Home » Posts tagged 'romanesc'

Tag Archives: romanesc

Diferenta dintre responsabilitate si vinovatie

Ia spuneţi, în ce măsură îi consideraţi pe români vinovaţi că au semnat contractele de împrumut cu băncile? Dezbaterea asta despre creditele imobiliare (şi creditele luate de la băncile româneşti în general) e la modă de cîteva luni încoace, de cînd ciţiva au cîştigat nişte procese împotriva băncilor, iar ceva mai devreme am avut prilejul să urmăresc parţial o ediţie a emisiunii Catalog imobiliar de la Digi 24 cu această temă. Îi consideram pe cei de la Digi 24 ca fiind cei mai obiectivi dintre tembeliziunile româneşti, dar cu emisiunea asta au cam dat cu bîta în baltă cît încape.

Dar haideţi să începem cu începutul: Diferenta dintre responsabilitate si vinovatie / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:diferenta, responsabilitate, vinovatie, credite, banci, bani, imobiliare, Catalog imobiliar, Digi 24, avocat, Gheorghe Piperea, romanesc,

Virsta minima versus calitatea invatamintului romanesc

Una dintre puţinele ştiri pe care le-am aflat în cursul zilei de azi are legătură cu învăţămîntul românesc şi obligativitatea începerii lui la vîrsta de 5 ani. Cel puţin asta este ideea susţinută de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie.

Astfel, cel mai tîrziu din 2015, părinţii ar putea fi obligaţi să-şi înscrie copiii direct în grupa mare preşcolară, încă de cînd aceştia împlinesc cinci ani. Propunerea mai are nevoie de aprobarea parlamentului.

„Voi merge în Parlament, dar nu acum, trebuie să vedem momentul potrivit în care să cer modificarea momentului în care copiii sînt obligaţi să meargă la şcoală. Am avut şapte ani, am coborat la şase ani. Sînt state europene care au obligativitatea de a merge, nu la scoala, ci la gradiniţă, de la 4 ani. Probabil că noi, într-un an, maxim doi, ar trebui să ne ducem în Parlament şi să spunem este obligatoriu să fii la gradiniţă la 5 ani şi să participi la grupa mare, după care să intri în clasa pregătitoare”, a spus Remus Pricopie, ministrul Educaţiei, în emisiunea „Kilometrul 0”.

Sursa este aici, e şi ceva video (probabil difuzat pe post), dar pentru moment este irelevant: atenţia mea este îndreptată în altă direcţie: articol Virsta minima versus calitatea invatamintului romanesc / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Remus Pricopie, virsta, inscriere, invatamint, obligatoriu, romanesc, calitate, 

Absurdistanul romanesc Laptele romanesc aruncat pe cimp, risipa cauzata de prostia oamenilor

Acum cîţiva ani buni, nici nu mai ştiu cîţi (să tot fie vreo 15 sau 20), am văzut la televizor ceva documentar despre marea criză economică din anii 1930… pe vremea aia m-a surprins serios faptul că fermierii americani aruncau laptele în loc să-l dea pe gratis dacă tot nu puteau să-l vîndă. Nu mi-a plăcut niciodată risipa, iar acţiunea respectivă mi se părea de-a dreptul absurdă. Pe vremea aceea nu mi-am imaginat vreun moment că aveam să văd acelaşi lucru pe meleaguri româneşti… dar scandalul aflatoxinei din laptele românesc i-a prins cît se poate de serios pe fermierii mioritici.

Mai multe informatii despre laptele romanesc aruncat pe cimp se gasesc aici:

articol Absurdistanul romanesc Laptele romanesc aruncat pe cimp, risipa cauzata de prostia oamenilor / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, aflatoxina, lapte, romanesc, risipa, produse, fermieri, produse romanesti, mass-media, manipulare,

Filme: Domestic, din 22 martie 2013 in cinematografele romanesti

Poate aţi remarcat filmuleţul de prezentare a celui de-al treilea lung metraj marcai Adrian Sitaru, Domestic. Despre primele două filme, Pescuit sportiv (2008) şi Din dragoste cu cele mai bune intenţii (2011), se spune că au fost premiate în numeroase festivaluri (cel puţin aşa mi s-a spus mie).

Mai multe informatii despre film se gasesc aici: Filme Domestic, din 22 martie 2013 in cinema / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:film, romanesc, Domestic, comedie, Adrian Sitaru, animale, Ann Mei, 

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Impozitarea jocurilor de noroc online

Ocazional mai apar momente în care politicienii noștri sînt de-a dreptul hilari… și, ca de obicei, exagerează atît de mult cu chestia respectivă încît îmi vine să rîd de ei și cu curul. N-am să-mi cer scuză pentru exprimarea mai anatomică, chiar dacă unii o vor considera ofensatoare (într-o măsură mai mare sau mai mică), politicienii noștri mult “iubiți” o merită din plin.

Ultima fază tare pe care am auzit-o este un proiect de lege prin care vor să îi oblige pe cei care furnizează servicii de jocuri de noroc online (și sînt undeva prin lume, dar nu în România) să își facă un punct de lucru sau o firmă nouă aici în țară și să înceapă să plătească impozite pentru statul român. Nu mai reţin cine dădea din gură ca prostul la radio în cursul zilei de azi, dar spunea că toată lumea va fi fericită după ce vor plăti impozite guvernului român, atît proprietarii paginilor web, cît şi cîştigătorii de pe la noi din ţară… Ciudată idee de “fericire” au indivizii cu posturi politice… mai ales ăia care cred că lumea se învîrte în jurul curului lor îndesat cu bani.

Ideea jocurilor de noroc online nu este deloc nouă, site-uri de profil există de ani buni, dar în ultimele luni promovarea lor a luat avînt destul de mult (caută fraieri care vor îmbogățire rapidă dar care-și vor pierde și ultimii bani acolo, dar asta e altă poveste). Să pui în aplicare un asemenea proiect nu e foarte greu: îți faci o firmă de profil undeva în lume, rezervi un domeniu pentru așa ceva și pui pe cineva să îți facă o pagină bine pusă la punct. Între noi fie vorba, pagina e cel mai greu lucru de făcut în toată povestea asta, și nici aia nu e foarte dificilă. Oricine are ceva bani de aruncat pentru investiția de început (adică pagina web și promovarea ei + eventualele pierderi la jocurile de noroc) poate să o facă.

Problema politicienilor-noștri-arhitați-după-bani este că sediul celor care furnizează jocurile de noroc ca niște servicii online este în afara României și toate impozitele se plătesc în altă parte. Ei vor să în convingă (pentru că de obligat nu prea cred că au cum să îi oblige – ar trebui să blocheze accesul la domeniile de internet respective și nu-i prea văd în stare să facă așa ceva) să îi plătească, chiar dacă o fac indirect – prin intermediul taxelor aplicate atît furnizorilor de servicii cît și celor care cîștigă bani prin așa ceva. Fiind vorba, totuși, de jocuri de noroc, este vorba de sume mari (cel puțin procentual).

Mă întreb, aşa, un pic cam retoric, ce au de gînd să facă mai departe în legătură cu subiectul ăsta. Dincolo de prostiile declarate nu prea au nimic de făcut decît să dea din coadă mai departe şi să latre alte chestii în speranţa că îi va asculta cineva.

Articol preluat de aici.

Constructii de Bucuresti

Una dintre ştirile pe care le-am auzit m-a făcut să pufnesc în rîs… Nu ştiu în ce măsură este adevărată, dar după cum am ajuns să percep mersul treburilor prin Bucureşti mă aştept să fie adevărată. Nu toţi bucureştenii sînt aşa, da’ la unii tupeul e ca la el la acasă.

Oricum, cum este să ceri o autorizaţie de construcţie pentru 3-4 etaje şi să faci de fapt 10 etaje, să faci o amprentă la sol mai mare decît cea din autorizaţie iar cînd îţi cere judecătorul să demolezi clădirea (cu sentinţa în mînă) tu să faci un apel şi să continui să lucrezi la ea?

Sînt sigur că vecinilor nu le-ar place aşa ceva, oricare ar fi construcţia şi indiferent în ce ţară s-ar ridica ea. Pe mine mă unflă rîsul tocmai pentru că nu sînt un asemenea vecin. La noi oamenii au tendinţa să privească neputincioşi cum o construcţie din asta mai mamută ( – comparativ cu cele din jurul ei) le ia lumina naturală din case, indiferent de momentul din zi şi să aştepte înţelegere la problemele lor din partea justiţiei. Adică se aşteaptă ca alţii să ia o decizie iar constructorii să înceapă să se conformeze, în ciuda tuturor acţiunilor lor anterioare. Sau, eventual, să înceapă să şantajeze pe constructori dacă sînt la rîndul lor mai tupeişti.

Într-o lume normală, cel puţin din rîndul meu de vedere, vecinii puşi în umbră de o clădire ridicată ilegal (adică cu mult altfel decît autorizaţia de construcţie pe baza căreia s-a început construcţia) ar rezolva problema cu bazooka… sau orice altă metodă sigură de demolare. Pe urmă infractorii (pentru că aşa se obişnuieşte să fie numiţi cei care încalcă legea) constructori n-au decît să îi dea în judecată şi să le ceară daune… dacă au de unde.

Dar mai avem mult pînă să ajungem acolo… măcar cîteva luni pînă cînd răbdările prăjite cu care sînt serviţi oamenii de cîţiva ani încoace vor ajunge la un capăt şi se vor apuca să reacţioneze un pic mai mult din punct de vedere social şi mai puţin din cauze de foame, prostie şi disperare ca pînă acum.

 

Articol preluat de aici.

Permisele auto lovesc din nou

Unii ar fi putut să creadă că după scandalul cu permisele auto din Pitesti de acum aproape 3 ani românii noştri s-au mai potolit în încercarea de a vinde-cumpăra dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile ţării… Dar nu, sînt unii care pur şi simplu nu se pot abţine să nu profite de ocaziile care le sar în faţă şi de a face rost de un ban în plus pe seama altora (sau de un căcălău de bani, în funcţie de caz). Aparent unii stau foarte slab la capitolul învăţătură (şi care e cea mai bună învăţătură decît greşelile altora) şi la capitolul abţinerii de a profita de cei din jur, dar stau mult prea bine la tupeu, îndemînare (deşi la asta nu sînt tocmai sigur – doar scandalul este în derulare, departe de a ajunge la apogeu) şi la pretenţia că orice ar face lor nu li se poate întîmpla nimic rău. Nimic mai greşit, evident.

Oricum, ideea e simplă: mulţi fac şcoala de şoferi, în toată ţara şi în fiecare an. Nu toţi sînt făcuţi pentru aşa ceva, am văzut suficiente exemple de mediocrităţi prin trafic, dar partea bună este că unii ştiu asta… cam puţini, adevărat, dar măcar ei au scăpat de problema întreţinerii unei maşini. Restul au avut de-a face cu şcolile de şoferi (fie că ştiau sau nu să conducă, asta e legea) şi cu testele-examenele de la poliţie. Ştiu cum e să fii începător… a fost o vreme cînd 40 km pe ora mi se părea o viteză bună pentru decolare cînd eram la volan, acum aş adormi dacă m-aş limita prea mult doar la atît… Tocmai de aceea pot spune că nu este greu să bagi în încurcătură un începător, mai ales dacă este vorba de o zonă care nu îi este familiară iar traficul este infernal (iar de obicei este infernal cam toată ziua în anumite zone). Iar dacă Garcea de lîngă şofer îi dă o mînă de “ajutor” în timpul examenului repetarea acestuia este aproape garantată… ce sursă mai bună de bani pot fi fraierii care ţin neaparat să obţină un carnet de şofer şi sînt pregătiţi să dea nişte bani în plus pentru asta?

Dar asta este scumpa noastră Românie… totul este de vînzare. Cred că unii ar fi în stare să-şi vîndă şi sufletul dacă ar fi în stare să trăiască fără el. Iar ţara.. nu prea sînt capabili ei să vîndă toată ţara, mai ales că este încă locuită, dar au început să vîndă viitorul locuitorilor ei. Doar trăim ca să le cumpărăm altora produsele şi muncim tot pentru ei, nu? Oficial sîntem liberi să facem tot ce ne dorim în limita legilor. Neoficial trăim într-o (semi)sclavie aşa zis democratică şi ne plîngem de zor (ca popor) fără să facem cam nimic ca să rezolvăm problema.

Da, permisele auto au lovit din nou. Sau, mai precis, atitudinea din spatele lor şi-a arătat din nou colţii. Neplăcut, dar ăsta este absurdistanul românesc.

 

Articol a fost preluat de aici.

Romania lui Adrian Sobaru

Pînă de curînd numele lui Adrian Sobaru nu-mi spunea absolut nimic, şi am continuat să-l ignor chiar şi după gestul lui din parlament… cel puţin o vreme. Dar nu pot să nu observ că unii încearcă să-l transforme într-un simbol al românilor, al societăţii noastre în general. Nu este primul caz, este doar unul dintr-o serie… unul dintre cazurile cele mai recente este cel al profesoarei care a protestat făcînd greva foamei. Nu mai ţin mintele ei, ceea ce este absolut normal… nu prea reţin numele rataţilor. Sînt absolut sigur că peste cîteva săptămîni, după ce povestea cameramanului de la TVR se va stinge cînd îi va lua loc o poveste mai fierbinte, dacă mă va întreba cineva despre “Adrian Sobaru” o să mă stresez destul de mult ca să-mi amintesc cine este personajul ăsta.

Da, personaj. Pentru că nu îl pot considera o persoană normală, demnă de respect, după un gest ca acela care l-a făcut cunoscut la nivel mondial… aşa cum nu o pot considera demnă de respect pe profesoara care a făcut greva foamei.

România lui Adrian Sobaru nu este şi România mea. România lui Sobaru este ţara învinşilor, ţara celor care preferă să facă gesturi autodistructive, a acelora care au renunţat să mai lupte, asta dacă au ştiut vreodată să facă aşa ceva. Iar eu nu trăiesc printre asemenea oameni. Culmea este că unii îi vor să facă reprezentativi, ba mai mult: vor să îi transforme în formatori de opinie. Ştiţi ce este un formator de opinie? Cineva a cărui opinie este preluată de foarte multe persoane care îl aprobă şi, în timă, ajung să gîndească ca şi el (ea). Dar, din punctul meu de vedere, succesul încercărilor respective ne-ar transforma din învinşi în rataţi compleţi… cel puţin pentru o vreme… doar pînă cînd tendinţele autodistructive pe care mass-media şi politicienii noştri vor fi atît de puternice încît ne vor transforma într-un popor de sinucigaşi. Am preferat să încadrez articolul ăsta la Absurdistanul românesc pentru că este absurd, dar este o tendinţă reală din civilizaţia mioritică.

Sînteţi de acord sau nu cu ei, e treaba voastră… vă doresc o sinucidere cît mai plăcută. Sînteţi de acord cu mine sau nu, tot treaba voastră este. Dar eu mă aştept la ceva de la voi: să acţionaţi, să faceţi ceva concret şi constructiv pentru un viitor mai bun. Adică  ceva mai mult decît simpla reacţie la factorii externi, ceva mai mult decît simpla reacţie la manipularea din jurul vostru. E mai uşor să vă sinucideţi decît să îi înfruntaţi pe cei care încearcă să vă controleze, dar este ţine de fiecare să facă acelaşi lucru. Nedaptaţii mor primii… nu e plăcut, dar asta este viaţa.

Articol preluat de aici.

Adrian Sobaru operat

Ştirea zilei de azi, cel puţin aşa cum am perceput-o, a fost operaţia lui Adrian Sobaru. A durat ceva timp pînă să-mi dau seama cine este Sobaru ăsta, dar la început mi-era foarte neclar de ce îl consideră cei din mass-media atît de important. Am văzut pe la televizor, într-unul din momentele în care era aprins, detalii ale operaţiei şi despre modul în care i-a fost reconstruită faţa şi oasele craniului.

Într-un final mi-am dat seama: este vorba de prostul care s-a aruncat de la etaj în parlament în timpul unei sesiuni a mult “iubiţilor” noştri aleşi. Emil Boc tocmai rostea un discurs şi, după cum a declarat ulterior, a fost şocat de fază. Dacă mai reţin bine, Adrian Sobaru era operator la TVR în momentul respectiv şi s-a spus că a efectuat săritura din cauza disperării pentru că lui şi soţiei li s-a redus salariile şi fiica era bolnavă.

La vremea aia, adică acum cîteva săptămîni, s-a spus imediat că a fost o tentativă de sinucidere şi mass-media (din toată lumea, dacă am înţeles bine) s-a grăbit să preia ştirea asta “tare” de tot. La momentul respectiv am ignorat subiectul din două motive mari şi late: am avut lucruri mult mult mai importante şi interesante de făcut, iar dacă mi-aş pierde timpul cu toţi idioţii de care dau sau despre care aud nu aş avea timp să mă ocup de orice altceva.

Ştiu că disperarea care l-a împins pe omul acela să sară poate impresiona pe mulţi, dar eu nu-l pot numi altceva decît idiot… şi am două motive pentru aşa ceva.

- în primul rînd pentru că nu prea ai cum să te sinucizi aruncîndu-te de la etajul parlamentului… din cîte am înţeles este vorba de o înălţime de numai cîţiva metri, iar în acest caz ajungi să-ţi rupi tot felul de chestii (în primul rînd membrele sau alte oase de prin corp), să te răneşti dar de obicei rănile nu sînt prea grave. Nu cunosc statistici, dar am înţeles că foarte puţine tentative de sinucidere reuşesc de la o asemenea înălţime, iar din ce am văzut acea tentativă nu îndeplinea aproape deloc condiţiile necesare. Trebuie să menţionez faptul că nu-s sigur cui i se atribuie meritul acestei tîmpenii: lui Adrian Sobaru sau mass.mediei, nu este prima oară cînd reporterii s-au grăbit să eticheteze greşit sau aiurea, inteţionat sau nu, gestul unei persoane. Între noi fie vorba, etichetarea asta dusă uneori la absurd îi ajută incredibil de mult… cu cît este ştirea mai şocantă cu atît se vinde mai bine. Cui i pasă că un operator de la TVR s-a aruncat de la etaj doar pentru că dorea să ajungă mai repede la Emil Boc pe scenă atunci cînd se poate spune că operatorul ăla a înercat să se sinucidă din disperare?

- reducerile de salarii de la bugetari din ultimul timp sînt arhicunoscute… nu mai este nevoie să le menţionez. Dacă nu le cunoaşteţi deja nu pot decît să vă întreb pe ce planetă aţi fost în ultimele luni? Se poate spune cu uşurinţă că vinovaţii sînt cei din parlament şi din guvern. Înţeleg că aceste reduceri au produs probleme foarte multor oameni, adevărate valuri sociale, mai ales în familiile în care amîndoi soţii erau bugetari, iar emoţiile au fost pe măsură. Mă refer în primul rînd la teamă, nesiguranţă, disperare… tot grupul deja cunoscut. Înţelegeţi voi, viaţa nu e deloc simplă şi mai devreme sau mai tîrziu fiecare trece prin aşa ceva.

Unul dintre efectele secundare al acestor reacţii este ceva ce nu voi accepta probabil niciodată. Poate că într-o oarecară măsură înţeleg, dar de acceptat nu se pune problema: cum poţi să accepţi o asemenea situaţie fără să faci cam nimic (cel puţin nimic concret) ca să o schimbi? Cum poate cineva să încerce să se autodistrugă (într-o formă sau alta – un alt exemplu este cel al profesoarei care a protestat cîteva săptămîni bune prin greva foamei) în loc să îi distrugă pe vinovaţi? Nu ştiu dacă Adrian Sobaru a încercat să se sinucidă sau doar a vrut să tragă un semnal de alarmă, dar metoda folosită a avut puternice tendinţe autodistructive. Mai mult, îi avea pe parlamentari şi pe guvernanţi (cel puţin o parte dintre ei) sub priviri. În loc să coboare ca să le ceară socoteală pentru rahatul în care ne-au băgat el a preferat să sară de la balcon.

Trăim într-o ţară în care unii (puţini) îi fac să sufere pe cei mulţi prin prostia şi hoţia de care au tot da dovadă în ultimii ani… iar cei mulţi, în loc să ia atitudine şi să-i elimine aşa cum ar trebui să o facă, se pedepsesc ei înşişi şi se mutilează singuri pentru ca mai apoi să se plîngă de viaţa de rahat pe care o trăiesc. Adrian Sobaru este doar cel mai recent caz care a spart barierele mass-media, dar este departe de a fi singurul. Este un fenomen generalizat prin România noastră mult iubită.

 

Articol preluat de aici.

Prostituate si camere video in Tirgu Mures

Una dintre ştirile cele mai hilare pe care le-am auzit în ultimul timp are legătură cu prostituatele de pe centura oraşului Tîrgu Mureş. Primăria a decis să pună 5 camere video pe centură, în zonele unde prostituatele au cea mai intensă activitate sperînd să îi sperie pe potenţialii clienţi care ar trebui să îşi înfrunte partenerele de viaţă (fie că-s soţii sau doar iubite) avînd alături înregistrările difuzate pe pagina web a primăriei.

Iniţiativa mi se pare hilară din două puncte de vedere: în primul rînd pentru că nu este decît o dovadă a incapacităţii româneşti de a controla în vreun fel practica celei mai vechi meserii din lume. După o amendă oarecare sînt eliberate… de fapt aş putea spune că-s aruncate înapoi în mare, la dispoziţia tuturor peştilor.  Apoi… chiar crede cineva că prostituatele alea nu-şi vor căuta alte zone de racolare a clienţilor dacă vor considera că acele camere de filmat vor periclita numărul clienţilor? N-am apelat niciodată la o prostituată, dar mă gîndesc că nu-s toate proaste.

Mă întreb cîte camere video şi cum ar trebui ele amplasate ar fi suficient pentru a descuraja potenţialii clienţi al unor prostituate. Este o întrebare retorică, evident, nu mă aştept la un răspuns. Oricum, e vorba de mai mult de 5 camere video. Mult mai mult.

Articol preluat de aici.

Fotbalul romanesc: miuţă sau performanţă

Subiectul de la România în Direct de pe EuropaFm (îl găsiţi pe forum aici) m-a făcut să mă gîndesc un pic la fotbalul românesc de acum în perspectiva meciului de fotbal de mîine între România şi Franţa. Răspunsul meu de acolo se regăseşte şi aici. Nu pot spune că urmăresc des fotbalul la televizor, de obicei am altceva mai bun de făcut şi nu consider că-mi oferă spectacol, dar practic kendo aşa că am o idee ce înseamnă eforturile necesare pentru a obţine performanţă.

Jucătorii de fotbal sînt nişte profesionişti, asta e clar, dar jocul lor de fotbal se apropie mai mult de miuţa pe care oricare dintre noi o face (măcar ocazional) cu prietenii.

În ultimii ani cei răspunzători de fotbalul românesc au avut de ales între performanţă şi bani. Au ales să facă bani căcălău, imediat şi cu investiţii minime. Au reuşit… iar performanţa s-a dus naibii. Scandalurile care mai erup în mass-media în ultimii ani nu-s decît un efect secundar la asta.

Articol preluat de aici.

Sistemul de invatamint romanesc

Frunzărind un pic ce a mai apărut nou în ultimele zile pe hotnews am văzut aici o remarcă care m-a făcut să zîmbesc: Mircea Badea vorbind despre sistemul educational din Romania: “Bine ca am terminat scoala aia, nu ca mi-ar folosi la ceva”. (In gura presei, Antena 3). Motivul care m-a făcut să zîmbesc nu a fost remarca lui Mircea Badea ci faptul că ea a fost încadrată la categoria Neuronul stingher.

Cu siguranţă cei de la hotnews au avut motivele lor ca să o încadreze acolo, aşa cum eu am avut motivele mele să mă amuz de aşa ceva: am văzut cazuri de persoane care după 5 ani de facultate de informatică nu ştiau să lucreze cu un calculator nici măcar ca un simplu utilizator, am auzit de o tonă de alte cazuri în care oamenii aveau diplome de terminare a unei facultăţi dar nu au fost pe la cursuri (aproape) niciodată… doar cît să afle ce program aveauşi să îi vadă pe profesori pentru a le mai dea cîte o atenţie.

Pe asemenea persoane îi ajută cu ceva şcoala? Poate… poate ca să obţină o oarecare recunoaştere din partea celor din jur, poate ca să obţină un salariu mai bun sau vreun avantaj de orice fel. Însă cu siguranţă nu i-au ajutat cu prea multe lucruri la nivel practic, nu le-a dezvoltat prea multe deprinderi specifice în domeniul de activitate al acelei şcoli ca să-i facă mai buni în acea meserie.

Şi, ca o completare suplimentară, pot spune cu siguranţă că şcoala nu mai este la nivelul la care era acum 14 ani (de exemplu), cînd am terminat eu liceul. Am prieteni care sînt acum în liceu, ştiu ce fac acolo, pot face o comparaţie. Încă mai păstrez legătura, fie şi sporadic, cu profesorii din şcoală, şi o spun şi ei.

 

Articol preluat de aici.

Absurdistanul romanesc: activitatea aeroportului Băneasa afectată de vecinii care n-au ce căuta acolo

Zilele astea se petrece un nou episod al absurdistanului românesc: aeroportul Băneasa se vede obligat să-şi reducă activitatea pe timpul nopţii pentru că cei care şi-au construit case în apropiere s-au plîns de zgomot.

Istoria acestei poveşti este simplă şi implică multă neruşinare şi tupeu: specula imobiliară din Bucureşti din ultimii ani a implicat terenurile din apropierea aeroportului Băneasa.Adică cineva a cumpărat teren, a obţinut cumva o autorizaţie de construcţie, în ciuda apropierii de aeroport, şi a plantat acolo cîteva case. Întrebarea pe care şi-ar pune-o oricine este: „cît de prost trebuie să fii încît să-ţi cumperi sau să-ţi construieşti o casă în apropierea aeroportului?”. Pe lîngă zgomotul evident, poţi oricînd să se te trezeşti cu un avion (întreg sau pe bucăţi) în mijlocul sufrageriei. Sau poate că erau suficient de disperaţi încît să-şi dorească o casă a lor la orice preţ şi în orice condiţii.

Oricum, problema implică mult tupeu, o oarecare doză de prostie şi mult dezinteres din partea autorităţilor. Din punctul meu de vedere ar trebui evaluate două lucruri: pe de o parte traficul aerian aducător de turişti, bani pentru stat şi siguranţa vecinilor, pe de altă parte somnul şi liniştea acestora. Dacă ar fi după mine, aş actiona într-o manieră care ar rezolva toate aspectele de mai sus: aş nivela clădirile (adică le-aş face una cu pămîntul) şi aş reloca locuitorii lor într-o zonă în care au şi siguranţă, au şi somn, au şi linişte. Adică aş readuce lucrurile pe făgaşul normal.

Absurdistanul romanesc: fertilizarea in vitro şi inseminarea artificiala contra cost şi transplantul de cornee au devenit ilegale in Romania

Este un subiect excelent pentru a deschide o serie nouă: cea a subiectelor cotidiene care ating absurdul sau chiar şochează în România noastră cea de toate zilele. Este un subiect politic, una dintre multele aberaţii cu care aproape ne-am obişnuit de cîţiva ani încoace.

Din cele afirmate azi pe la ştiri, fostul ministrul al sănătăţii, Ion Bazac, a emis în 23 septembrie (cu puţin timp înainte de a demisiona) un ordin prin care au fost scoase în afara legii procedurile de fertilizarare in vitro şi cele de inseminare artificială contra cost.

Ordinul prin care se abrogă un articol din Legea transplantului a fost publicat în 29 septembrie în Monitorul Oficial. Astfel, conform legii, din 29 septembrie, procedurile de reproducere umană asistată contra cost intră sub incidenţa traficului de celule umane, iar cei care fac aceste proceduri riscă închisoare între trei şi zece ani.

Concret, ordinul abrogă un articol care dădea voie spitalelor de stat şi clinicilor private să facă fertilizarea in vitro şi inseminare artificială contra cost. Conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant a susţinut că a aflat de ordin de la un jurist, actul nefiind cunoscut de specialişti.

Conform celor citite pe reţea, s-a susţinut că măsura ministerială este rezultatul scandalului de la clinica Sabyc. Dacă e adevărat, atunci este o dovadă în plus că guvernul României REAcţionează în loc să Acţioneze. De asemenea, au fost medici specialişti care au calificat ordinul ministerial drept absurd în contextul în care nu există alternativă pentru cuplurile care nu pot avea copii.

Din cîte am observat pe reţea, conducerea Ministerului Sănătăţii a cerut Comisiei de Transplant un punct de vedere asupra modului în care trebuie modificată legislaţia care interzice fertilizarea in vitro şi inseminarea artificială contra cost astfel încît actul medical să nu fie ingrădit. Răspunsul a fost o propunere pentru modificarea ordinului.

Propunerea mea este, ca, dacă tot au fost scose din legalitate procedurile contra cost, să fie realizate gratuit, pe cheltuiala statului.

Articol preluat de aici: http://www.dan-marius.ro/articol/Absurdistanul_romanesc/Absurdistanul_romanesc:_fertilizarea_in_vitro_%C5%9Fi_inseminarea_artificiala_contra_cost_%C5%9Fi_transplantul_de_cornee_au_devenit_ilegale_in_Romania/MTUz/

Absurdistanul românesc: confiscarea maşinii în cazul vitezomanilor

Ziarul Gîndul are un articol interesant astăzi. Este vorba despre cîteva dinte măsurile absurde pe care mult iubiţii noştri aleşi doresc să le implementeze şi despre insistenţa guvernului care doreşte să le confişte maşina celor care depăşesc viteza legală.

Cîteva dintre prevederile stranii solicită testarea alcoolemiei şoferilor indiferent de motivul pentru care sînt opriţi de poliţie, eliminarea instituţiei martorului din procedura contravenţională (adică şoferii implicaţi într-un accident nu îşi mai pot dovedi nevinovăţia cu ajutorul martorilor), confiscarea autoturismului în cazul depăşirii cu 50 km/h a vitezei maxime legale. S-a propus crearea Agenţiei Naţionale de Colectare a Amenzilor (ANCA), care ar urma se ocupe de procesarea, administrarea şi colectarea de amenzi. De asemenea, ea ar urma să aibă dreptul de a colecta amenzile direct din conturile celor amendaţi de poliţia rutieră, de a revoca permisul de conducere sau, prin hotărâre judecătorească, să aresteze rău-platnicul la un „centru de arest”.

Proiectul este publicat deja pe pagina de web a Ministerului Transporturilor din 11 iunie 2009 (aici: http://www.mt.ro/transparenta/2009/proiect_HG_de_aprobare_a_strategiei.pdf) iar o serie de instituţii şi ministere au fost solicitate să se pronunţe asupra textului prin acordarea sau nu a avizului prevăzut de lege. Poliţia rutieră se opune, CSM a formulat observaţii, dar idioţii de la Ministerul tranporturilor insistă. Poate părea cam dur să le spun idioţi, dar nu am de ales: un om normal nu ar propune asemenea aberaţii.

Politia rutieră nu a avizat proiectul din cauza „numărului foarte mare de erori, dar şi din cauza obligativităţii de a se da examen pentru redobîndirea carnetului auto pentru prea multe abateri”. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a precizat că nu se poate elimina instituţia martorului ocular şi nici obligativitatea efectuării analizei de sînge pentru stabilirea alcoolemiei. Totodată, CSM consideră ca nu ar fi corectă mutarea răspunderii pentru o contravenţie de la şofer la proprietarul autoturismului.

Există anumite motive pentru care ar exista explicaţii pentru asemenea măsuri: amenzi neplătite, multe accidente sondate cu morţi şi răniţi din cauza neadaptării vitezei şi a consumului de alcoo… dar nu găsesc nici o justificare pentru a implementa un asemenea proiect de lege. Şi nici nu am de gînd să accept aşa ceva.

Nelămurirea mea este una singură: cît vor tolera românii să fie agresaţi de asemenea aberaţii înainte de a lua atitudine?


Articol preluat de aici: http://www.dan-marius.ro/articol/Absurdistanul_romanesc/Absurdistanul_rom%C3%A2nesc:_confiscarea_ma%C5%9Finii_%C3%AEn_cazul_vitezomanilor/MTU0/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: