Home » Posts tagged 'prieteni'

Tag Archives: prieteni

Facebook iti arata prietenii din apropiere / Internet

Acum cîteva zile echipa de la Facebook a anunțat o opțiune suplimentată integrată în aplicația pentru mobil pe care au realizat-o: Nearby Friends ar trebui să-ți arate o listă cu prietenii din apropiere. Am spus ”ar trebui” din două motive: încă nu am folosit-o ca să pot spune cu siguranță, în plus, nu toți prietenii vor fi disponibili. Inițial, pînă să aflu mai multe detalii, mă gîndisem că s-ar putea ca toți obsedații de pe internet (și-s mai mult de o grămadă) vor sări să folosească aplicația asta pentru a fi mai aproape de persoana luată în vizor, dar progamul e suficient de configurabil pentru a-ți putea alege prietenii sau grupurile de prieteni pe care-i vrei prin preajmă.

Mai multe aici: Facebook iti arata prietenii din apropiere / Internet / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:aplicatie mobil, internet, facebook, prieteni, apropiere, aplicatie, obsedati, 

Asta e! Se putea si mai rau!

Are vreo importanţă că-s un optimist incurabil? 

Un optimist incurabil avea doi prieteni care erau exasperaţi de puterea pe care o avea de a vedea mereu partea bună a oricărei situaţii. Dornici să îi arate că nu are dreptate pun la cale o farsă: diverse amuzante Asta e! Se putea si mai rau! / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:optimist, incurabil, prieteni, farsa, sotie, mort, 

Cit de proasta este o zi proasta

Starea unuia dintre prietenii mi-a atras atenţia zilele astea, se încadra perfect în ceea ce am numi o zi proastă. Este perfect normal, fiecare are asemenea zile… doar trăim într-o lume pur şi simplu “perfectă” (adică de multe ori infectă) şi avem toate motivele să ne mai enervăm din cînd în cînd. Sau poate chiar mai mult decît o simplă enervare… dar asta este altceva.

Şi, totuşi: cît de proastă este o zi proastă? În cazurile mai fericite momentele mai nasoale trec repede, iar unii oameni îşi revin rapid după evenimentele care au declanşat starea respectivă. Se spune că au tonus psihic sau bună dispoziţie debordantă… oricare variantă este bună. Ştiţi voi, genul de om optimist care găseşte soluţii diverse la probleme şi preferă să nu se lase învins de orice rahat cu care ajunge în contact (indiferent dacă are două sau patru picioare ori zace defecat pe caldarîm).

La alţii se aplică vorba cea veche care spune că lucrurile rele nu vin singure: orice chestie minoră le distruge întreaga zi şi ei devin un magnet pentru alte evenimente neplăcute. N-aş putea spune cum gîndesc cei în asemenea situaţie, dar cred că toţi şi fără excepţie am trecut măcar o dată sau de două ori în viaţă prin aşa ceva. Unii preferă să insiste asupra problemei, dar rezolvarea este al naibii de plăcută pentru că este în întregime personală… iar cînd ai prieteni care să te ajute să treci peste problemă este de-a dreptul perfect.

Ce mă interesează cel mai mult este părerea voastră asupra acestei situaţii: cît de proastă vă este o zi proastă şi cum treceţi peste ea? Pe mine mă ajută foarte mult nişte muzică bună, nişte efort fizic (antrenament de kendo sau alergare) şi un duş fierbinte… mai ales cînd nu îl fac singur.

Articol preluat de aici.

Prieteniile din interes

Am să încep articolul ăsta cu o întrebare: cum îi percepeţi voi pe prietenii din interes? Ştiţi voi…acele persoane din anturaj care în public îţi sînt prieteni la cataramă, te aprobă şi te apreciază dar cînd cauţi să ieşiţi la o bere sau, mai rău, ai nevoie de ei nu-i mai găseşti pe nicăieri. Pur şi simplu te evită sau nu te bagă în seamă, iar dacă îi cauţi o faci degeaba.

N-am cunoscut decît cîteva asemenea persoane în ultimele trei decenii, de fiecare dată mi-au trezit un gust amar. Pe unii îi ştiu de ani de zile, chiar dacă nu pot spune că mi-au fost prea apropiaţi, le-am urmărit evoluţia de-a lungul timpului, şi mă miră de fiecare dată falsitatea de care dau dovadă în anumite momente. Şi da, e greu să mă mire ceva, dar reacţiilor unora dintre oameni mai reuşesc uneori să o facă prin diversitatea lor. În schimb nu mă miră deloc neîncrederea care apare de atîtea ori între oameni… de obicei te frigi de prea multe ori pînă să ajungi la o vîrstă adultă ca să mai ai încredere completă în cei din jur, chiar şi dacă-ţi sînt mai apropiaţi. Fiecare este pe cont propriu, nu? Pe cont propriu pînă la capăt, oricare al fi el şi oriunde te va duce drumul în viaţă… iar restul lumii se poate duce naibii, ţie să-ţi fie bine.

Ca să răspund la întrebarea de la începutul articolului, în general îl păstrez în atenţie pe cei pe care îi percep ca fiind prieteni din interes chiar dacă nu vor ajunge niciodată prea aproape de mine. Motivul este unul singur: ca să ştiu cum să nu fiu. Ei sînt un material didactic excelent cînd vine vorba de condiţia umană.

 

Articol preluat de aici.

Prietenia şi banii

Am auzit spunîndu-se că îţi poţi recunoaşte un prieten adevărat mai ales atunci cînd îi dai bani. Niciodată nu îţi dai mai bine seama de interesele unei persoane, chiar şi a uneia mai apropiate, ca atunci cînd o pui să aleagă între propriile interese şi prietenie. De multe ori interesele (adică îm primul banii) primează relaţiilor interumane. Nimic nou, fiecare dintre noi am observat-o de destule ori de-a lungul vieţii. Nimic nou.

Dar nu despre asta vreau să scriu acum, sau cel puţin nu la nivel general. În ultimele luni am avut prilejul să observ un caz mai aparte al intereselor umane. Este vorba de un tînăr pe la vreo 30 de ani, o cunoştinţă de fapt pe care anturajul mi-a adus-o prin preajmă. La suprafaţă pare destul de sclipitor şi inteligent, dar nu prea i-a reuşit mare lucru în viaţă pînă acum… iar dacă îl întrebi ce realizări are pînă acum o va lua întotdeauna pe ocolite, spunînd că societatea şi criza i-au dat peste cap afacerile şi de aceea nu a putut face mai nimic din ce şi-a propus. O fi adevărat sau nu, n-am idee, dar un singur lucru e clar: nu o duce foarte bine, dar nici rău.

Sau aşa credeam pînă de curînd… Indiferent cît de mult îi place să (nu) muncească, tînărul ăsta (hai să-i spunem Ionică, de dragul conversaţiei) are succes la fete. Sclipeala de la început le atrage ca pe nişte muşte… sau ca pe nişte fluturi, spune-ţi-le cum vreţi. Tot aia e pentru că multe dintre fetele cu care l-am văzut sînt frumoase dar parcă au tărîţe în cap, nu creier. Se spune că mulţi dintre bărbaţi judecă cu “unealta” dintre picioare, şi trebuie să recunosc că este adevărat de cele mai multe ori, dar adevărul e că şi multe dintre femei judecă cu silicolul din sutiene, mai ales dacă nu este al lor. E de ajuns să fii frumuşel, să le faci nişte complimente şi să mai agiţi prin preajmă un teanc cu bani şi ai rezolvat măcar o noapte plină, dacă nu mai multe. Am văzut faza de prea multe ori (de fapt variaţiuni pe aceeeaşi temă) ca să nu o iau ca o regulă (una dintre ele).

Cum spuneam şi mai devreme, poţi vedea ce calitate au oamenii de lîngă tine şi cînd vine vorba de bani. Nu am fost niciodată prea curios să aflu de unde îşi face el rost de bani, dar cînd te împrumuţi constant de pe la prieteni şi de la fetele cu care te distrezi e cam greu să ascunzi asta la infinit. O fi de condamnat să te împrumuţi de la cineva şi apoi să te facă că plouă? Poate că nu dacă nu este o sumă mare şi-ţi este prieten bun mai merge, că doar nu s-o fi termina lumea de la aşa ceva, dar în momentul în care devine o practică constantă se schimbă povestea.

Mai rău e să trăieşti pe seama femeii de lîngă tine. Cînd femeile trăiesc pe socoteala unui bărbat li se spune soţii, cînd o fac pe socoteala mai multora li se spune tîrfe să sînt înfierate de celelalte femei (cel puţin în văzul lumii). Bărbaţilor şi se spune doar Don Juani şi-s lăudaţi.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 132 other followers

%d bloggers like this: