Home » Posts tagged 'istorie'

Tag Archives: istorie

Cum se nasc religiile / Homo religiosus

Ca oricare altă entitate cunoscută istorie, fie că e vorba de o persoană, firmă, ţară sau imperiu, religiile se nasc, îşi trăiesc viaţa prin manifestările adepţilor lor, şi apoi mor. Apariţia lor nu este deloc simplă, cum ar putea crede unii, deşi sînt cîteva poveşti de prin secolul XIX despre rămăşiţele acestui proces.

Mulţi consideră, de exemplu, că religiile fie au un fondator carismatic, un profet care a făcut doar lucruri bune, fie nu-s decît nişte minciuni perpetuate de preoţi pentru a-i manipula pe oamenii simpli, impresionabili, fără cultură sau inteligenţă prea mare. Cea de-a doua variantă este versiunea promovată de istoria protestanţilor despre reformă şi există destule exemple în istorie care prezintă una sau ambele ambele variante. Dar există şi multe excepţii care împiedică generalizarea cestor reguli.

Continuarea aici: Cum se nasc religiile / Homo religiosus / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.Etichetele:

istorie, nastere, religie, invataturi, antropologie, activitati,social, 

Revolutia a inceput la Pungesti, judetul Vaslui, Romania / povestiri Istorie alternativa

Un monument imens zăcea în mijlocul unui cîmp. Dealurile din jur erau netede ca-n palmă în lumina aurie a apusului de toamnă, doar cîţiva copaci făceau umbră Pămîntului la întîmplare, parcă scăpaţi de acelaşi uriaş care plantase colosul din piatră şi metal la dracu-n praznic. Doar un drum abia vizibil printre culturile de grîu şi orz ce se întindeau de jur împrejur făcea legătura între memorial şi restul lumii, un drum fără nici un defect, în ciuda folosirii intense, un drum puternic luminat de becurilor de pe margine în ciuda faptului că soarele era încă pe cer.

- Becurile memoriale au fost aprinse, strigă cineva. Pregătiţi-vă! Intrăm în direct în cîteva minute.

Cîteva autovehicule rulau încetişor pe drum, în scurt timp aveau să se oprească în parcarea din jurul monumentului, iar oficialităţile aveau să-şi înceapă discursul aniversar. Camerele video montate pe vîrfurile dealurilor din jur le urmăreau fiecare mişcare, transmisia avea să ajungă în numai cîteva minute pe toată suprafaţa Terrei şi în coloniile de pe Lună, Marte şi centura de asteroizi.

Ţăranul şi vaca lui îi priveau nepăsători de la înălţimea staturilor impunătoare pe minusculii vizitatori, făcîndu-i una cu peisajul din jur. Doar cîinele privea în jos, spre parcare. Pe lîngă faptul că n-aveau nici o treabă acolo, oamenii erau prea mici, nişte fiinţe insignifiante şi foarte trecătoare comparativ cu vîrsta bicentenară a statuilor. Ei aveau să păzească cîmpul şi dealurile mult timp după ce oamenii ăştia aveau să plece înapoi la casele lor, chiar şi după fiinţele se vor transforma în oale şi ulcele… aşa cum au făcut-o de atîta timp. Aveau să supervizeze de la depărtare strîngerea recoltelor aşa cum o făceau în fiecare toamnă, iar aparatele automatizate aveau să sosească în curînd să-şi facă treaba cu eficienţă şi seriozitate.

Continuarea aici: Revolutia a inceput la Pungesti, judetul Vaslui, Romania / povestiri Istorie alternativa / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:istorie, statuie, aniversare, proteste, revolutie, Pungesti, judetul Vaslui, Romania, exploatare, gaze de sist, istorie alternativa, 

10 inventii stiintifice care ar fi putut sa schimbe lumea / Stiinta

Ideea unor realităţi (şi apoi universuri) alternative nu este nouă: toţi şi fiecare dintre voi şi-a imaginat cum ar arăta lumea dacă ceva anume, orice, ar fi diferit. Dintre toate elementele pe care ni le-am dori schimbate, probabil că elementele tehnologice şi descoperirile ştiinţifice care stau în spatele lor sînt mai uşor de folosit pentru crearea unei lumi noi, poate mai bune.

Sticla flexibilă nu este deloc o invenţie nouă, a fost menţionată inclusiv în Roma antică, în timpul domniei împăratului Tiberius Caesar (14-37 era creştină). O sursă istorică, Isadore din Seville, a menţionat că inventatorul tehnicii de producere a sticlei a adus o cupă de băut împăratului care a aruncat-o pe jos… materialul s-a zgîriat în loc să se spargă. Se spune că Caesar ar fi ordonat decapitarea inventatorului în cauză din teamă că un asemenea material ar scădea valoarea aurului şi argintului. În zilele noastre sticla flexibilă este folosită la imprimarea electronicelor şi la panourile solare.

Mai jos găsiţi încă 9 invenţii ştiinţifice care ar fi putut schimba lumea aşa cum o cunoaştem dacă ar fi fost implementate atunci cînd au fost scoase la lumină, în loc să fie pierdute, blocate sau chiar cenzurate.

10 inventii stiintifice care ar fi putut sa schimbe lumea / Stiinta / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:inventie, stiintfica, lumea, schimbare, istorie, energie, telefon, electric, Nicolas Tesla, masina, racheta, 

10 disparitii misterioase de-a lungul istoriei

Multe dintre dispariţiile obişnuite pot fi explicate într-o formă sau alta: ba a fugit de acasă, ba s-a rătăcit şi nu mai ştie drumul înapoi, ba a suferit un accident (mai mult sau mai puţin intenţionat) şi a păţit ceva rău, etc, etc. Cam toate dispariţiile astea lasă în urmă nişte elemente specifice, nişte indicii prin care, eventual, într-un final, poţi să-ţi dai seama ce s-a întîmplat.

Cîteva dispariţii, însă, sînt de-a dreptul misterioase, pentru că nu lasă în urmă nici un indiciu şi duce la mai multe întrebări decît la aflarea unor răspunsuri. Expresiile obişnuite (populare) în acest sens sînt “parcă a intrat în pămînt”, “parcă l-a înghiţit pămîntul” cînd e vorba de oameni, dar ele nu reprezintă singurele motivaţii ale evenimentului.

Nava comercială britanică The Merchant Royal a fost folosită în secolul XVII pentru a face comerţ cu coloniile spaniole, a dispărut în 1641 după o activitate de 3 ani. Pe drumul de întoarcere în Anglia a făcut un ocol la Antwerp (Belgia) pentru a transporta o adevărată comoară (45 de mii de kilograme de aur, 400 de bare de argint mexican şi sute de mii de monede) pentru a plăti soldaţii. Din cauza vremii potrivnice s-a scufundat la 65 de km (40 de mile) de coastele britanice, în apropiere de Cornwall, cu toţi cei 18 membri ai echipajului. Nu a fost încă localizată, în ciuda numeroaselor misiuni de recuperare din ultimele secole.

Restul de 9 le gasiti (+ video) aici: 10 disparitii misterioase de-a lungul istoriei / istorie / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:disparitie, misterioasa, istorie, colonie, maritim, bombardier, avion,

22 de schelete aurite au fost gasite in galeriile de la Rosia Montana / povestiri Istorie alternativa

Revenim cu detalii legate de ştirea care a făcut înconjurul lumii acum cîteva zile, la finalul lunii ianuarie 2114. După cum ştiţi, acum o sută de ani, în urma protestelor prin care unii localnici disperaţi cereau aprobarea proiectului de exploatare cu cianuri a aurului, argintului şi a altor metale preţioase de la Roşia Montană, cîţiva mineri s-au blocat în subteran. Şi nu au mai ieşit niciodată. Scandalul provocat de dispariţia roşienilor în subteran, pentru că nu au fost găsiţi decît acum, a întrecut rapid cel provocat de RMGC în încercarea lor de forţa exploatarea şi a trecut rapid de graniţele ţării, sporind misterul cu fiecare an care a trecut de atunci. Tocmai de aceea, la cîteva luni după incident, autorităţile au decis izolarea întregii zone, blocarea accesului la mină, dar şi declararea întregii zone ca fiind de patrimoniu, păstrată aşa cum era, neschimbată, vreme de 100 de ani.

Revenind la descoperirea istorică din minele de la Roşia Montană: 22 de schelete aurite au fost gasite in galeriile de la Rosia Montana / povestiri Istorie alternativa / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:schelet, mumie, aurit, mineri, Rosia Montana, descoperire, istorie, mina, aur, 

Unitatea militara unde au fost impuscati sotii Ceausescu devine muzeu

Ceva mai devreme mi-a ajuns pe la urechi că unitatea militară din Tîrgovişte unde au fost împuşcaţi soţii Ceauşescu devine muzeu. S-au făcut nişte renovări ale clădirilor pentru a le aduce aminte oamenilor de perioada comunistă (ştiţi voi, probabil, că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost împuşcaţi în 25 decembrie 1989), indiferent dacă-s nostalgici sau nu. Indiferent dacă au satisfăcut sau nu stagiul militar.

Nu ştiu cînd voi apuca să trec prin Tîrgovişte şi să stau suficient timp ca să cunosc un pic oraşul, dar cu prima ocazie voi face o vizită muzeului. Nu pentru că aş fi un nostalgic al perioadei comuniste (aveam 11 ani cînd a avut loc evenimentul cunoscut ca revoluţia din 1989), dar unitatea aia militară este un loc unde s-a făcut istorie.

Detalii aici: Unitatea militara unde au fost impuscati sotii Ceausescu devine muzeu / Stiri / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Istorie alternativa: Ion Iliescu a incasat bataie si e in spital

Cine a spus primul că istoria se repetă a avut dreptate mai mult decît şi-a imaginat. Evident, fiecare revenire (retrăire) a unor fenomene sau etape din trecut are proprietăţile sale irepetabile, date de condiţiile care le influenţează şi oamenii care iau parte la evenimente, dar este cît se poate de adevărat: istoria se repetă!

Zilele astea are loc aniversarea a 23 de ani de la prima mineriadă: 13-15 iunie, Bucureşti. N-am decît amintiri vagi legate de violenţele şi luptele de stradă de atunci, amintiri ale scenelor observate la televizor şi răspîndite prin mass-media (ulterior) în ţară şi în lume.

Restul e aici: povestiri Istorie alternativa Ion Iliescu a incasat bataie si e in spital / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:istorie alternativa, mineriade, Ion Iliescu, spital, bataie, istorie, amintiri, remuscari, 

istorie: Parcul arheologic si satul neolitic reconstruit la Draganesti Olt

 

Informaţia despre existenţa unui sat neolotic reconstruit în mărime naturală a fost publicatăsăptămîna trecută, aşa că nu mai este tocmai o noutate (pentru cei pasionaţi de dacologie). Oltenii au reconstruit în mărime naturală un sat neolitic din Drăgăneşti-Olt în incinta Muzeului Cîmpiei Boianului şi cuprinde şase bordeie în mărime naturală… Arată bine, deşi logica cam lipseşte, odată cu uşile bordeielor. Mi-e greu să cred că cineva ar vrea să trăiască în aşa, indiferent de tehnologia (sau lipsa ei) pe care o are la dispoziţie.

Detalii găsiţi aici: istorie Parcul arheologic si satul neolitic reconstruit la Draganesti Olt / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:istorie, arheologie, sat neolitic, Draganesti, Olt, parc arheologic, dacologie, 

Tiganii in Romania si in lume

Pagina http://www.tiganii.ro cauta sa ii prezinte pe tiganii din Romania si din lume asa cum sint ei, cu obiceiuri, traditii, istorie, cultura. Prezinta informatii din mass-media si opinii ale oamenilor care au avut contact cu ei… ii prezinta pe tigani cu bune si cu rele, asa cum sint ei. Cauta sa ofere o solutie a problemei tiganilor si sa ofere o solutie la integrarea lor in societate.

Imagini: Ti-ai tras-o cu cauciuc sau fara?

  • Ţi-ai tras-o cu cauciuc sau fără? #1

Cu siguraţă ironia imaginii alăturate mi-ar fi atras atenţia şi dacă nu aş fi scris ieri dimineaţă devreme despre trecutul sexual al partenerului. O puteţi considera foarte uşor un pamflet… deşi prezervativele sînt denumite de multe ori “cauciuc” din cauza proprietăţile lor nu veţi găsi (prea des) o ditamai anvelopă într-un plic pentru prezervative.

 

imagini Ti-ai tras-o cu cauciuc sau fara / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:istorie, origine, arbore, cauciuc, prezervativ, sex, pamflet, anvelopa, 

Filme documentare: Dacii, adevaruri tulburatoare (2012)

Prima oară am auzit de documentarul ăsta acum vreo lună, dar numai acum vreo săptămînă am reuşit să-l urmăresc (pe secvenţe). Vi-l prezint şi vouă, deşi poate că aţi auzit deja de el (are aproape 317.000 de accesări în aproape două luni)… practic n-ar mai avea nevoie de prezentare.

Filme documentare Dacii, adevaruri tulburatoare 2012 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etimologia cartierelor din Bucuresti / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

articol Etimologia locurilor din Bucuresti / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Ştiţi ce-nseamnă etimologie, nu? Originea unui cuvînt sau a unei denumiri. Am fost curios de cînd mă ştiu referitor la originile diverselor lucruri din jurul meu, aşa că n-am putut să nu rezist să vă împărtăşesc şi vouă etimologia diverselor locuri din Bucureşti de care am auzit mulţi, prin intermediul mass-mediei, chiar dacă n-am ajuns niciodată pe acolo. Am primit textul de mai jos într-un mesaj. Acum multe dintre fostele localităţi şi zone istorice sînt cartiere ale Bucureştilor.

Balta Alba – Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tina” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si “Olintina”.

Cotroceni – Numele ii vine de la “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna “a cotrobai”, “a scotoci”, “a scormoni”.

Cringasi – Etimologia este evidenta. Cindva acolo era o prelungire din Codrul Vlasiei – un cring. Acolo traiau, normal, cringasii.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si “Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor – provine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dimbovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru tirgul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrind in Bucuresti pe la vest in anul 1821, si-a asezat acolo tabara de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina “Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat cimpul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – dupa numele boierilor care au stapinit locurile respective: Florestii.

Ghencea – provine din turca. Pe vremea fanariotilor Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

Giulesti – O proprietate boiereasca: a Julestilor.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko (“locul cu tei”). Acest “loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la tirgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici “Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca “pan” inseamna “tot” si “éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construita la inceputul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: “În ocolul orasului, spre nord, este cimpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea”.

Reguli de comportament uman

Oare mai este nevoie să vă spun că lumea asta e plină de curve? Nu neaparat din alea care fac sex pentru bani, alea’s o categorie aparte de curve – probabil cea mai cinstită parte: ştii de la ce să te aştepţi de la ele şi le plăteşti în funcţie de performanţe. Acum însă mă refer la acele persoane care te mint pe faţă şi te sapă pe la spate cu fiecare ocazie pe care o au.

Oare e nevoie să vă dau şi exemple? Pot da suficiente exemple, pot intra în detalii despre tipul comportamental, dar ar fi un pic fără rost: dacă aţi ajuns la maturitate fără să vă loviţi de asemenea creaturi pe care unii le consideră oameni atunci aţi trăit degeaba în toţi aceşti ani. Experienţa de viaţă vă poate spune mai multe despre fiinţele astea decît aş putea face-o acum, chiar şi dacă aş fi în dispoziţia necesară pentru asta.

Motivul tiradei de mai sus este însă cu totul altul. Nu m-a enervat nimeni (nici măcar din punctul de vedere al curvelor bipede), aşa că n-am motive să mă leg de vreun individ sau altul. Mi-am adus doar aminte de un subiect mai vechi pe care nu prea am apucat să-l abordez: regulile de comportament în societate. Sînt mai mult de o grămadă, iar unii caută constant să le încalce şi/sau să le modifice. Prea puţine dintre ele au rezistat de-a lungul timpului, şi tocmai de aceea moralitatea s-a schimbat continuu de-a lungul istoriei.

Din punctul meu de vedere, dacă oamenii ar respecta două reguli fundamentale, la care s-ar putea reduce multe dintre regulile multe şi mărunte de acum, lumea ar fi mult mai bună decît este.

1) respectă tot ce este în jurul tău, indiferent dacă este fiinţă sau obiect.

2) tratează-i pe cei din jurul tău exact aşa cum vrei să fii tu tratat de către ei.

Într-o măsură cea de-a doua regulă este realizată deja peste tot, chiar dacă mulţi nu îşi dau seama de ea conştient. De exemplu, dacă îi tratezi pe cei din jurul tău ca nişte nimicuri şi îi calci în picioare de fiecare dată cînd ai ocazia mai devreme sau mai tîrziu cei din jurul tău te vor trata exact la fel. Poate că nu pe faţă, mai ales dacă ai ceva bani în buzunar, iar cei din jurul tău îi vor, dar se va întîmpla cu siguranţă. Dacă îi loveşti pe cei de lîngă tine ei te vor lovi înapoi. Partea proastă e că întotdeauna va apare cineva mai bun decît tine şi te va doborî. Dacă îi respecţi pe cei din jur cea mai mare parte te vor respecta înapoi (aici e un pic mai altfel pentru că românii noştri nu prea-s învăţaţi cu partea bună a comportamentului uman – poate doar în teorie, dar asta nu contează prea mult).

Marea problemă este că mulţi nu-s în stare să conştientizeze prea bine ce înseamnă reciprocitatea asta. Pentru început pentru că n-au habar cum vor să fie trataţi şi nici nu ştiu cum să-i trateze pe cei din jur ca să obţină numai lucruri bune din relaţiile cu ei. Proştii văd doar futaiul şi consideră că este cel mai bun lucru care există – se mulează la realitatea din jurul lor. Tocmai de aceea (din cauza tuturor tembelilor apăruţi de-a lungul istoriei umanităţii) există reguli multe şi mărunte. Istoria a mai filtrat dintre tembeli, dar de fiecare dată au apărut 10 în plus pentru fiecare prost căsăpit pentru că nu s-a adaptat la relaţiile cu semenii lui. Aşa că au fost create reguli şi pentru ei, chestii pe care le-am moştenit şi pe care le transmitem mai departe.

Tu ce vrei să transmiţi celor din jur?

 

Articol preluat de aici.

Demolarea pasarelei peste calea ferata de la gara de nord din Oradea

Aseară am trecut pe lîngă gara de nord a Oradei, dar am omis să fiu atent la pasarela pietonală peste calea ferată… era deja seară, eram atent la alte chestii şi, mai ales, nu ştiam de schimbările de acolo. Abia azi am aflat de pe Bihor ştiri.ro că se doreşte demolarea pasarelei metalice de lîngă gară (s-ar fi anunţat de la sfîrşitul lunii iulie de acest lucru) şi că cineva a protestat împotriva acestui demers.

Ei bine, nici pe mine nu mă încîntă deloc o eventuală demolare a pasarelei. Dincolo de valoarea istorică, eu o mai folosesc ocazional, am făcut şi nişte fotografii de acolo de-a lungul timpului, eu o consider a fi un reper destul de important pentru cei care trec prin zonă. Schimbarea este o constantă, o ştiu, dar anumite elemente din jurul nostru ar trebui păstrate şi întreţinute pentru a avea un oraşi mai frumos şi mai practic.

Traian Basescu versus Mihai I

De vreo 24 de ore ( /- cîteva ore) foartă multă lume a început să se isterizeze pe tema declaraţiilor lui Traian Băsescu în legătură cu fostul rege Mihai I de Hohenzollern… şi, ca de obicei, au început să caute nod în papură fiecărui aspect al declaraţiilor şi relaţiei celor doi. Adică modul de acţiune tipic românesc în care fiecare are ceva de zis, ceva de clevetit (mai mult sau mai puţin pe lîngă subiect).

Ştiţi deja declaraţia lui Băsescu? Dacă nu o ştiţi nu-i bai: o reproduc mai jos, pentru orice eventualitate (am găsit-o reprodusă pe hotnews aici), mai ales că am avut nevoie să o citesc în întregime (pînă acum doar am auzit-o în trecere pe lîngă tembelizor).

Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (…) Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi – seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?

Eu zic că, pe lîngă manevra de distragere a atenţiei, Traian Băsescu era obligat să pornească acest “mortal kombat” împotriva fostei familii regale. În ultimele cîteva luni am observat o atenţie mai specială din partea televiziunilor către această familie (în măsura în care am apucat să urmăresc ştirile), nu m-ar mira deloc să îl folosească pe fostul rege Mihai I ca pion împotriva lui Băsescu. Ce-a făcut actualul preşedinte nu este decît un atac preemtiv împotriva unui potenţial pericol.

“Act de trădare a interesului naţional al României?” Nu ştiu dacă aş zice chiar aşa ceva… nu cunosc toate efectele renunţării la regalitate pentru a mă pronunţa. Însă cu siguranţă abdicarea lui Mihai I a fost un act de trădare a condiţiei de rege şi şef de stat (am mai spus-o deja, n-am mai gînd să reiau). Traian Băsescu este un şef de stat de conjuctură (a fost ales prin vot pentru o perioadă anume de timp), fost rege Mihai a fost educat pentru poziţia pe care a ocupat-o… plecarea din ţară prin abdicare anulează orice pretenţii pentru a mai ocupa aceeaşi poziţie (el şi familia lui).

Personal nu pot decît să urmăresc scandalul ăsta cu pachetul de floricele de porumb şi sucul pe bază de cofeină… mă amuză la culme. Unii s-au scandalizat pe bune de tupeul lui Băsescu, dar asta pentru că-l iau mult prea în serios. Mă interesează turnura pe care o vor lua evenimentele în următoarele zile pentru că Traian Băsescu merită pus la colţ cu faţa la perete (ca să mă exprim cît mai frumos) pentru prostiile pe care le-a spus şi le-a făcut în ultimul timp (şi-s destule), iar Mihai I şi restul fostei case regale de Hohenzollern merită puse la locul din istorie pe care-l merită… Un loc doar la timpul trecut.

Articol preluat de aici.

Legendele palatului: Kim Suro, regele de fier – Kim Soo-Ro, the Iron King

Kim Soo-ro posterIeri seară a început un nou serial coreean pe TVR 1, tot unul istoric şi tot o dramă. Formatul este foarte asemănător cu cel deja consacrat pe orarul 18:25 – 19:30, de luni pînă vineri. Tradus de către televiziune sub forma “Legendele palatului: Kim Suro, regele de fier” pentru a se încadra în tipar (titlul original este Kim Soo-Ro – The Iron King), este a opta producţie sud-coreeană difuzată la noi. A fost realizat anul trecut, are 64 de episoade, iar difuzarea lui va ţine pînă la finalul lunii iulie.

Chiar dacă foarte multe elemente din istoria acelor vremuri au rămas multă vreme învăluite în mister şi acoperite de legendă, poveştile despre Kim Suro şi dinastia Gaya au rămas pînă azi. El este eroul legendar care a întemeiat unul dintre regatele coreene din vechime, Gaya (oraşul stat Geumgwan Gaya care a condus un întreg regat realizat prin unirea a 12 ţărişoare mai mici) şi a ieşit în evidenţă prin farmecul şi temperamentul său. TVR spune cîteva chestii despre fundalul istorico-mitologic al poveştii, puteţi găsi informaţiile aici – nu am de gînd să le reiau.

De menţionat, şi e destul de important, este că regatul Gaya a existat între anii 42 – 562 era creştină în SE peninsulei Coreene, a fost recunoscut pentru progresele obţinute în domeniul metalurgiei, iar porecla “regele de fier” atribuită lui Kim Soo-Ro vine de la faptul că a reuşit să impună supremaţia în Asia în comerţului cu obiecte din metal. Obiecte produse de ei au fost descoperite inclusiv în Orientul Mijlociu. Pînă prin anii 1970 se ştiau foarte puţine lucruri certe despre ea, dar a început să cîştige atenţia istoricilor atunci au început să fie găsite foarte multe relicve din acea perioadă. Poveştile spun că o treime din coreeni sînt descendenţi din Gaya.

Hur Hwang-oak era originară din Ayuta (localizată în India de acum), şi-a petrecut călătoria împreună cu tatăl ei pe traseele lui (era negustor). L-a cunoscut pe Kim Suro, s-au îndrăgostit şi a devenit prima regină a regatului Gaya.

Seok Tal-hae a fost un prieten de-al lui Kim Suro şi a devenit cel mai mare rival al acestuia, s-au luptat pentru supremaţia politică în Gaya dar Seok a pierdut şi s-a retras în Saroguk (Shilla) unde s-a căsătorit cu prinţesa Ah-hyo şi a devenit al patrulea rege al acelui ţinut.

Ah-hyo, prinţesa de Saroguk, aventuroasă din fire şi luptătoare din obicei, şi-a făcut intrarea în poveste ca spionă: şi-a ascuns adevărata identitate şi a încercat să obţină informaţii secrete despre tehnica prelucrării fierului din Gaya. Povestea de dragoste dintre ea şi Kim Suro nu a rezistat.

Din distribuţie fac parte:

Ji Sung – Kim Suro Park Gun Tae – Suro (copil) Bae Jong Ok – Queen Jung Gyun  Yoo Oh Sung – Shin Kwi Gan / Tae Gang Seo Ji Hye – Heo Hwang Ok  Go Joo Won – Ijinashi  Won Duk Hyun – Ijinashi (copil) Kang Byul – Ah Hyo  Lee Pil Mo – Suk Tal Hae  Shin Dong Ki – Tal Hae (tînăr)  Lee Jong Won – Jo Bang Jang Dong Jik – Deuk Sun / Yoo Chun Kim Hyung Il – Kim Yoong Lee Won Jong – Yeom Sa Chi Lee Hyo Jung – Lee Bi Ga Wang Bit Na – Ah Ro (mătuşa lui Ah Hyo’s) Lee Duk Hee – Doctor Ah Jin Yoon Joo Sang – Mul Soe Choi Soo Rin – soţia lui Jo Bang Jung Jae Gon – Sa Bok Kim Ki Hyun – Heo Jang Sang Kim Hye Eun – Na Chal Nyeo

Regia este semnată de Choi Jung-Su şi Jang Soo-Bong, iar scenaristul este Kim Mi-Suk. Serialul a fost difuzat de MBC în perioada 29 mai 2010 – 18 septembrie 2010.

 

Articol preluat de aici.

Noaptea muzeelor in Oradea, 14 mai 2011

În noaptea de sîmbătă spre duminică s-a derulat programul de acces liber la muzeele din Europa. Cu această ocazie a început în Oradea aniversarea zilelor Muzeului Ţării Crişurilor, între 14 şi 20 mai.

Anul trecut nu am reuşit să mă duc, iar în acest moment chiar nu mai ştiu motivele… trebuie să fi fost…, dar anul acesta am fost… şi mi-am luat aparatul foto cu mine. Albumul de pe Picasa unde le-am încărcat pe cele mai reuşite este aici. Aş fi preferat să fie mai multă lumină ca să pot pune mai multe, dar asta e… Data viitoare mă voi duce cu un alt aparat (probabil) pe care să ataşez un blitz mai puternic.

Expoziţia de sîmbătă noapte de la Palatul Baroc a fost un pic dezamăgitoare din punctul meu de vedere… la cîte mii de obiecte (nu ştiu dacă-s zeci de mii sau sute de mii, oricum sînt suficiente) are în custodie Muzeul Ţării Crişurilor mă aşteptam să fie expuse mai multe. Dacă nu insistai prea mult să studiezi exponatele ai fi parcurs culoarele şi sălile expoziţiei în 5, hai să zicem cel mult 10, minute. Au fost totuşi cîteva care mi-au atras atenţia: pictura care se întinde pe un perete, plăcuţa cu inscripţia veche de vreo 6700 de ani pe care este imprimat unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere, armura şi armele…

Partea bună este că a fost înghesuială… cel puţin în anumite momente. Am avut prilejul să stau ceva mai mult pe acolo, m-am întîlnit cu nişte prieteni pe care nu i-am văzut de ceva vreme, aşa că am mai rămas. Pentru o expoziţie care nu are prea mai pretenţii cea de sîmbătă noapte a avut succes. Nu pot decît să sper că următoarele vor fi mai mari şi mult, mult mai reuşite.

Articol preluat de aici.

Dong Yi, Vremuri apuse – Legendele palatului: concubina regelui

A Joseon painting which represents the Jungin ...

Image via Wikipedia

Nu mă prea uit pe la serialele coreene, dar chiar şi eu am remarcat că de curînd a început un serial nou. Căutînd informaţii despre serial am găsit o întrebare care m-a făcut să zîmbesc: cineva întreba ce înseamnă “cuncubină”. Poate de aceea vreau să încep cu explicaţia: concubina (adică cu un o şi un u, nu cu doi de u) este iubita unui bărbat cu care trăieşte în aceeaşi casă, ceva mai mult decît amantă dar nu este încă (sau nici nu va fi vreodată – depinde de caz) soţie.

Difuzarea serialului Legendele palatului: concubina regelui (numele original fiind Dong Yi – vremuri apuse) a început de două săptămîni, în 16 martie, iar orele de difuzare sînt 18:30 şi 19:10 de luni pînă vineri. Motivul este simplu: două episoade pe zi, ele pot fi urmărite şi în reluare de luni pînă vineri de la orele 12.40 şi 13.20. Serialul are 60 de episoade, aşa că va fi gata în doar 6 săptămîni de la începerea difuzării.

Povestea serialului o are ca personaj principal pe Dong Yi, o tînără care s-a născut într-o familie de clasă medie în Coreea în timpul dinastiei Joseon. Ea ajunge la palatul imperial şi devine concubina regelui Sookjong (astfel dobîndeşte rangul sook-bin), ajunge să fie implicată în luptele pentru putere, dar şi în conflictele dintre femeile din viaţa regelui şi trebuie să facă faţă concurenţei acerbe dintre ele, în special cea a reginei Jang Hee Bin. Dong Yi se remarcă prin inteligenţa care a ajutat-o să rezolve unele situaţii delicate şi prin felul ei de a fi. Povestea se împleteşte în jurul ei şi a fiului ei, născut în urma relaţiei cu regele Sookjong, în numele căruia trebuie să supravieţuiască şi căruia îi oferă o educaţie aleasă şi foarte strictă. Acest fiu va deveni mai tîrziu al 21-lea rege al dinastiei Joseon, Yeongjo.

Conform TVR.ro, Legendele palatului: Concubina regelui este cea de-al şaptelea serial sud-coreean pe care ei îl difuzează. Celelalte au fost Giuvaerul palatului (început în 23 iulie 2009), Furtună la palat (din 13 octombrie 2009), Secretele de la palat (din 5 februarie 2010), Cronicile frumoasei luptătoare (din 2 august 2010), Legendele palatului: doctorul Hur Jun (din 20 august 2010), Legendele palatului: prinţul Jumong (din 22 noiembrie 2010).

Serialul Dong Yi, vremuri apuse (Legendele palatului: Concubina regelui) este o producţie MBC din anul 2010 (difuzat între 22 martie şi 12 octombrie 2010), îi are ca regizori pe Sang-hyub Kim şi Byoung-hoon Lee, scenaristul este Yi Young Kim iar compozitorul este Se-Hyeon Im.

Din distribuţie fac parte: Hyo-ju Han (Dong-i), Jin-hi Ji (Regele Sukjong), Ha-sun Pak (Regina Inhyun), So-yeon Lee (Dzsang Ok-dzsong) şi Soo-bin Bae (Csa Dzsun-szu).

Informaţiile de pe imdb despre serial se găsesc aici. Melodia următoare se numeşte Aebyeolri (o varianta a melodiei Buyonghwa) şi este interpretată de Lim Hyung Joo.

Articol preluat de aici.

Vinerea neagra la Cairo

Sau cel puţin aşa s-a spus despre tulburările din capitala Egiptului la început. De atunci au trecut trei zile (sau, mai precis, este a treia zi de cînd a izbucnit totul. Nu pot spune că am urmărit prea atent evenimentele de acolo, dar au fost o prezenţă constantă în fundal în ultimele zile.

La început s-a spus că-s doar nişte tulburări, apoi acestea au devenit revoltă şi manifestaţii… Am auzit repetîndu-se la nefîrşit că foarte mulţi dintre egipteni trăiesc doar cu 2 dolari pe zi (sau cel mult doi dolari), că foarte mulţi dintre ei sînt încă analfabeţi, că Hosni Mubarak, dictatorul de lungă durată a Egiptului (“doar” vreo 30 de ani), a cerut destituirea guvernului şi apoi a trimis avioanele şi elicopterele armatei deasupra capitalei pentru a-i “convinge” pe locuitori să se potolească. Oare mai trebuie să menţionez că armata a fost scoasă în stradă demult? Există deja morţi, răniţi, victime printre egiptenii revoltaţi… iar evenimentele nu par să fie pe cale să se stingă. S-ar putea să mă înşel, am spus deja că nu am urmărit cu atenţie, dar este destul de uşor de verificat. Doar trăim în era internetului şi a informaţiei… este mult mai uşor de urmărit fluxurile de date (inclusiv cele video) decît înainte de existenţa reţelei mondiale.

Dincolo de distanţa de 21 şi un pic de ani, mie totul îmi aduce aminte de revoluţia din 1989 (ştiu că există discuţii pe tema revoluţie-lovitură de stat, dar pentru moment prefer să rămîn la denumirea oficială). Nu ştiu în ce măsură se va finaliza revolta din Cairo, dar cu siguranţă va intra in istorie. Chiar dacă egiptenii nu vor reuşi să-l alunge pe Mubarak de pe poziţia de putere de care s-a agăţat, chiar dacă guvernul şi sistemul politic nu va fi schimbat, aceste zile vor face o schimbare… Singurul lucru pe care îl deplîng cu adevărat sînt distrugerile aduse vestigiilor istorice (unele inestimabile) de acolo. Din cîte am înţeles la un moment dat, mai devreme, cineva a reuşit să distrugă deja nişte mumii şi un sarcofag dintr-un muzeu.

Articol preluat de aici.

Tiganii in Romania si in lume

Pagina http://www.tiganii.ro cauta sa ii prezinte pe tiganii din Romania si din lume asa cum sint ei, cu obiceiuri, traditii, istorie, cultura. Prezinta informatii din mass-media si opinii ale oamenilor care au avut contact cu ei… ii prezinta pe tigani cu bine si cu rele, asa cum sint ei. Cauta sa ofere o solutie a problemei tiganilor si sa ofere o solutie la integrarea lor.

Minoritari in propria ţară

Un articol de pe reţea mi-a atras atenţia şi a cam trebuit să-l citesc pînă la capăt. Îmi place istoria, iar perspectiva unui istoric asupra ultimilor 75 de ani de istorie pe care i-a şi trăit, aşa cum apare în articol, este mult prea interesantă pentru a nu citită pînă la capăt. Articolul a apărut în Adevărul aici şi este un interviu cu Neagu Djuvara.

Nu pot spune că sînt în întregime de acord cu articolul, şi mă refer la aspectul idioţilor care cer autonomia maghiarilor din România şi al celor care mai trăiesc cu corpul aici şi mintea în alte vremuri, dar îmi plac concluziile trase în text. Concluzia din titlu este explicată în ultima parte a articolului, este vorba de un aspect al perioadei actuale.

Sursa este aici.

Superioritatea feminină

Seara asta a fost una amuzantă, cel puţin dintr-un anume punct de vedere. Una dintre puştoaicele de 17 ani (aproape 18) pe care am ajuns să le cunosc se lăuda zilele trecute că este pasionată de istorie. Azi, dînd peste nota din jurnalul ei, am încercat să pornesc o discuţie pe tema istoriei. Întîmplător mă pasionează acelaşi lucru. Am ales un subiect pe care-l consider interesant, m-am apucat să scriu un mesaj mai lung cu nişte documentaţie culeasă de pe reţea şi l-am trimis.

Răspunsul m-a cam… dat pe spate, dacă ar fi să folosesc o expresie la modă: atingea doar la suprafaţă subiectul, cea mai mare pare fiind însă un răspuns de dragul răspunsului. Adică fix pe lîngă subiect. A recunoscut însă că nu prea are timp de “scormonit” cu google, că ar prefera să caute la bibliotecă şi că nu este într-o dispoziţie necesară pentru a discuta despre teoria chibritului. Adică despre unul dintre efectele pe care l-a avut creştinismul la adresa altor religii. Adică nu a răspuns cu nimic şi tot ea s-a arătat… superioară făcînd asta.

Culmea e că unul dintre textele la care făceam referire îi aparţine lui Ion Pachia-Tatomirescu, poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. Ştiu prea bine că internetul este plin de multe prostii, dar nu prea văd ce ar putea să găsească la bibliotecă care să îi contrazică spusele.

Nu ştiu ce le face pe unele fete să reacţioneze aşa, dar poate o să aflu cîndva în viitor. Dar mai întîi să îmi treacă hohotele de rîs.

Articol preluat de aici.

Vladimir Brilinsky şi Secretele Dacilor

 

Astăzi dl. Vladimir Brilinsky, redactoul şef al revistei Dacia Magazin, a răspuns invitaţiei doamnei profesoare Niţă Carmen şi a ţinut conferinţa despre secretele dacilor la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu din Oradea. La ora 13 a avut loc prezentarea pentru elevi, iar de la ora 18 a avut loc conferinţa pentru oricine a dorit să vină. Dl. Brilinsky, Nunu, este cunoscut pentru activitatea sa în ce priveşte protejarea, promovarea şi promovarea Sarmisezetuzei Regia, dar şi pentru promovarea istoriei vechi a românilor.

Dedicaţia lui Nunu atrage mereu oameni noi, curioşi să afle lucruri vechi şi noi despre istoria veche a românilor. Vechi pentru că fac parte din istorie, cu toate dovezile arheologice, lingvistice şi documentare, noi pentru că versiunea oficială a istorie le ignoră sau nu le recunoaşte. Spre deosebire de istoricii europeni, istoricii români rămîn încă sceptici în acceptarea noului: povestea inventată de generaţia paşoptistă (cea a revoluţiei din 1848) care susţinea că sîntem urmaşi ai Romei pentru a obţine drepturi şi avatanje pentru poporul român a devenit o istorie oficială, în ciuda dovezilor incomplete care o susţin şi a dovezilor care sînt împotriva ei. Chiar şi termenul de român este unul inventat cu acea ocazie, şi este doar o altă denumire pentru daci. Ea se alătură altor denumiri pe care aceştia le-au purtat de-a lungul timpului: traci, daco-geţi, carpi, vlahi, valahi, etc. După cum s-a susţinut la conferinţă, istoriografia românească doarme profund. Eu spun că doarme şi are coşmaruri, dar asta este o altă poveste.

În urma promovării din ce în ce mai intense vizitatorii Sarmisegetuzei s-au înmulţit în ultimii cîţiva ani, în ciuda drumului de acces care este într-o stare proastă (a fost reparat, dar degeaba, pentru că a fost rupt de ape în unele porţiuni). O mare parte sînt aduşi de curiozitate şi setea de cunoaştere, iar dacă au posibilitatea să-l aibă pe Nunu ca ghid rămîn întotdeauna impresionaţi şi pleacă cu o impresie bună şi cu dorinţa de a se întoarce, dar partea nasoală este că s-au înmulţit şi nesimţiţii: oameni care au ajuns să facă plajă pe discul de andezit sau să facă focul în cetate. În plus, Nunu şi membrii asociaţiei Dacia Nemuritoare adun în fiecare an tone de deşeuri de la Sarmis, şi o fac fără să fie recompensaţi în nici un fel pentru truda lor.

Dovezile documentare sînt puţine, dar ele există. Dovezile arheologice zac peste tot, ascunse de vegetaţie sau risipite de către oameni (aroganţa unora şi dorinţa de afirmare în faţa lui Ceauşescu pe vremurile comunismului şi-au spus cuvîntul din plin). Chiar şi aurul este o dovadă a activităţii îndelungate ale dacilor pe aceste meleaguri: amprenta aurului din brăţări ne spune că a fost cules din valea Arieşului (aur aluvionar) şi extras din minele din zona Roşia Montană (aur de filon). Nu se ştie vechimea aurului, dar se ştie amprenta lui. Se mai cunoaşte modul de prelucrare al brăţărilor dacice, dispărut de mai mult de 5 secole. Monedele dacice, numite kosoni, sînt apreciate printre pasionaţii de numismatică.

La conferinţă s-a discutat şi despre unele subiecte deja cunoscute publicului: brăţările dacice şi starea deplorabilă a Sarmisegetuzei Regia. Acum cîteva săptămîni un reportaj difuzat la ProTv a acoperit ambele subiecte, iar acum s-au prezentat imagini şi informaţii pe această temă. Azi a fost prezentată o descriere pe scurt, pentru că povestea aurului dac este mult mai amplă decît s-a spus în mass-media cu ocazia scandalului.

Sarmisegetuza Regia a fost capitala regatului dac, care pe timpul lui Burebista a atins amploarea unui adevărat imperiu, iar acum zace în ruină. Pădurea a crescut peste tot, doar o foarte mică parte a oraşului dac a fost decopertată şi cercetată. Cea mai mare parte a complexului care se întinde pe cîteva sute de hectare este încă ascunsă privirii, deşi se spune că ruşii au îndreptat obiectivele sateliţilor spre această zonă şi că unele planuri există, dar ele nu au fost făcute încă publice.

Marea problemă a Sarmisegetuzei Regia, ca şi a celorlalte cetăţi dacice, de altfel, este că nici un oficial (persoană sau organizaţie) nu ia atitudine în favoarea ei. Oficial nu există nici un proprietar sau administrator care să aibă grijă de alungarea intruşilor şi care să administreze banii europeni care pot fi primiţi pentru renovare, săpături arheologice (complexul face, totuşi, parte din patrimoniul UNESCO). Practic cetatea/oraşul a devenit ţinutul nimănui, iar asta încurajează furturile în stil mare (sau kosoneala modernă, cum mai este numită). Mai mult, unii risipesc sau distrug vestigiile istorice existente. La conferinţă s-au prezentat cîteva astfel de exemple. Dl. Vladimiri Brilinsky se consideră a fi un custode interimar al Sarmisegetuzei, cineva care are grijă de cetate pînă cînd reprezentantul proprietarului de drept (în acest caz poporului român) îşi va face apariţia. Adică, cu alte cuvinte, pînă la întoarcerea regelui (dacă ar fi să fac referire la o trilogie fantastică arhicunoscută).

În ce priveşte istoria Sarmisegetuzei, în lipsa datelor detaliate şi complete, există foarte multe presupuneri, unele realiste, altele mai puţin. Aceste presupuneri se extind şi asupra altor aspecte ale istoriei vechi, dar timpul le va lămuri pe probabil pe toate. O foarte mare problemă este lipsa de organizare care este comună majorităţii românilor. Este foarte clar că statul nu va face prea multe în ce priveşte istoria veche, nu doreşte sau nu poate să organizeze cercetări în nici una din cetăţile dacice (răspîndite pe teritorul României, dar şi al Ucrainei, în continuarea Maramureşului istoric). Sarmis este cea mai cunoscută cetate, dar este departe de a fi singura. Nu ştiu cîţi cunosc faptul că face parte dintr-un adevărat complex de cetăţi de apărare, dar probabil că nume precum Costeşti, Blidaru, Feţele albe le sînt cunoscute dar nu au realizat conexiunea dintre ele.

Există organizaţii (asociaţii, fundaţii) care au ca domeniu de activitate dacii şi istoria veche, dar încă nu există o organizare bine pusă la punct între ele. S-a susţinut spre finalul conferinţei că ne lipseşte un Burebista care să unească toate eforturile disparate spre a obţine recunoaşterea informaţiilor care se cunosc acum, dar sînt ignorate, şi căutarea într-un mod foarte activ de a acumula informaţii noi. De asemenea, se pune problema protejării vestigiilor istorice şi a transformării lor, prin intermediul turismului, în ceva profitabil (aşa cum fac deja restul europenilor). Experienţa ultimilor decenii ne arată că statul român nu va face nimic din acest punct de vedere, rămîne tot pe umerii românilor ca indivizi să facă ceva constructiv. Într-o ţară în care dezorganizarea a ajuns o artă este greu să realizezi că poţi obţine apreciere şi bani din cunoaşterea propriului trecut.

Pentru a şti unde te indrepţi trebuie să ştii de unde vii, însă se pare că „dragii” noştri aleşi au uitat chiar şi acest lucru elementar. Însă nu este totul pierdut, există încă persoane care doresc să afle ceea ce s-a pierdut şi chiar să dezvolte spiritualitatea acelor vremuri spre un viitor mai bun decît cel pe care ni-l oferă unii. Orîcît s-a încercat, dacii nu au fost încă stîrpiţi şi foarte probabil vor continua să existe multe generaţii de acum înainte.

La finalul conferinţei a avut loc reprezentaţia unei scenete în care un grup de elevi au jucat roluri de daci. Este un aspect eficient prin care ne putem explora într-o oarecare măsură trecutul îndepărtat şi este la îndemîna tuturor.

 

 

 

 

 

 

 

 

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Vladimir_Brilinsky_%C5%9Fi_Secretele_Dacilor/MjMw/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: