Home » Posts tagged 'munca'

Tag Archives: munca

Romani, ati invadat deja Marea Britanie? De ce nu?

  • Români, aţi invadat deja Marea Britanie? De ce nu? #1

Zilele trecute a fost ridicată restricţia românilor şi bulgarilor de a lucra în Marea Britanie… Parobabil că ştiţi deja: cîţiva politicieni britanici au făcut scandal pe tema asta, iar ziarele i-au ţinut isonul. Cîteva valuri au ajuns şi pe la noi.

Reacţiile n-au întîrziat să întîrzie, nu doar din partea românilor ci şi a britanicilor. N-am idee care a fost reacţia bulgarilor, dar o puteţi găsi undeva pe internetul ăsta mare. O parte din reacţiile de pe twitter, ironizînd (ce puteau face altceva? ) politicienii şi ziarele britanice pot fi citite aici (acolo am găsit şi imaginea alăturată).

Adevărul? E deja a treia zi a anului 2013, iar fluxul de români care s-au reîntors la muncă în insulele britanice este… de-a dreptul imens. Zone întregi au fost depopulate, dînd apă la moară ungurilor nostalgici care vor înapoi Transilvania. Sau cel puţin aşa credeau unii că se întîmplă.

 

Mai multe aici: Romani, ati invadat deja Marea Britanie De ce nu / articol Intrebarea zilei / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:munca, Romania, Bulgaria, Maria Britanie, invazie, politicieni, jurnalisti, restrictie, piata muncii

Ce-ar trebui sa faci la sfirsitul fiecarei zi de lucru / Mod de viata

Data trecută am pomenit despre ce-ar trebui făcut la începutul fiecărei zile de lucru, iar primele ore ale activăţii propriu zise au un efect important asupra productivităţii generale. Dar pentru a începe bine rutina din fiecare dimineaţă trebuie să-ţi închei ziua anterioară aşa cum trebuie. Modul în care îţi închei ziua este la fel de important precum o începi pe cea următoare. Se spune că un somn bun te ajută foarte mult să reflectezi asupra problemelor de tot felul, dar somnul nu este înlocuitor al acţiunii consecvente pentru rezolvarea lor. Dacă vrei să devii foarte productiv trebuie să ştii cum să îţi închei ziua la fel de bine precum tratezi începutul ei, aşa te vei pune la somn mult mai împăcat şi mai puţin tulburat de problemele cotidiene. Acest lucru are un efect considerabil pentru nivelul de stres, pentru starea de relaxare şi de fericire pe care ţi-o oferă timpul petrecut cu familia şi cei dragi.

Lista de mai jos conţine o serie de acţiuni care te pot ajuta să-ţi închei ziua mai bine:

Evaluează-ţi lista lucrurilor de făcut. Verifică cît de mult au avansat proiectele la care lucrezi şi că ţi-ai îndeplinit cît mai mult şi mai bine sarcinile pe care le-ai avut în cadrul proiectelor. Dacă mai poţi să finalizezi ceva rapid, în cîteva minute, înainte să pleci fă-o. Acest lucru îţi va reduce din timpul pierdut în dimineaţa următoare. (sursa imaginii este aici)

Revizuieşte-ţi programul pentru ziua următoare.Asigură-te că eşti pregătit pentru toate evenimentele zilei următoare, că ştii la ce oră au loc şi ce implică ele.

Continuarea aici: Ce-ar trebui sa faci la sfirsitul fiecarei zi de lucru / Mod de viata / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:munca, lucru, sfirsit, final, zi de lucru, program, sarcina, proiect, 

Semne ca trebuie sa-ti schimbi slujba / Mod de viata

Dis de dimineaţă, la lucru. Şeful întreabă cam nervos:

- Ai ochii roşii şi umflaţi. Eşti beat?

- Nu, în puii mei, nu vroiam să vin la muncă şi am plîns.

Dacă ajungi la o discuţie de genul ăsta atunci cînd ajungi la locul de muncă, iar tu şi şeful tău nu aveţi un simţ al umorului deosebit, atunci undeva este o problemă. Te simţi mereu stresat despre ce trebuie să faci la locul de muncă? Nu-ţi găseşti locul la birou, în echipă, sau nu te simţi confortabil cu sarcinile pe care le-ai primit? Eşti abuzat verbal sau fizic la slujbă, iar aceste lucruri nu intră în atribuţile slujbei? Ei bine, oricare dintre aceste chestii reprezintă semnale de alarmă: cam trebuie să-ţi schimbi locul de muncă.

De fapt există 14 semne care ar trebui să-ţi indice (dacă ştii să le observi) că e momentul să prestezi pentru altcineva. Pentru unii necesitatea schimbării poate fi cît se poate de clară încă de la început, dar alţii ar putea să se deştepte doar în al doisprezecelea ceas (sau poate nici măcar atunci) de acest lucru. Diferenţa? Aia mai deştepţi caută constant să-şi alinieze slujba actuală cu proiectele pe termen lung… iar restul lumii poate devia de la calea aleasă (atunci cînd au una).

Încercaţi să fiţi atenţi la următoarele chestii…: Semne ca trebuie sa-ti schimbi slujba / Mod de viata / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:angajat, slujba, semne, loc de munca, firma, angajator, sef, munca, 

Soc si groaza China se pregateste de invazie / Internationalisme

Nu vă gîndiţi că vor năvăli în următoarele zile cu armatele pe teritoriul românesc aşa cum au făcut-o mongolii acum cîteva secole, dar pericolul unei invazii există şi n-aveţi cum să-l ignoraţi.  Şi nu este vorba doar de produsele denumite generic chinezării, adică produse în China şi de o calitate incertă, ci de oameni.

De ce ar trebui să fiţi îngrijoraţi? Pentru că politică veche de 4 decenii este pe cale să se schimbe: este vorba de regula copilului unic, o limitare introdusă pentru a controla într-o anumită măsură explozia natalităţii din China. Ceva care a dus la peste 336 de milioane de avorturi şi peste 222 de milioane de sterilizări.

Agenţia chineză de ştiri Xinhua a anunţat că comisia pentru planificare familială studiază propunerea de a ridica interdicţiile pentru cel de-al doilea copil atunci cînd oricare dintre părinţi este copil unic (n-are fraţi sau surori).

Detalii aici: Soc si groaza China se pregateste de invazie / Internationalisme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:China, natalitate, politica, copil, munca, pensionari, angajati, turisti, invazie, 

Eu nu l-as angaja pe detinutul Gigi Becali

Aţi auzit ultima găseliniţă a avocaţilor lui Gigi Becali în încercarea de a-l scăpa pe inculpat de închisoare? N-ar fi chiar o eliberare mai rapidă, dar vor să-l pună la lucru (adică muncă fizică – de cele mai multe ori) în afara închisorii pentru a-i uşura un pic cei 3 ani şi ceva pe care-i mai are de executat. Nu cunosc în detaliu regimul de muncă al condamnaţilor cu executare, n-am avut de-a face cu aşa ceva, dar am văzut de cîteva ori camionul penitenciarului din Oradea ieşind din închisoare plin cu deţinuţi şi gardieni. În alte ocazii condamnaţii curăţau parcurileOradei sub pază strictă.

Mai multe aici: Eu nu l-as angaja pe detinutul Gigi Becali / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:angajare, Gigi Becali, slujbe, detinuti, Oradea, condamnat, Jiji Becali, munca, publicitate,

Nu numai ca l-ati vindecat pe sotul meu, dar i-ati gasit si de munca!

Într-o zi frumoasă de vineri, dezamăgită că soţul şomer n-o ducea nicăieri în oraş sau prin ţară, în vacanţă, soţia cu lacrimi în ochi, îi zice bărbatului:

- Nesimţitule, nici măcar nu îţi pasă de ce plîng! Vrei să îţi zic de ce plîng?

- Femeie, nu mă interesează, oricum n-am atîţia bani!

Furioasă, femeia în dă o palmă de se rostogoleşte pe scări, prin uşa întredeschisă. Vecinii, văzînd că bărbatul era rănit, cheamă salvarea. 

Continuarea aici: diverse amuzante Nu numai ca l-ati vindecat pe sotul meu, dar i-ati gasit si de munca! / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:bani, vacanta, somer, slujba, medic, pacient, vindecat, munca

Formarea generatiilor urmatoare daca nu stii te perfectionezi sau te perfectionez

Actionam intr-un mediu romanesc si mediul asta isi spune cuvantul. Delasarea apare la noi, indolenta, una din marile pacoste ale comportamentului in aceasta tara, lucrul neterminat il vezi in Romania pe la toate colturile. Perseverenta insuficienta, ca sa nu zic altfel. Sunt delicat, de fapt, iarasi legat de delasare si lipsa de perseverenta, nu este calitatea primordiala pe malurile Dambovitei. Nu pot sa spun ca in aceasta institutie ele nu exista. Simt si eu, fiind conducator, iti trebuie metode diverse, ba sa-i zgudui, ba sa-i mai stimulezi, ba sa-i mai ironizezi cateodata. Nu exista o metoda usoara de a impinge lucrurile inainte”, a declarat joi guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, citat de Mediafax. Guvernatorul a fost prezent la seminarul “Cultura institutionala – element cheie in sustinerea performantei” organizat de BNR.

Isarescu spune ca la banca centrala se incearca inlocuirea metodei dupa zicala “meseria se fura” cu metoda “daca nu stii, te invat, daca nu poti, te ajut, daca nu vrei, te conving, daca nu, te dau afara”.

“Sau cu usoara adaptare, de exemplu, daca nu stii te perfectionezi sau te perfectionez. Daca nu poti, iti ofer indrumare, daca nu vrei te evaluez si te salarizez in consecinta”, a completat Isarescu.

Sursa este aici.

Am început direct cu citatul pentru că modul de gîndire este… aproape genial. Aici afli de ce: articol Formarea generatiilor urmatoare daca nu stii te perfectionezi sau te perfectionez / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:formare, stimulare, gindire, munca, educatie, atitudine, adaptare, Mugur Isarescu, 

articol Spatiul Schengen versus coloana vertebrala romaneasca

N-am de gînd să comentez despre condiţiile necesare pentru intrarea în spaţiul Schengen sau despre îndeplinirea lor de către statul român pentru că nu le cunosc (deşi mă gîndesc că ţiganii exportaţi cam prin toată Europa şi frica europenilor de noua invazie contează semnificativ). Pentru informaţii detaliate puteţi accesa oricînd pagina asta, dar pentru moment nu mă interesează.

Aş fi ignorat cearta din ultimele zile dacă cîteva din declaraţiile aruncate dintr-o parte în alta nu mi-ar fi atras atenţia. N-am urmărit cu atenţie încercările din ultimii ani ale României de a face parte dintre ţările semnatare a acordului Schengen, dar am auzit că politicienii noştri tot încearcă să ne bage în zona de circulaţie liberă dar întîmpină opoziţia altor state. Motivele generale se pot încadra înt-o singură categorie, România nu a îndeplinit condiţiile necesare aderării, deşi probabil că au evoluat de la un refuz la altul.

Mai multe aici: articol Spatiul Schengen versus coloana vertebrala romaneasca / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:aderare, spatiul Schengen, demnitate, munca, semnatare, acord, politic, coloana vertebrala, 

Intrebari fara rost

 

1. Ce faci? Toţi răspundem: “Bine”. De fapt, ar trebui să povestim ce am făcut, ce facem şi ce vrem să facem.

2. Dormi? Da, dorm. Vorbesc cu tine în somn.

3. Ai venit? Nu, e doar fantoma mea. Eu sînt pe drum, acum vin. Spiritul meu a ajuns înaintea mea cu 5 minute.

4. Te vede lîngă el şi întreabă Ai ajuns? Acelaşi răspuns.

5. Cum e la şcoală/muncă? Cum să fie… ca la orice şcoală sau la orice loc de muncă, nu a explodat nimic. Încă.

6. Eşti cu ţigara în mînă şi te întreabă cineva: Tu fumezi? Nu, trag să nu se stingă.

7. Mai trăieşti? Nu, e doar imaginaţia ta care îţi joacă feste. Sînt un zombi.

8. Suni pe cineva şi nu îţi raspunde. Te sună înapoi: M-ai sunat? Pai dacă îţi apare numărul meu de telefon… nu eu te-am sunat?

9. Vrei să apelezi pe cineva pe messenger sau pe skype şi începi cu întrebarea Eşti? Nu, am lăsat programul pornit doar pentru tine ca să pui întrebări stupide.

 

diverse amuzante Intrebari fara rost /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Cum sa (nu) comunici

De-a lungul ultimilor ani am lucrat cu mai multe persoane fizice şi juridice (firme) pe partea de IT, adică de la crearea de pagini web, întreţinerea lor şi instalări de reţele. Colaborările astea au avut o mulţime de aspecte, ca de obicei, dar am de gînd să rămîn la doar două dintre ele. Ambele au legătură cu modul în care oamenii noştri “de afaceri” comunică, se bazează atît pe propria mea experienţă. cît şi pe experienţa cuiva cu care am lucrat acum cîţiva ani.

Despre primul subiect care mă intereseată să-l dezvolt am mai scris acum un an şi jumătate aici, pe scurt este vorba de cineva care a lucrat la întreţinerea unei pagini web (magazin virtual) şi promovarea ei, la un moment dat cei doi proprietari nu au mai fost de găsit iar după ce au reapărut, o lună mai tîrziu, au început să se mire că cel în cauză lăsase totul baltă şi s-a apucat să lucreze la altceva… să lucreze pentru (alt)cineva care chiar îl plătea pentru munca făcută. Mai recent m-am apucat să fac optimizare pentru motoarele de căutare pentru un client (optimizare pe pagină şi nu numai), iar la un moment dat le-am trimis un mesaj cu situaţia proiectului şi ce mai trebuie făcut mai departe pentru a apărea printre rezultatele de pe prima pagină a motoarelor de căutare. Cu clientul nu am apucat să discut, dar secretara (mai nou li se spun “asistente”, dar este acelaşi lucru) a început să-şi scuze şeful că era ocupat şi mi-a spus că mesajul a fost retrimis fiului acestuia şi că trebuie să aştept după el (explicaţie însoţită de alte scuze referitoare la seriozitatea acestuia). După două săptămîni de aşteptare (adică discuţii cu secretara) am trimis un mesaj de întrerupere ale relaţiilor, adică să ne vedem fiecare de treburile noastre, iar secretara a început să mă ia la telefon cu chestii de neprofesionalism şi a încercat să mă facă să mă răzgîndesc. În timp ce o ascultam la căştile telefonului mă uitam la aparat ca la felul 10, mirîndu-mă că nu se stinge singur… probabil că dacă ar fi fost conştient de vorbele pe care le transmitea mai departe ar fi făcut-o.

Orice relaţie, chiar şi una de afaceri, are obligaţiile ei şi, mai ales, are momentele ei bune şi rele. Dar dacă cineva nu-şi găseşte 5 minute (hai să zicem 10) să citească şi, mai ales, să răspundă la un amărît de mesaj atunci relaţia aia scîrţîie din toţi ţîţînii şi nu ar mai trebui continuată. Nu mă prea miră multe lucruri pentru că mă aştept cam la orice, dar un pic mă uimeşte faptul că unii se aşteaptă ca oamenii să le stea tot timpul la dispoziţie şi, dacă se poate, să nu primească decît mulţumiri pentru munca lor. Acum rînjesc niţel pentru că mă amuză acest fel de visători… Nimic nu este gratuit în lumea asta, iar cine se lasă manipulat ca să facă chestii gratuite în timp ce copiii îi mor de foame atunci îşi merită din plin viaţa de rahat pe care o trăieşte.

A doilea subiect are legătură cu modul în care comunică unii oameni în viaţa reală şi în “virtual”. Am auzit de suficient de multe ori vitejia pe care îi apucă pe unii în lumea virtuală în timp ce-n viaţa reală sînt foarte diferiţi (pisicuţe blînde) ca să fiu sceptic cînd vine vorba de comportamentul pe internet, dar pînă acum nu prea am întîlnit-o… cel puţin nu într-un mod care să îmi sară în ochi atît de evident. Partea proastă este că unii nici nu sînt conştienţi de diferenţa asta, nici la alţii şi nici măcar la ei înşişi… iar asta îi poate trăda şi poate scoate la vedere aspecte pur personale ale lor.

Un caz pe care am pus mai mult accentul este al unei persoane din Bucureşti, chiar dacă rezultate nu sînt încă publice, dar nu este singular. Voi reveni la el cînd va fi cazul, este doar tangent la subiectul de acum.

Întrebare retorică: cum poate ca şeful unei echipe (n-are importanţă domeniul, oamenii rămîn cam la fel indiferent de domeniul de activitate) să se comporte colegial cu un colaborator extern atunci cînd lucrează faţă în faţă cu el, iar cînd discută prin internet (folosind aplicaţii gen yahoo messenger) să aibă accese de autoritate (adică tentative de dominare, de “şefie”) şi, uneori, chiar să facă fiţe. Este o întrebare pur retorică, nu mă aştept la un răspuns din partea nimănui pentru că mi-am făcut deja o impresie despre persoana respectivă şi nu este deloc una plăcută. O confirmare foarte întîrziată (în sensul că impresia  mea era deja veche) mi-a venit din partea unei alte persoane… nu am fost singurul faţă de care acel şef de echipă s-a trădat în momente de (hai să-i zicem) neatenţie.

Mi s-a spus mai demult că japonezii au o vorbă: cînd ai musafiri în vizită comportă-te de parcă ai fi singur, cînd eşti singur comportă-te de parcă ai avea musafiri. Acestă zicală poate fi extinsă şi la orice tip de comportament, atît profesional cît şi personal, şi la orice tip de comunicare. Adică comportă-te cu toţi la fel, indiferent dacă îţi sînt prieteni, colaboratori, şefi, colegi, clienţi, cititori, etc pentru că altfel ai doar de pierdut.

Articol preluat de aici.

Crin Antonescu si plata pentru drepturi

Location of ( green ) – on the European contin...

Image via Wikipedia

Una dintre ştirile pe care le-am citi azi (prin intermediul facebook am ajuns la articolul ăsta de pe Realitatea.net) m-a făcut să încep să rîd în hohote… Titlul este pur şi simplu hilar, iar rîsul meu este o reacţie perfect naturală cînd dai peste o tîmpenie atît de imensă încît nu mai este loc de altceva.

Dacă aţi aruncat deja o privire peste articol v-aţi dat deja seama despre ce e vorba: Crin Antonescu a venit cu ideea ca românii din afara ţării să plătească taxe în ţară ca să poată vota la alegerile pentru preşedinţia României. Nu e deloc greu de găsit motivul acestei… “idei”: la ultimele alegeri Traian Băsescu a fost ales de către românii din diaspora. Ei sînt cei care au făcut diferenţa, indiferent dacă voturile au fost pe bune sau dacă au fost măsluite. Sînt sigur că manevra asta este doar o încercare de a controla în vreun fel (în măsura în care se poate face acest lucru) voturile venite din “afară”… problema este că soluţia oferită este pur şi simplu cretină.

De ce? Pentru că unele drepturi sînt garantate de stat indiferent de situaţia cetăţeanului român, ele sînt anulate sau suspendate doar în cazurile mai speciale şi se face (cel puţin din cîte ştiu eu, nu sînt avocat) doar prin intermediul justiţiei. Adică printr-un proces şi o decizie definitivă luată de către o instanţă. Dreptul de vot este unul dintre aceste drepturi garantate de către stat: atîta vreme cît eşti cetăţean român (şi nu intri în cadrul cazurilor speciale pe care tocmai le-am menţionat) poţi alege un reprezentant care să vorbească şi să negocieze în numele tău, oriunde te-ai afla pe glob. Din cîte ştiu nu se aplică asupra reprezentanţilor locali (de exemplu dacă eşti în Franţa nu poţi vota de la distanţă pentru primarul Oradei sau Timişoarei, chiar dacă ai adresa oficială în oricare dintre aceste locale – trebuie să-ţi muţi curul la faţa locului şi să bagi un vot în urnă), dar se aplică foarte bine la alegerile prezidenţiale. Pînă la urmă preşedintele României este tot un reprezentant, doar că ne reprezintă pe noi, ca popor.

Şi totuşi, de ce este o idee cretină? Pentru că românii din diaspora se împart în 3 categorii principale: tineri plecaţi la învăţătură, oameni plecaţi la muncă şi oameni care nu au reuşit să se adapteze aici şi au plecat lăsînd totul în urmă. Ultima categorie nu mă interesează prea tare pentru că prea puţini dintre ei sînt dispuşi să voteze. Spuneţi cinstit: cîţi dintre tinerii plecaţi la învăţătură (studenţi prin vreo universitate mai bună decît cele de la noi) au proprietăţi de vreun fel de pe urma cărora trebuie plătite taxe la stat? 1%? 2%? Chiar şi cei cu bani nu cred că au prea multe proprităţi taxabile, majoritatea fiind pe numele părinţilor.

Oamenii plecaţi la muncă în străinătate plătesc taxele ţării în care lucrează. E ceva normal, nu? Ţările respective le oferă facilităţi pentru taxele alea, începînd de la servicii medicale şi terminînd cu infrastructura necesară deplasării dintr-un loc într-altul şi bunei funcţionări traiului zilnic într-o societate civilizată. Ce le oferă România în schimb? Cam nimic, doar nişte drepturi pur şi simplu inalienabile (adică care nu pot înstrăinate – aviz inculţilor). Sînt sigur că eventualele taxe care trebuie să fie pentru proprietăţile din ţară sînt plătite la zi (cel puţin în majoritatea cazurilor) de către cei rămaşi în ţară – ştim deja că majoritatea românilor plecaţi la muncă s-au dus să muncească pentru familiile lor.

Oricum, să plăteşti pentru un drept care este deja al tău mi se pare cel puţin absurd. Nu ştiu cine i-a oferit lui Crin Antonescu o asemenea idee, dar cu siguranţă că i-a făcut un mare deserviciu. Deja au murit suficienţi oameni de-a lungul istorie pentru a garanta asemenea drepturi, iar acum unii sînt capabili să reducă acei morţi la nişte bani… de parcă s-ar putea face o comparaţie între cele două.

 

Articol preluat de aici.

Carburanti versus salarii

Un lucru mi-a atras atenţia de cînd cu scandalul preţului carburanţilor din ultimele zile, dar nu l-am abordat. Am aşteptat să atingă un anume prag critic ca să încep să scriu despre el.

În ultimul timp s-au tot făcut comparaţii dintre preţul motorinei şi a benzinei şi banii pe care-i cîştigă românii de rînd (adică cei care nu-s prea bogaţi dar depind într-o măsură mai mare sau mai mică de el) şi, ca de prea multe ori de cîteva secole încoace am fost în urma tuturor. Noi, românii adică. Şi este perfect normal: restul Europei au fost ocupaţi să muncească în tot acest timp şi să-şi formeze ceea ce se poate denumi educaţia muncii. În schimb noi am muncit pentru alţii: turci, fanarioţii greci, comuniştii ruşi… inclusiv pentru ei, restul europenilor. Şi am furat la greu, dar mai mult doar între noi. Dacă am fi făcut ca alţii, să furăm de pe la nativii americani şi de pe la indien vreme de cîteva generaţiii sau să prădăm navele de prin mările şi oceanele lumii am fi fost departe.

Am cam deviat un pic pe partea istorică, dar este un pic cam necesar pentru concluzie. Nu mă miră deloc că media salariilor din alte ţări este mult peste media de aici. O merită, aşa cum le merităm şi noi pe ale noastre. Sînt unii care se vaită că nu au destui bani ca să trăiască bine (sau cel puţin acceptabil) sau măcar să trăiască european… dar va fi mereu aşa atîta vreme cît ne vom fute între noi la rece decît să batem fierul cît e cald şi să împingem ţara spre o dezvoltare durabilă. Lamentările despre greutăţile prin care trecem nu vor ajuta cu nimic.

 

Articol preluat de aici.

Pedepse pentru folosirea termenului rrom

În ultimele luni s-a vorbit despre propunerea unui proiect de lege care să interzică folosirea termenului rrom în favoarea secularului termen ţigan. Pentru moment nu sînt decît cîteva voci care susţin aşa ceva, dar o asemena lege este numai o reîntoarcere la normalitate. Sînt sigur că vor fi mai multe în viitor.

Însă este un fapt dovedit că o lege care nu prevede nişte pedepse nu va fi luată niciodată în seamă, mai ales într-o ţară în care nici legile “normale”, care prevăd pedepse, nu prea sînt luate în considerare.

Nu am văzut nicăieri, cel puţin pînă acum, aşa ceva, aşa că propun 3 pedepse, urmînd a fi aleasă una dintre ele în funcţie de caz:

- amendă contravenţională de la 10.000 ron pînă la 100.000 ron

- muncă în folosul comunităţii pentru o perioadă minimă de 1 lună

- închisoare de la 6 luni la 1 an în cazul celor care încalcă legea în mod repetat.

 

Articol preluat de pe ţiganii.ro via dan-marius.ro

Curatatorul de magazine

Ştiţi cum arată pietonala din Oradea? Adică acea porţiune din strada Republicii pe care circulă doar pietonii, riveranii şi maşinile care aduc mărfuri pe la magazinele de acolo. Vara asta a fost umplută de terase care încă sînt pe acolo, chiar dacă vremea de toamnă a început să-şi intre în ritm. Azi a fost o zi frumoasă, însorită şi caldă, aşa că m-am oprit la un moment dat cu nişte prieteni la o terasă de pe pietonală.

O acţiune din imediata apropiere mi-a atras atenţia: un bărbat pe care vreo 50 de ani, îmbrăcat într-o haină şi un pantalon de culoare închisă destul de curate, deşi nu strălucea deloc de curăţenie, ştergea peretele uneia dintre clădiri cu ajutorul un băţ în a cărui capăt era o cîrpă sau un burete, n-am stat să mă uit cu atenţie. După aceea a început să cureţe cu mare grijă ferestrele uneia dintre magazine şi pe dinafară şi pe dinăuntru. Unul dintre prieteni spunea că la un moment dat bărbatul a intrat în magazin şi a cerut permisiunea de a-l spăla. Nu prea părea de-al casei, aşa că l-am studiat mai atent ca pînă atunci. Ajunsese la magazinul respectiv (unul de încălţăminte şi haine) cam în acelaşi timp cu noi, dar se afla prin preajma clădirii, curăţindu-i zidurile, cu minute bune înainte de a ne aşeza la masă.

Cînd am plecat am văzut că venise pregătit cu de toate: avea o găleată şi substanţă de curăţat, băţ cu ceva moale într-un capăt şi încă cîteva chestii. Probabil că de apă făcea rost la faţa locului. La un moment dat, nu mult timp după aceea, după ce am terminat cu un client, am trecut din zonă dar băbatul dispăruse. Impresia generală era că îşi cîştiga banii din curăţarea magazinelor cu faţada un pic mai murdară. Din punctul meu de vedere o asemenea persoană merită respectul meu, mi-a dovedit că chiar şi pe timp de criză, dacă vrei cu adevărat să munceşti se va găsi întotdeauna o muncă cinstită pe care să o faci.

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 121 other followers

%d bloggers like this: