şi înscrie copiii direct în grupa mare preşcolară, încă de cînd aceştia împlinesc cinci ani. Propunerea mai are nevoie de aprobarea parlamentului.

„Voi merge în Parlament, dar nu acum, trebuie să vedem momentul potrivit în care să cer modificarea momentului în care copiii sînt obligaţi să meargă la şcoală. Am avut şapte ani, am coborat la şase ani. Sînt state europene care au obligativitatea de a merge, nu la scoala, ci la gradiniţă, de la 4 ani. Probabil că noi, într-un an, maxim doi, ar trebui să ne ducem în Parlament şi să spunem este obligatoriu să fii la gradiniţă la 5 ani şi să participi la grupa mare, după care să intri în clasa pregătitoare”, a spus Remus Pricopie, ministrul Educaţiei, în emisiunea „Kilometrul 0”.

Sursa este aici, e şi ceva video (probabil difuzat pe post), dar pentru moment este irelevant: atenţia mea este îndreptată în altă direcţie: articol Virsta minima versus calitatea invatamintului romanesc / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Remus Pricopie, virsta, inscriere, invatamint, obligatoriu, romanesc, calitate, 

Absurdistanul romanesc Laptele romanesc aruncat pe cimp, risipa cauzata de prostia oamenilor

Acum cîţiva ani buni, nici nu mai ştiu cîţi (să tot fie vreo 15 sau 20), am văzut la televizor ceva documentar despre marea criză economică din anii 1930… pe vremea aia m-a surprins serios faptul că fermierii americani aruncau laptele în loc să-l dea pe gratis dacă tot nu puteau să-l vîndă. Nu mi-a plăcut niciodată risipa, iar acţiunea respectivă mi se părea de-a dreptul absurdă. Pe vremea aceea nu mi-am imaginat vreun moment că aveam să văd acelaşi lucru pe meleaguri româneşti… dar scandalul aflatoxinei din laptele românesc i-a prins cît se poate de serios pe fermierii mioritici.

Mai multe informatii despre laptele romanesc aruncat pe cimp se gasesc aici:

articol Absurdistanul romanesc Laptele romanesc aruncat pe cimp, risipa cauzata de prostia oamenilor / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, aflatoxina, lapte, romanesc, risipa, produse, fermieri, produse romanesti, mass-media, manipulare,

Filme: Domestic, din 22 martie 2013 in cinematografele romanesti

Poate aţi remarcat filmuleţul de prezentare a celui de-al treilea lung metraj marcai Adrian Sitaru, Domestic. Despre primele două filme, Pescuit sportiv (2008) şi Din dragoste cu cele mai bune intenţii (2011), se spune că au fost premiate în numeroase festivaluri (cel puţin aşa mi s-a spus mie).

Mai multe informatii despre film se gasesc aici: Filme Domestic, din 22 martie 2013 in cinema / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:film, romanesc, Domestic, comedie, Adrian Sitaru, animale, Ann Mei, 

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Impozitarea jocurilor de noroc online

Ocazional mai apar momente în care politicienii noștri sînt de-a dreptul hilari… și, ca de obicei, exagerează atît de mult cu chestia respectivă încît îmi vine să rîd de ei și cu curul. N-am să-mi cer scuză pentru exprimarea mai anatomică, chiar dacă unii o vor considera ofensatoare (într-o măsură mai mare sau mai mică), politicienii noștri mult “iubiți” o merită din plin.

Ultima fază tare pe care am auzit-o este un proiect de lege prin care vor să îi oblige pe cei care furnizează servicii de jocuri de noroc online (și sînt undeva prin lume, dar nu în România) să își facă un punct de lucru sau o firmă nouă aici în țară și să înceapă să plătească impozite pentru statul român. Nu mai reţin cine dădea din gură ca prostul la radio în cursul zilei de azi, dar spunea că toată lumea va fi fericită după ce vor plăti impozite guvernului român, atît proprietarii paginilor web, cît şi cîştigătorii de pe la noi din ţară… Ciudată idee de “fericire” au indivizii cu posturi politice… mai ales ăia care cred că lumea se învîrte în jurul curului lor îndesat cu bani.

Ideea jocurilor de noroc online nu este deloc nouă, site-uri de profil există de ani buni, dar în ultimele luni promovarea lor a luat avînt destul de mult (caută fraieri care vor îmbogățire rapidă dar care-și vor pierde și ultimii bani acolo, dar asta e altă poveste). Să pui în aplicare un asemenea proiect nu e foarte greu: îți faci o firmă de profil undeva în lume, rezervi un domeniu pentru așa ceva și pui pe cineva să îți facă o pagină bine pusă la punct. Între noi fie vorba, pagina e cel mai greu lucru de făcut în toată povestea asta, și nici aia nu e foarte dificilă. Oricine are ceva bani de aruncat pentru investiția de început (adică pagina web și promovarea ei + eventualele pierderi la jocurile de noroc) poate să o facă.

Problema politicienilor-noștri-arhitați-după-bani este că sediul celor care furnizează jocurile de noroc ca niște servicii online este în afara României și toate impozitele se plătesc în altă parte. Ei vor să în convingă (pentru că de obligat nu prea cred că au cum să îi oblige – ar trebui să blocheze accesul la domeniile de internet respective și nu-i prea văd în stare să facă așa ceva) să îi plătească, chiar dacă o fac indirect – prin intermediul taxelor aplicate atît furnizorilor de servicii cît și celor care cîștigă bani prin așa ceva. Fiind vorba, totuși, de jocuri de noroc, este vorba de sume mari (cel puțin procentual).

Mă întreb, aşa, un pic cam retoric, ce au de gînd să facă mai departe în legătură cu subiectul ăsta. Dincolo de prostiile declarate nu prea au nimic de făcut decît să dea din coadă mai departe şi să latre alte chestii în speranţa că îi va asculta cineva.

Articol preluat de aici.

Constructii de Bucuresti

Una dintre ştirile pe care le-am auzit m-a făcut să pufnesc în rîs… Nu ştiu în ce măsură este adevărată, dar după cum am ajuns să percep mersul treburilor prin Bucureşti mă aştept să fie adevărată. Nu toţi bucureştenii sînt aşa, da’ la unii tupeul e ca la el la acasă.

Oricum, cum este să ceri o autorizaţie de construcţie pentru 3-4 etaje şi să faci de fapt 10 etaje, să faci o amprentă la sol mai mare decît cea din autorizaţie iar cînd îţi cere judecătorul să demolezi clădirea (cu sentinţa în mînă) tu să faci un apel şi să continui să lucrezi la ea?

Sînt sigur că vecinilor nu le-ar place aşa ceva, oricare ar fi construcţia şi indiferent în ce ţară s-ar ridica ea. Pe mine mă unflă rîsul tocmai pentru că nu sînt un asemenea vecin. La noi oamenii au tendinţa să privească neputincioşi cum o construcţie din asta mai mamută ( – comparativ cu cele din jurul ei) le ia lumina naturală din case, indiferent de momentul din zi şi să aştepte înţelegere la problemele lor din partea justiţiei. Adică se aşteaptă ca alţii să ia o decizie iar constructorii să înceapă să se conformeze, în ciuda tuturor acţiunilor lor anterioare. Sau, eventual, să înceapă să şantajeze pe constructori dacă sînt la rîndul lor mai tupeişti.

Într-o lume normală, cel puţin din rîndul meu de vedere, vecinii puşi în umbră de o clădire ridicată ilegal (adică cu mult altfel decît autorizaţia de construcţie pe baza căreia s-a început construcţia) ar rezolva problema cu bazooka… sau orice altă metodă sigură de demolare. Pe urmă infractorii (pentru că aşa se obişnuieşte să fie numiţi cei care încalcă legea) constructori n-au decît să îi dea în judecată şi să le ceară daune… dacă au de unde.

Dar mai avem mult pînă să ajungem acolo… măcar cîteva luni pînă cînd răbdările prăjite cu care sînt serviţi oamenii de cîţiva ani încoace vor ajunge la un capăt şi se vor apuca să reacţioneze un pic mai mult din punct de vedere social şi mai puţin din cauze de foame, prostie şi disperare ca pînă acum.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 127 other followers

%d bloggers like this: