Home » Posts tagged 'Bucuresti'

Tag Archives: Bucuresti

Lansare de carte Millennium Books la Bookfest 2014, Roxana Brinceanu, Sebastian A, Corn si Michael Haulica / evenimente Bucuresti

La nouă ani de la înfiinţare Millennium Books va fi prezentă la Bookfest 2014 prin mijlocirea prietenilor de la Herg Benet (poziţia 37 din catalogul tîrgului, standul B22 din pavilionul C1 al Complexului expoziţional Romexpo, vizavi de editura Herald). Noutăţile literare ale Millennium Books  vor fi lansate oficial sîmbătă, 31 mai 2014, la ora 15, la standul Herg Benet, ocazie cu care autorii vor vorbi despre cărţile lor şi vor acorda autografe. Întîlnirea va fi un bun prilej pentru a afla cîte ceva despre planurile de viitor ale editurii.

Mai multe aici: Lansare de carte Millennium Books la Bookfest 2014, Roxana Brinceanu, Sebastian A, Corn si Michael Haulica / evenimente Bucuresti / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:evenimente, Bucuresti, lansare, carte, Millennium, Bookfest 2014, Roxana Brinceanu, Sebastian A, Corn, Michael Haulica, Romexpo, evenimente Bucuresti,

Closer to the moon 2014 trailer / Filme

 

În ultimele zile am auzit tot mai des despre filmul lui Nae Caranfil, dar încă nu am reuşit să îl văd. Se tot spune că ar fi o comedie de excepţie, dar pentru moment mă interesează să aflu perspectiva unei persoane care a urmărit deja filmul despre jaful perfect care a avut loc la Banca Naţională din Bucureşti în anul 1959. E suficient de bun ca să mă duc la el?

Closer to the moon 2014 trailer / Filme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:filme, closer to the moon, trailer, jaf, Bucuresti, Nae Caranfil, Vera Farmiga, Mark Strong, Harry Lloyd, Anton Lesser, Christian McKay, Joe Armstrong, Martin Hancock, Monica Barladeanu, 

Pina si recuperarea accidentatilor este in stil romanesc

Cu siguranţă aţi auzit deja de avionul cu medici prăbuşit în cursul zilei de luni undeva la dracu-n praznic, în munţii Apuseni, pe teritoriul judeţului Cluj. O echipă de medici venea la Oradea de la Bucureşti pentru a recolta nişte organe pentru transplant, dar s-au “oprit” undeva pe drum. Nu ştiu din ce cauze, va rămîne de stabilit de către autorităţi în urma cercetărilor, dar chestii din astea se mai întîmplă. Nu se doreşte, dar se mai întîmplă.

5 oameni au supravieţuit cu diverse răni, dar doi nu: pilotul Adrian Iovan a murit în avion, încarcerat printre bucăţile de metal şi plastic, Aurelia Ion, o studentă la medicină, a murit în ambulanţă.

Problema e alta: Pina si recuperarea accidentatilor este in stil romanesc / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:accident, pilot, avion, Bucuresti, Oradea, muntii Apuseni, morti, medici, prelevare de organe, localizare apeluri, 

De ce va scandalizeaza atitudinea asta? / Intrebarea zilei

 

În ultimele trei zile am dat de înregistrarea alăturată în mai mult locuri (cred că primul a fostaici), oamenii arătîndu-se scandalizaţi de atitudinea femeii din ea. Ieri cei de la hotnewsprecizau că Inspectoratul Şcolar Bucureşti s-a autosesizat după ce a urmărit înregistrarea şi că va face de luni (nu ştiu dacă de azi sau din prima luni a anului viitor) verificări în cazul unei invăţătoare de la Şcoala 10 din Bucureşti care ar fi cerut părinţilor bani pentru cadourile ce urmau să fie date de sărbători (de Crăciun) unor angajaţi ai unităţii. Motivul? “Este în politica balcanică, românească, de sărbători să se ofere“.

Mai multe aici: De ce va scandalizeaza atitudinea asta / articol Intrebarea zilei / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:scandal, atitudine, invatatoare, cadre didactice, Bucuresti, Oradea, rusine, nesimtire, 

Activistii Greenpeace din Bucuresti au dat de petrol / povestiri Istorie alternativa

  • Activiştii Greenpeace din Bucureşti au dat de petrol #1

Probabil că aţi aflat ceva mai devreme că un grup de activişti Greenpeace din 10 ţări diferite au început azi dimineaţă exploatarea minieră auriferă în curtea Palatului Parlamentului. Protestul a fost iniţiat din cauza încercărilor guvernului cumpărat de Gabriel Resource şi RMGC de a porni exploatarea de la Roşia Montană.

Tocmai de aceea, atunci cînd, la numai cîteva ore de săpături prin curte, atunci cînd activiştii au dat de petrol, surpriza a fost colosală: Activistii Greenpeace din Bucuresti au dat de petrol / povestiri Istorie alternativa / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Etichetele:activisti, Greenpeace, exploatare, miniera, aur, palatul parlamentului, Bucuresti, protest, petrol, 

Preoti versus locatari, biserica versus parc in Bucuresti / Homo religiosus Crestinii

Urmărind ştirea pe care cineva a avut grijă să o primesc (n-am prea apucat să mă uit la ştirile pro tv în ultimele zile) nu mă pot abţine să nu rîd. Nu pentru că jegurile de preoţi creştin-ortodocşi au de gînd să constuiască o biserică în locul unui parc (încearcă şi ei să profite de orice ocazie pentru a-şi spori influenţa asupra turmei de dobitoci români) după ce terenul respectiv le-ar fi fost retrocedat (tare aş vrea să ştiu şi cum), nu pentru că au obţinut autorizaţiile de construcţie a unei clădiri, ci pentru că nişte bucureşteni scandalizaţi au reuşit să le dea peste bot (deşi temporar) unor indivizi de două parale.

Detalii aici: Preoti versus locatari, biserica versus parc in Bucuresti / Homo religiosus Crestinii / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Bucuresti, scandal, biserica, parc, preoti, autorizatii, constructie, crestin, ortodox, 

Judecator batut de 2 politisti pentru ca le-a zis militieni / Romanisme

… sau cel puţin aşa a anunţat Realitatea tv ceva mai devreme. Incidentul s-a întîmplat undeva pe autostrada Bucureşti-Piteşti aseară: judecătorul se oprise cu fiica lui la o benzinărie să bea o cafea şi a încercat să facă o glumă. Aparent nu i-a prea reuşit.

Poliţiştii s-au simţit ofensaţi de o glumă făcută de judecător, a spus avocatul său. „Acesta nu a avut niciun moment intenţia de a-i jigni în vreun fel. Imaginile de pe camerele de supraveghere vor fi făcute publice, se vede cum poliţiştii au tăbărât pe el, l-au încătuşat. Am formulat o plângere penală pentru purtare abuzivă. Poliţiştii au fost identificaţi”, a spus avocatul judecătorului, Anton Alin.

Magistratul se află la IML, unde sunt analizate consecinţele incidentului. El a suferit o fisură la piramida nazală şi o mână i-a fost pusă în ghips.

Citatul este preluat de pe digi24.ro – informaţiile despre incident şi urmările lui au fost preluate de mulţi în ultimele ore.

Detalii aici: Judecator batut de 2 politisti pentru ca le-a zis militieni / Romanisme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:judecator, politisti, militieni, bataie, autostrada, Bucuresti, Pitesti, cafea, Garcea,

Protest pentru Rosia Montana, Bucuresti, 15 septembrie 2013

 

Ieri am avut o obligaţie, nu chiar în întregime neplăcută, dar m-a dus departe de orice protest împotriva exploatării de la Roşia Montană. Din nefericire. Cînd m-am întors am avut plăcerea să constant că oamenii au ieşit în stradă mai numeroşi decît înainte: estimările protestatarilor din Bucureşti variază între 15 şi 25 de mii de persoane, depinzînd de cine le oferă.

Marile oraşe din România au găzduit ieri o serie de proteste, nu am de gînd să le reiau pe toate (sînt tentat să fac asta, dar n-am la dispoziţie timpul necesar), pentru moment am rămas la ăsta:  Protest pentru Rosia Montana, Bucuresti, 15 septembrie 2013 / Bucuresti / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:protest, Rosia Montana, Bucuresti, Eugen David, Alburnus Maior, septembrie 2013, 

Cind faceti diferenta intre o fapta buna si problemele pe care le produce

Creştinii au o vorbă: drumul spre iad este pavat cu vine intenţii. Iar subiectul la modă de zilele astea, cel despre cîinii vagabonzi, este o dovadă excelentă a valabilităţii proverbului respectiv. E adevărat, acolo n-au fost doar bune intenţii, ci şi treabă făcută pe jumătate, neasumarea responsabilităţii sau aruncarea ei pe umerii altora (inclusiv chestii cu iz puternic penal) sau chiar deturnare de bani (sau, cel puţin, risipire de resurse), dar asta este o problemă un pic diferită. Bunele intenţii, adică curăţarea străzilor de cîinii maidanezi şi găsirea unui adăpost / stăpîn (atunci cînd se putea) au fost lucrul comun al multora dintre acţiunile românilor, indiferent de forma pe care au luat-o. Era să scriu “bucureştenilor” în loc de “românilor” pentru că în ultimele zile Bucureştiul este oraşul plin de cîini fără stăpîn despre care se discută cel mai mult, dar nu este doar problema lui: chiar şi printre vecinii mei, din Oradea, se găsesc cîţiva oameni “inimoşi” care nu ezită să dea de mîncare la cîinii şi pisicile stabilite de cîteva generaţii în curtea dintre blocuri, ajutînd din plin (pe această cale) la reproducerea lor fără aproape nici un control. Şi tocmai acestei categorii de persoane i se adresează întrebarea din titlu: Cînd faceţi diferenţa între o faptă bună şi problemele pe care le produce? Unde se opreşte dragostea de animale şi unde începeresponsabilitatea fiecărei persoane faţă de restul societăţii în care trăim?

Cind faceti diferenta intre o fapta buna si problemele pe care le produce / articol Intrebarea zilei / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:grija, ciini, vagabonzi, maidanezi, Bucuresti, Oradea, diferenta, fapta buna, problemele, responsabilitate, politic, scandal, 

Bucuresti, orasul ciinilor cu doua si patru picioare

Poate v-aţi obişnuit deja, dar mulţi dintre reprezentanţii românilor (cunoscuţi generic sub denumirea de autorităţi, deşi tocmai autoritatea le cam lipseşte) preferă să reacţioneze decît să acţioneze. Sau, cel puţin, diferenţa dintre acţiunea asta preventivă şi reacţiona la evenimentele din jurul lor e atît de mare încît acţiunea este aproape absentă. De multe ori trebuie să moară oameni sau să fie schilodiţi pe viaţă pentru ca… autorităţile astea să facă ceva pentru eliminarea unei probleme prezentă de ani buni.

Aşa este şi cazul cîinilor fără stăpîn din unele dintre oraşele mari ale ţării. Doar sînt la modă zilele astea… un copil de patru ani a murit muşcat de o haită de cîini maidanezi în apropierea parcului Teo din Bucureşti. O tragedie care poate ar fi fost evitată dacă autorităţile bucureştene ar fi acţionat eficient sau decisiv cînd vine vorba de animalele fără stăpîn. Alte primării au făcut-o, cu mai mult sau mai puţin succes. Sau dacă iubitorii de animale nu ar da de mîncare creaturilor din jurul blocului sau de pe stradă… nişte fiinţe miloase şi fără prea multă minte care nu suportă să vadă patrupedele urlînd sau mieunînd (da, e vorba de pisicile maidaneze) de foame pe stradă. Mă refer, evident, la oamenii (de obicei în vîrstă) care n-au nimic mai bun de făcut decît să… recicleze pe această cale resturile alimentare de la masa lor.

Continuarea este aici: Bucuresti, orasul ciinilor cu doua si patru picioare / articol / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:primarie, Bucuresti, ciini, maidanezi, pisici, stapin, scandal, copil, ONG, responsabilitate,

Care-i treaba cu sinuciderea lui Nae Nicolae?

Cică un accident şocant şi teribil a avut loc azi… între Pipera şi Bucureşti. Un tip cu bani şi relaţii a depăşit o coloană de maşini care aştepta liniştită la trecerea peste calea ferată, şi a intrat pe şine în faţa trenului în ciuda barierelor coborîte şi a semnalelor acustice pe care mecanicul locomotivei le-a folosit pentru avertizare. La cîţi bani şi experienţă de şofer am auzit că are mi-e greu să cred că a fost atît de neatent sau de timpit încît să ignore toate avertismentele astea (maşini + bariere + semnale sonore) şi să se bage în faţa trenului, sperînd să treacă la limită prin faţa obiectului de cîteva sute de tone. Dacă asta n-a fost sinucidere atunci înseamnă c-a fost ceva mînă criminală care i-a teleportat maşina în faţa trenului.

Ideea este alta: Care-i treaba cu sinuciderea lui Nae Nicolae / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:accident, Ilfov, Pipera, Bucuresti, sinucidere, tren, bariera, masina,

Melodia zilei Paula Seling – A night in Tunisia (concert Sala Radio)

 

E noapte, ne-am mutat toţi în Tunisia, aşa că vă transmit salutări de aici! Haideţi şi voi. 

Versurile sint aici: Melodia zilei Paula Seling – A night in Tunisia concert Sala Radio / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Paula Seling, night, Tunisia, concert, Sala Radio, Bucuresti, lyrics, versuri, orchestra Radio, Radio Big Band,

povestiri, Istorie alternativa, Solidaritatea romanilor la problemele Greciei: se inchid Antenele

În numai cîteva ore de la publicare ştirea de mai jos a făcut furori în rîndul românilor din toată lumea: proteste de susţinere au apărut spontan în toate marile oraşe de pe planetă unde locuiau mai mult de 10 români. Spre marea surpriză a multora, aceştia s-au dovedit foarte buni la dat din gură aiurea şi organizatori de proteste prin care le cereau altora să acţioneze în numele lor.

Guvernul grec a anuntat inchiderea imediata a televiziunii publice ERT1, in cadrul programul de austeritate, scrie AFP. Anuntul a atras protestele angajatilor televiziunii, dar si pe cele ale partenerilor minoritari, fapt ce ar putea duce la o noua criza politica in Grecia.

Inchiderea televiziunii publice este una dintre cele mai drastice masuri de austeritate luate de guvernele tarii care depinde de sprijinul financiar extern pentru a nu intra in incapacitate de plata.

“Intr-un moment in care poporul grec indura mari sacrificii, nu e loc de intirzieri, ezitari sau toleranta pentru vaci sacre”, a spus un oficial guvernamental.

Posturile de radio si televiziune ale ERT vor inceta transmisia dupa miezul noptii si vor fi relansate la o data ulterioara, probabil in toamna, dupa concedieri masive, transmit agentiile de presa.

Noaptea de 11 spre 12 iunie a fost de-a dreptul furtunoasă în Bucureşti, şi nu doar din punct de vedere metereologic. La fel ca în urmă cu multe luni, atunci cînd existenţa SMURD-ului a fost ameninţată, românii au ieşit în stradă înfruntînd condiţiile meteo pentru a-şi arăta sprijinul pentru civilizaţia colegă care a înfruntat mileniile cu stoicism.

Continuarea aici: povestiri Istorie alternativa Solidaritatea romanilor la problemele Greciei se inchid Antenele / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:solidaritate, popor, roman, Grecia, proteste, Bucuresti, Antene, piata Universitatii, furtuna, 

Carti Editura Eagle si ProspectArt Lansarea antologiei Venus si a trei romane SF in decembrie 2011

Carti Editura Eagle si ProspectArt Lansarea antologiei Venus si a trei romane SF in decembrie 2011 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Carti Editura Eagle si ProspectArt Lansarea antologiei Venus si a trei romane SF in decembrie 2011 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Acum vreo două săptămîni scriam despre Editura Eagle şi SRSFF la Gaudeamus 2011 şi lansarea acolo a cîtorva cărţi. Ei bine, vineri 16 decembrie 2011, începînd de la ora 17.00 SRSFF organizat un eveniment la  ProspectArt, Bucureştii: lansarea antologiei “Venus” (SRSFF 2011) si a trei romane propuse in cadrul concursului “Seniorii Imaginatiei”, aceasta are are loc in cadrul Centrului Calderon, str. Jean-Louis Calderon nr.39, sector 1, Bucuresti.

Printre invitaţi se regăsesc: Horia Garbea, Radu Voinescu, Gelu Negrea, Mircea Oprita, Liviu Radu, Antuza Genescu, Silviu Genescu, George Lazar, Stefana Czeller, Ioana Visan, Mircea Liviu Goga, Cristian Mihail Teodorescu, Mugur Cornila, Marian Truta, Danut Ungureanu, Sebastian A.Corn, Stefan Ghidoveanu.

Rezultatele colaborarii intre Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy , Editura Eagle si Libraria Elefant.ro sunt concretizate prin lansarea a patru volume inedite.

I. Lansarea antologiei “Venus” – povestiri erotice science fiction

Antologie de proza SF, editori: Antuza Genescu, Societatea Romana de Science Fiction & Eagle Publishing House, 2011 (coperta: Alex Popescu)

Prefata de Marian Truta.

“Alfabetul spre Venus” de Cristian Mihail Teodorescu

“Conspiratia ologilor” de Stefana Cristina Czeller

“A de la Amsterdam” de Silviu Genescu

“Adevarul din privire” de Ioana Visan

“Jucariile pierdute” de George Lazar

“Pata alba, cavaler argintiu, pantera blonda” de Liviu Radu

“Un fenomen trecator” de Antuza Genescu

“Emanoil Popescu, supererou” de Stefan Ghidoveanu

“Venus” – povestiri erotice science fiction, prima antologie de erotic science fiction din Romania este volumul în care SRSFF (Societatea Romana de Science-Fiction si Fantasy) reuneste cele mai bune texte primite, scrise pe o tema data pentru anul 2011, antologator Antuza Genescu.

- Cristian Tamas: prezentarea evenimentului si a programului

- Mugur Cornila: prezentarea antologiei SRSFF “Venus” (cea de a treia antologie anuala a SRSFF)

- Antuza Genescu, antologator, prezentarea temei ?i conceptului antologiei SRSFF “Venus”: “Science fiction si Eros”(în lectura lui Cristian Tamas)

- Horia Garbea, Gelu Negrea, Dănuţ Ungureanu, Sebastian A. Corn: prezentarea antologiei “Venus”

- Gelu Negrea: prezentarea antologiei “Venus”

- Marian Truta: “Antologia Venus, prima antologie de erotic science fiction din Romania”

- Liviu Radu (autor prezent în cadrul antologiei)

- Cristian Mihail Teodorescu (autor prezent în cadrul antologiei)

- Stefan Ghidoveanu (autor prezent în cadrul antologiei)

- Videoconferinta cu autori prezenti in cadrul antologiei “Venus”: Mircea Oprita, George Lazar, Antuza Genescu, Silviu Genescu, Stefana Czeller, Ioana Visan

II. Prezentarea propunerilor concursului “Seniorii Imaginatiei” 

- Mugur Cornila: prezentarea celor trei romane propuse in cadrul concursului “Seniorii Imaginatiei”

- Horia Garbea: prezentarea romanului “Calatorie in Capricia” de Mircea Oprita

- Gelu Negrea: prezentarea romanului “Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor barbati foarte cumsecade” de Liviu Radu

- Radu Voinescu: prezentarea romanului “Insula Pescarusilor” de Mircea Liviu Goga

- Cuvintul autorilor: Mircea Oprita, Liviu Radu, Mircea Liviu Goga

Propunere la Concursul de roman “Seniorii Imaginatiei” editia 2011, organizat de SRSFF impreuna cu Editura Eagle:

“CALATORIE IN CAPRICIA” de Mircea Oprita

editor: Eagle Publishing House, 2011

“Calatorie in Capricia de Mircea Oprita combina satira de tip swiftian cu speculatia SF. Romanul si-a propus drept conventie de baza ideea unei “ultime calatorii a lui Gulliver”, calatorie pe care personajul o parcurge nu doar în spatiu, ci si in timp – ambele fictive, bineinteles, dar aflate intr-o relatie usor de observat cu lumea noastra actuala.

In urma clasicei catastrofe navale, Lemuel Gulliver se salveaza pe tarmul unei insule ce are multe din trasaturile Romaniei de azi. Insula Capricia face parte dintr-un arhipelag inexistent pe hartile de la 1700, dupa cum si Europa stiuta de navigator reprezinta o simpla fictiune pentru capricieni. O harta cu actualele linii ale continentelor poate fi desenata doar dupa proiectia Pamintului pe cerul negru al Lunii.

Prins intre stari sufletesti contradictorii si amenintat de o noua furtuna, personajul isi scrie testamentul, in aceeasi maniera dramatic-amuzanta in care a fost descrisa, de altfel, intreaga sa incursiune prin lumea Capriciei.”

“CHESTIONAR PENTRU DOAMNE CARE AU FOST SECRETARELE UNOR BARBATI FOARTE CUMSECADE” de Liviu Radu

editor: Eagle Publishing House, 2011

“Un chestionar la care raspund trei femei, care au fost secretarele lui Adolf Hitler, Rudolf Hess si Josef Mengele.

Intr-o Germanie in care revolutia de la sfirsitul Primului Razboi Mondial s-a terminat prin instaurarea unui stat comunist, Hitler reuseste sa intre in gratiile lui Stalin, iar acesta il promoveaza intr-o functie importanta in Partidul Comunist German.

O lume in care comunismul si nazismul sunt una si aceeasi ideologie, o lume in care oamenii trebuie sa se adapteze regulilor dure impuse de dictatura comunista.”

“INSULA PESCARUSILOR” de Mircea Liviu Goga

editor Eagle Publishing House, 2011

“Pe baza transformatei Fourier, a teoriei haosului, a sincronicitatii si a aplicarii anumitor aspecte din fizica cuantica, Pantazi, obtine predictii foarte apropiate de rezultatele extragerilor la loto. Dar nu reuseste mai mult, asa ca descopera cum sa-si completeze metoda: prin hipnoza in masa. Pentru asta o foloseste pe noua sa prietena, o realizatoare de talk-show-uri, fara ca ea sa-si dea seama. Lucrurile evolueaza insa intr-o directie cel putin stranie: indefinirea realitatii, un proces de “vindecare” a variantelor istorice negative, ia locul realitatii curente.

Un roman de speculatie stiintifica alert si extrem de interesant.”

Adresa la care se ţine evenimentul este: Centrul Calderon, str. Jean Louis Calderon nr.39, sector 1, Bucuresti

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy (SRSFF) este o asociatie culturala neguvernamentala si non-profit (ONG), al carei scop declarat este sustinerea si incurajarea genurilor science fiction si fantasy din Romania.

SRSFF a fost infiintata in ianuarie 2009, la initiativa unui grup de scriitori, traducatori si fani din Romania, din dorinta de a promova literatura si arta SF autohtona de calitate.

Cenaclul ProspectArt este o initiativa a Societatii Romane de Science-Fiction si Fantasy (www.srsff.ro/), care isi propune sa descopere si sa pregateasca viitoarele generatii de scriitori si teoreticieni ai miscarii SF.

Sint asteptati si invitati sa participe la sedinţele ProspectArt, toti cei care se simt atrasi de fenomenul SF&F romanesc, tinerii autori care doresc indrumare si ajutor, iubitorii de SF&F, fani si profesionisti pentru ca impreuna sa contribuim la renasterea si dezvoltarea acestei arte in Romania.

Informaţiile despre eveniment şi despre cărţi (suplimentar faţă de ce ştiam deja) au fost găsite aici.

Istorie alternativa Revolutia rosie si iarna cea grea in 2011 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Aproape înnotînd prin zăpadă înaltă de 1 metru şi un pic, protestatarii de la liceul Jean Monnet se bucură că profesorii supravieţuitori din conducerea colegiului naţional au fost concediaţi pentru ilegalităţile care le făceau. Deşi subiectul a apărut doar acum o săptămînă, cu ocazia aniversării lui Moş Nicolae, el a luat deja o amploare extraordinară devenind o problema naţională, generalizată.

Pînă recent se vorbeau despre probleme în fiecare şcoală din România, dar cel puţin pînă acum multe dintre ele au fost trecute cu vederea. Scandalurile care au apărut de-a lungul timpului, cu profesori şi elevi agresîndu-se între ei sau făcînd sex în grup prin şcoli, au părut să pălească cînd noul subiect de rîcă s-a răspîndit ca o răceală rebelă prin sistemul de învăţămînt.

Acum aproape 22 de ani “revoluţia” (sau lovitura de stat – spuneţi-i cum vreţi) a început din cauza îmbrîncelilor dintre SRI-şti şi preoţi în Timişoara şi i-a revoltat pe toţi românii, indiferent de specia din care fac parte. Noua revoluţie, cea din iarna lui 2011, a pornit de la îmbrîncelile (mai mult sau mai puţin sexuale) dintre elevii şi profesorii de la colegiul naţional Jean Monnet din Bucureşti. Profesorul de sport acuzat de violarea unor eleve şi-a demonstrat inocenţa suficient de bine încît a coalizat împotriva elevilor pe toţi profesorii, însă elevii nu s-au lăsat convinşi de manevră şi au pornit un adevărat război pe culoarele liceului. Ar fi făcut-o şi în afara şcolii, dar nămeţii adunaţi în jurul clădirii au blocat accesul la restul lumii vreme de două zile.

Unii susţin că dacă serviciile de curăţenie a străzilor din Bucureşti şi-ar fi făcut treaba la începutul lunii decembrie situaţia ar fi fost dezamorsată automat. Sau dacă guvernul ar fi avut şira spinării la locul ei – probabil rezultatul a fost la fel. Dar cei responsabili au din nou depăşiţi de situaţie, iar ninsorile din primele zile ale lui decembrie 2011 au blocat practic oraşul, mulţi oameni rămînînd blocaţi prin case sau clădirile în care se găseau.

Numărul mare de cadavre din liceu au dus la căderea guvernului. După ce, la un moment dat, doreau să-i concedieze pe toţi profesorii de la Jean Monnet, înainte ca scandalul să ia amploare, au preferat să amîne o decizie pînă după sărbători. Pe urmă a urmat blocajul datorat zăpezii şi masacrul din liceul. Politicienii români n-au rezistat avalanşei de articole internaţionale cu titlul precum “Noaptea morţilor vii în Bucureşti” sau “Moartea roşie a lovit zăpada la Jean Monnet”… Se spune că acţiunea lor este tardivă, rapoarte despre conflicte asemănătoare au început să se adune din toate oraşele mari ale ţării. Revoluţia (sau lovitura de stat) din 1989 a fost îndreptată unui regim al terorii şi al unui sistem social care dădea rateuri. Revoluţia roşie din iarna 2011 este încă la început, nu se ştie încă cum se va termina, dar cu siguranţă se va spune (va rămîne notat în istorie) că este îndreptată împotriva prostiei, injustiţiei şi unui sistem de învăţămînt anunţat decedat, dar încă în funcţionare.

povestiri Istorie alternativa Revolutia rosie si iarna cea grea in 2011 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etimologia cartierelor din Bucuresti / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

articol Etimologia locurilor din Bucuresti / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Ştiţi ce-nseamnă etimologie, nu? Originea unui cuvînt sau a unei denumiri. Am fost curios de cînd mă ştiu referitor la originile diverselor lucruri din jurul meu, aşa că n-am putut să nu rezist să vă împărtăşesc şi vouă etimologia diverselor locuri din Bucureşti de care am auzit mulţi, prin intermediul mass-mediei, chiar dacă n-am ajuns niciodată pe acolo. Am primit textul de mai jos într-un mesaj. Acum multe dintre fostele localităţi şi zone istorice sînt cartiere ale Bucureştilor.

Balta Alba – Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tina” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si “Olintina”.

Cotroceni – Numele ii vine de la “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna “a cotrobai”, “a scotoci”, “a scormoni”.

Cringasi – Etimologia este evidenta. Cindva acolo era o prelungire din Codrul Vlasiei – un cring. Acolo traiau, normal, cringasii.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si “Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor – provine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dimbovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru tirgul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrind in Bucuresti pe la vest in anul 1821, si-a asezat acolo tabara de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina “Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat cimpul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – dupa numele boierilor care au stapinit locurile respective: Florestii.

Ghencea – provine din turca. Pe vremea fanariotilor Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

Giulesti – O proprietate boiereasca: a Julestilor.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko (“locul cu tei”). Acest “loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la tirgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici “Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca “pan” inseamna “tot” si “éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construita la inceputul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: “În ocolul orasului, spre nord, este cimpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea”.

SEO and the content writing services

I often noticed that a lot of web pages (especially the Romanian ones, the area we have the most activity) have a poor content or almont none content. Their search engine optimization on site and off site may be good or even excelent, but the lack of content is a step backward, especially when search engines like Google put accent on the uniqueness of the content.

It’s not a new practice to improve your page with unique content, but a lot of people still don’t know about that: they consider that creating a web page is enough, and with little maintenance and updating information on it they will be the first on Google, Yahoo and Bing in the results list. That’s wrong, and the maintenance/updating the site and it’s content must be continuous in order to be and to remain on the first page of the results list.

We are offering content writing services to improve the quality of your web site. The articles are dedicated to your activity and the products/services you are offering. Contact us to make you a good offer.

The original article and the company providing those services are here.

SEO si serviciile de scriere de continut

Am observat deseori că multe pagini web (în special cele românești, zona în care ne derulăm cea mai mare parte a activității) au foarte puțin conținut sau chiar aproape deloc. Optimizarea pentru motoarele de căutare de pe pagină și în afara acesteia pot fi bune sau chiar excelente, dar lipsa de conținut este un pas înapoi, mai ales cînd motoarele de căutare ca Google pun accent pe unicitatea conținutului.

Nu este o practică nouă de a vă îmbunătăți pagina cu conținut unic, dar o mulțime de oameni nu știu încă despre acest lucru: ei consideră că a crea o pagină web este suficient, iar cu puțină întreținere și actualizare a informațiilor de ea vor fi primii pe Google, Yahoo și Bing în lista de rezultate. Asta este greșit, iar întreținerea și actualizarea site-ului și a conținutului lui trebuie să fie continue pentru a fi și, mai ales, pentru a rămîne pe prima pagină în lista de rezultate.

Vă oferim servicii de scriere (completare) de conținut pentru a vă îmbunătăți calitatea site-ului eeb. Articolele sînt dedicate activității voastre și produselor/serviciilor pe care le oferiți. Contactați-ne pentru a vă face o ofertă bună.

Articol preluat de aici.

Lucian Bute ramine campion

Am fost cam indecis dacă să scriu despre rezultatul ăsta sau nu, mai ales că victoria este deja cunoscută de foarte mulţi dintre românii din ţară şi din afară, dar şi de canadieni, francezi (parcă acolo a mai fost difuzat meciu). Se ştie foarte bine că Lucian Bute l-a învins pe francezul Jean Paul Mendy în repriza a patra cu un knock-out după o fentă cu mîna dreaptă şi o lovitură de stînga (nu mă întrebaţi din termenii din box pentru că habar-n-am de ei). Mai sînt o mulţime de alte chestii de scris despre, dar n-am de gînd să le reiau aici – aveţi la dispoziţiile de fluxurile de ştiri şi ziarele pentru acest lucru.

Vreau să abordez aici doar perspectiva personală şi ce-am observat în “mass-media” virtuală (adică pe internet). În primul rînd trebuie să menţionez că boxul nu este sportul meu preferat. Meciul de azi noapte a fost primul meci pe care l-am urmărit şi nu mi s-a părut chiar atît de interesant încît să mă convingă să mai urmăresc aşa ceva pe mai departe. Poate că această impresie se va schimba în viitor, dar mi s-a părut foarte tras de păr ca şi timp… a durat prea mult.

Pe de altă parte, foarte multă lume s-a apucat să comenteze pe twitter meciul. Nu este deloc ceva nou, comentariile pe reţelele de socializare se practică la fiecare eveniment mai important, dar nu pot să nu mă întreb cît de mulţi au pierdut faza knock-out-ului tocmai din cauză că erau atenţi la orice altceva decît la ce se întîmpla pe ring. Eu ştiu că am pierdut-o, am văzut doar în reluare momentul.

Tot ca la evenimente mai importante, bucureştenii s-au adunat în Piaţa Universităţii. Nu ştiu în ce măsură s-a întîmplat în alte oraşe, dar mă cam îndoiesc că s-au găsit interesaţi care să sărbătorească evenimentul. Partea bună este că Lucian Bute, campionul, a fost printre bucureşteni pentru a putea fi felicitat pentru succesul lui. Partea cu adevărat proastă este că patriotismul ăsta afişat în Piaţa Universităţii este doar unul de ocazie… durează cel mult o noapte iar la dimineaţă românii se vor întoarce la vieţile lor obişnuite în care (o foarte mare parte) îşi vor urî condiţia socială. Ne-ar trebui mult mai multe succese, de preferabil zilnic dacă s-ar putea, de felul celui din noaptea asta pentru a trezi o urmă de naţionalism (adică mîndria de a fi român – nu vă gîndiţi la alte bazaconii) în mulţi dintre locuitorii sau urmaşii locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic.

Bucuresti-Sinaia: ziua portilor deschise pentru fotografie

Unul dintre mesajele primite azi este un anunţ despre iniţiativa excelentă a muzeului naţional George Enescu. Sursa ştirii este asta. Îmi pare cam rău că nu o să ajung, dar aveam deja planificate următoarele cîteva zile.

 

Muzeul National „GEORGE ENESCU” organizeaza „Ziua Portilor Deschise pentru Fotografie”, la sectiile sale din Bucuresti – Palatul Cantacuzino si Sinaia – Casa memoriala „George Enescu”.

Prin aceste evenimente, Muzeul National „GEORGE ENESCU” aniverseaza 55 de ani de existenta, marcând momentul din 19 iunie 1956, când printesa Maria Cantacuzino, sotia compozitorului George Enescu, a avut initiativa înfiintarii acestui muzeu, care sa omagieze memoria marelui disparut.

Încarcat de o istorie ce asteapta sa fie redescoperita, Palatul Cantacuzino, monument înscris pe lista patrimoniului cultuiral european, îsi va lasa ungherele cercetate de catre fotografi amatori sau profesionisti. Fiind o zi a portilor deschise, muzeul va oferi fotografilor prilejul de a nu plati pretul obisnuit de 30 RON/ora (fotograf amator), respectiv 100 de RON/ora (fotograf profesionist) pentru a adauga portofoliului lor imagini din prezenta somptuoasa a Palatului.

„Ziua Portilor Deschise pentru Fotografie” face parte din politica activa a Muzeului National „George Enescu” de a întâmpina si a sustine arta, prin implicare si deschidere fata de societatea civila. Epilogul evenimentului va fi o expozitie online de fotografii, pe site-ul muzeului.
Vernisaj online: 18 iulie 2011.

Accesul pentru vizita si fotografie va fi gratuit, în salile muzeului de la Bucuresti si Sinaia, în zilele de sâmbata, 18 iunie si duminica, 19 iunie 2011, între orele 10,00 – 17,00.
La Bucuresti va oferim si un cadou muzical:

Sâmbata, 18 iunie, ora 11,00 Atelier de interpretare pianistica – Angelica POSTU
ora 18,00 Recital al Cvintetului FIVE
Duminca, 19 iunie, ora 11,00 Atelier de interpretare pianistica – Otilia COSTEA

Promovarea hotelului Meriott din Bucuresti

Ce părere aveți despre promoțiile telefonice la diverse servicii și firme? Mă gîndesc că măcar o parte dintre voi ați fost sunați prin telefon din partea diverselor companii de prin România pentru a vă prezenta serviciile acestora. Din ce-am înțeles căutînd pe rețea există niște firme specializate în chestia asta, iar angajații lor trebuie să stea toată ziua pe telefon, cu textul învățat deja și să-i sune de zor pe potențialii clienți.

Unul dintre numerele mele de telefon este ceva mai public pentru că îl folosesc ca și telefon de contact, așa că am primit asemenea apeluri în ultimul timp. Am învățat că dacă le dai șansă să spună mai mult decît cîteva cuvinte este posibil să nu mai scapi de ele cîteva minute bune. Pe lîngă ce au deja în față (mă gîndesc că au deja pregătite o mulțime de variante de întrebări și răspunsuri standard) angajații respectivi trebuie să aibă o oarecare putere de convingere și să știe să întoarcă subiectul astfel încît să îl țină pe interloculor cît mai mult lipit de telefon.

Ultimul asemenea apeluri le-am primit ieri din partea hotelului Marriott din București. Nu avea toate informațiile pregătite din start, nu știa orașul în care mă aflu – dar asta este riscul meseriei. Oricum, vroia să mă convingă să mă cazez la hotelul respectiv cînd trec prin București… problema e că, trecînd cam rar: de 3-4 ori pe an (în funcție de ce trebuie să rezolv pe acolo) și nestînd prea mult (cel mai mult am stat parcă 3 zile), de obicei am totul aranjat înainte de a pleca din Oradea.

Aproape că am început să rîd cînd a încercat să mă convingă să plătesc un fel de abonament (dacă am reținut bine) ca să am o cazare cît mai ieftină și de o calitate cît mai bună la hotelul ăla… iar după 4 minute de discuții am început deja să mă plictisesc la greu – mai ales că aveam treabă de rezolvat. Am încercat să ies cît mai “onorabil”, dacă aș putea spune așa, și i-am spus domniței cu care discutam că o să mă gîndesc la treaba asta și o să-i contactez în următoarele zile. Aparent nu a înțeles pentru că în loc de ceva de genul “la revedere”, “mulțumesc pentru atenție” a mai spus ceva despre treaba respectivă… n-am reținut ce anume pentru că am închis telefonul. De tot (cel puțin pentru cîteva minute).

Poate că voi ajunge cîndva, într-un posibil viitor oarecare, și pe hotelul Marriott din București. Dar acum nu am nici un fel de tragere de inimă să fac același lucru. Dincolo de amuzamentul vag, impresia generală a discuției a fost prea neplăcută pentru a mă convinge să mă cazez la ei in viitorul apropiat.

Articol preluat de aici, dar poate fi găsit și aici.

Lucian Bute va boxa in Romania

Lucian Bute

Image via Wikipedia

… sau cel puţin aşa s-a anunţat într-o conferinţă de presă în dimineaţa asta. Nu ştiu în ce măsură va ajunge să se întîmple în realitate, mai este mult pînă în 9 iulie, iar românii noştri sînt foarte buni la ţepe şi promisiuni neonorate… de multe trebuie “convinşi” să facem ceva în folosul comunităţii. Nu pot spune că-s amator de box, dar foarte probabil îl voi urmări pe acesta.

Din cîte am înţeles încă nu se ştie numele adversarului lui Lucian Bute şi nici locul de disputare al meciului de box – principalele variante ar fi Romexpo şi Sala Polivalentă, Bucureşti. Se ştie doar că Lucian Bute îşi va apăra titlul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF şi că o va face pe meleaguri natale.

 

Articol preluat de aici.

Camerele de filmat din vagoanele CFR

Acum vreo oră m-am întors după o incursiune fulger (adică de numai o zi) pînă în Bucuresti. Am plecat vineri seara cu trenul şi am ajuns înapoi azi dimineaţă… în total am stat în hîrburile CFR vreo 26 de ore. Fără supărare, dar nu le pot spune altfel dacă le trebuie cîte 13 ore ca să parcurgă 600 şi un pic de km. Mi se întîmplă să merg cu trenurile româneşti de vreo 2-3 ori pe an, în funcţie de cît de repede trebuie să ajung şi să mă întorc prin/din Bucureşti… nu mă încîntă deloc să conduc două nopţi consecutive pe traseul Oradea-Bucureşti (mai ales că nici infracstructura rutieră nu străluceşte din punct de vedere calitativ – dacă ar fi să mă exprim frumos) iar în timpul zilei să alerg prin tîrgul ăla fără să am posibilitatea să dorm cîteva ore, aşa că în cazurile astea iau trenul.

Zilele trecute citeam un articol de-al lui VisUrît despre condiţiile jalnice de prin trenurile româneşti, aşa că am fost un pic mai atent decît de obicei la ce era nou prin tren. Primele două lucruri pe care le-am observat la vagonul cuşetă (de obicei îl prefer pe ăsta, iar altceva doar cînd nu mai sînt locuri libere) vineri seara au fost curăţenia (comparativ cu articolul lui Vis Urît) şi camerele video de la capetele culoarului (de ambele părţi ale uşilor). Noutatea asta nu mi-a picat deloc bine, cu atît mai mult cu cît a fost prima oară cînd am observat aşa ceva (în ambele trenuri – m-am întors cu alt tren decît cel cu care am plecat). Poate că au avut prea multe probleme cu hoţii şi persoanele turbulente, nu ştiu, dar efectul este filmarea tuturor călătorilor care urcă în vagon. Cu alte cuvinte, dacă chiar ţii la viaţa ta privată şi la imaginea ta nu prea ai ce căuta prin garniturile CFR.

Partea bună, poate tocmai din cauza camerelor video, a fost o modificare observabilă a comportamentului conductorilor de tren. Nu ştiu în ce măsură aţi călătorit la cuşetă, dar este un conductor în fiecare dintre vagon care se ocupă de bilete, de împărţirea lenjeriei de pat şi de eventualele probleme care pot apare. În ambele trenuri ei s-au comportat asemenea unor gazde, sau aproape de poziţia aia.

Impresia generală a drumurilor a fost un medie. În momentul de faţă trenurile CFR rămîn un rău necesar în lipsa unui operator de transport care să ofere calitate superioară la un preţ acceptabil.

 

Articol preluat de aici.

 

Marian Vanghelie la Casa alba

La Casa albă de la Washington adică. Ceva mai devreme am prins o secvenţă a interviului pe care reporterii l-au luat la aeroport la sosirea din SUA primarului sectorului 6 al Bucureştiului. Dincolo de senzaţia de hilar pe care mi-o provoacă majoritatea apariţiilor lui Marian Vanghelie, de data asta m-a apucat rîsul. Nu pentru că ar fi spus ceva amuzant (cel puţin nu de data aceasta), dar în utlimul timp cind aud de Vanghelie şi limba engleză prima corelaţie pe care o fac este secvenţa în care i-a fost foarte să rostească numele lui Google. Adică faza cu Goagl, Gogal, Gagal, Google…

De data aceasta Marian Vanghelie a povestit de invitaţia la Casa Albă şi la întîlnirea cu primarul oraşului Washington. N-am reţinut detaliile, chiar dacă au fost foarte puţine… eram prea ocupat ca să rîd. Nu m-am putut împiedica să nu mă întreb cum a vorbit cu americani şi dacă cumva a fost la fel de împiedicat în limbă cînd a venit vorba de numele lor.

Articol preluat de aici.

Constructii de Bucuresti

Una dintre ştirile pe care le-am auzit m-a făcut să pufnesc în rîs… Nu ştiu în ce măsură este adevărată, dar după cum am ajuns să percep mersul treburilor prin Bucureşti mă aştept să fie adevărată. Nu toţi bucureştenii sînt aşa, da’ la unii tupeul e ca la el la acasă.

Oricum, cum este să ceri o autorizaţie de construcţie pentru 3-4 etaje şi să faci de fapt 10 etaje, să faci o amprentă la sol mai mare decît cea din autorizaţie iar cînd îţi cere judecătorul să demolezi clădirea (cu sentinţa în mînă) tu să faci un apel şi să continui să lucrezi la ea?

Sînt sigur că vecinilor nu le-ar place aşa ceva, oricare ar fi construcţia şi indiferent în ce ţară s-ar ridica ea. Pe mine mă unflă rîsul tocmai pentru că nu sînt un asemenea vecin. La noi oamenii au tendinţa să privească neputincioşi cum o construcţie din asta mai mamută ( – comparativ cu cele din jurul ei) le ia lumina naturală din case, indiferent de momentul din zi şi să aştepte înţelegere la problemele lor din partea justiţiei. Adică se aşteaptă ca alţii să ia o decizie iar constructorii să înceapă să se conformeze, în ciuda tuturor acţiunilor lor anterioare. Sau, eventual, să înceapă să şantajeze pe constructori dacă sînt la rîndul lor mai tupeişti.

Într-o lume normală, cel puţin din rîndul meu de vedere, vecinii puşi în umbră de o clădire ridicată ilegal (adică cu mult altfel decît autorizaţia de construcţie pe baza căreia s-a început construcţia) ar rezolva problema cu bazooka… sau orice altă metodă sigură de demolare. Pe urmă infractorii (pentru că aşa se obişnuieşte să fie numiţi cei care încalcă legea) constructori n-au decît să îi dea în judecată şi să le ceară daune… dacă au de unde.

Dar mai avem mult pînă să ajungem acolo… măcar cîteva luni pînă cînd răbdările prăjite cu care sînt serviţi oamenii de cîţiva ani încoace vor ajunge la un capăt şi se vor apuca să reacţioneze un pic mai mult din punct de vedere social şi mai puţin din cauze de foame, prostie şi disperare ca pînă acum.

 

Articol preluat de aici.

Batman de Romania

Sau mai precis Batman de Bucureşti. Pentru că o parte a filmărilor umătorului film din seria Batman, The Dark Knight Rises, vor avea loc în centrul vechi al Bucureştiului. Nu pot să nu întreb dacă acţiunea va avea loc într-un viitor apocaliptic, ţinînd cont de starea jalnică a întregii zone (nu am mai fost cam demult prin centrul istoric, de vreun an şi ceva, dar nu mă aştept să se fi schimbat prea mult în perioada asta), sau dacă trebuie să vină americanii ca să facă ceea ce nu a reuşit să facă edilii capitalei în ultimii zeci de ani. Adică să facă curăţenie printre grămezile de gunoaie, de moloz şi de rămăşiţe şi să modernizeze tot.

Dark knight rises nu va fi primul film realizat (măcar parţial) la noi în ţară şi cu siguranţă nu va fi nici ultimul. Ultimul care a creat o isterie prin mass-media a fost Ghost rider 2 acum cîteva luni cînd mulţi reporteri au părut că sînt pregătiţi să facă orice ca să-l pupe în fund pe Nicholas Cage (sau pe oricare membru cît de cît vestit al echipei). Mă gîndesc că filmările din următoarele lui îl vor învăţa pe Christian Bale despre semnificaţia numelui său de familie în limba română (ştiţi despre expresia “a-i curge balele cuiva”, nu?) cînd vine vorba de mass-media, chiar dacă acesta are o altă semnificaţie în engleză: balot, nenorocire, durere, bal (de tutun), marfa, fascicul, grup, manunchi, balot (de marfa), pachet (mare), colet, teanc, a impacheta, a ambala, a balota, balot.

Personal nu pot fi decît curios despre Batman de România, poate chiar o să mă duc la cinema anul viitor (lansarea lui a fost anunţată pe 20 iulie 2012). Sper doar că nu va fi chiar sfîrşitul lumii, fie ea şi din Gotham City…

 

Articol preluat de aici.

 

Permisele auto lovesc din nou

Unii ar fi putut să creadă că după scandalul cu permisele auto din Pitesti de acum aproape 3 ani românii noştri s-au mai potolit în încercarea de a vinde-cumpăra dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile ţării… Dar nu, sînt unii care pur şi simplu nu se pot abţine să nu profite de ocaziile care le sar în faţă şi de a face rost de un ban în plus pe seama altora (sau de un căcălău de bani, în funcţie de caz). Aparent unii stau foarte slab la capitolul învăţătură (şi care e cea mai bună învăţătură decît greşelile altora) şi la capitolul abţinerii de a profita de cei din jur, dar stau mult prea bine la tupeu, îndemînare (deşi la asta nu sînt tocmai sigur – doar scandalul este în derulare, departe de a ajunge la apogeu) şi la pretenţia că orice ar face lor nu li se poate întîmpla nimic rău. Nimic mai greşit, evident.

Oricum, ideea e simplă: mulţi fac şcoala de şoferi, în toată ţara şi în fiecare an. Nu toţi sînt făcuţi pentru aşa ceva, am văzut suficiente exemple de mediocrităţi prin trafic, dar partea bună este că unii ştiu asta… cam puţini, adevărat, dar măcar ei au scăpat de problema întreţinerii unei maşini. Restul au avut de-a face cu şcolile de şoferi (fie că ştiau sau nu să conducă, asta e legea) şi cu testele-examenele de la poliţie. Ştiu cum e să fii începător… a fost o vreme cînd 40 km pe ora mi se părea o viteză bună pentru decolare cînd eram la volan, acum aş adormi dacă m-aş limita prea mult doar la atît… Tocmai de aceea pot spune că nu este greu să bagi în încurcătură un începător, mai ales dacă este vorba de o zonă care nu îi este familiară iar traficul este infernal (iar de obicei este infernal cam toată ziua în anumite zone). Iar dacă Garcea de lîngă şofer îi dă o mînă de “ajutor” în timpul examenului repetarea acestuia este aproape garantată… ce sursă mai bună de bani pot fi fraierii care ţin neaparat să obţină un carnet de şofer şi sînt pregătiţi să dea nişte bani în plus pentru asta?

Dar asta este scumpa noastră Românie… totul este de vînzare. Cred că unii ar fi în stare să-şi vîndă şi sufletul dacă ar fi în stare să trăiască fără el. Iar ţara.. nu prea sînt capabili ei să vîndă toată ţara, mai ales că este încă locuită, dar au început să vîndă viitorul locuitorilor ei. Doar trăim ca să le cumpărăm altora produsele şi muncim tot pentru ei, nu? Oficial sîntem liberi să facem tot ce ne dorim în limita legilor. Neoficial trăim într-o (semi)sclavie aşa zis democratică şi ne plîngem de zor (ca popor) fără să facem cam nimic ca să rezolvăm problema.

Da, permisele auto au lovit din nou. Sau, mai precis, atitudinea din spatele lor şi-a arătat din nou colţii. Neplăcut, dar ăsta este absurdistanul românesc.

 

Articol a fost preluat de aici.

Masina versus elicopter

Cîteva vaiete de prin mass-media mi-au ajuns pe la urechi în ultimele cîteva ore. Ele spun că actualul preşedinte Traian Băsescu s-a întors cu elicopterul din valea Prahovei în loc să o ia cu maşina, ca oricare român de rînd, asta în timp ce traficul de pe DN 1 este blocat din cauza tuturor celor care se bulucesc înapoi spre Bucureşti.

În ştirile pe care le-am auzit s-a pomenit despre Dacia Logan pe care Băsexu o foloseşte din cînd în cînd, despre părerea lui mai veche că nu avem nevoie de autostrăzi, o părere de pe vremea cînd era ministru al transporturilor. Nu s-a pomenti de axioma arhicunoscută pe care preşedintele a emis-o pe vremuri: “iarna nu e ca vara”, dar este o eroare care se poate corecta. Doar este încă iarnă, nu? Doar drumurile sînt de multe ori înzăpezite şi îmbuteliajele sînt la modă, nu?

Din punctul mei de vedere vaietele astea nu-s decît o exprimare a frustării şi a invidiei celor din mass-media. Indiferent cît de “iubit” este Traian Băsescu, el este încă preşedinte al României. Nu a fost nici demis (sub o formă sau alta), nici nu a demisionat, aşa că este un factor de decizie şi un reprezentant important în cadrul statului. Nu prea cred că îşi permite să piardă timpul pe drumurile pline şi jerpelite ale ţării atunci cînd are o opţiune mult mai bună de a circula. Ce naiba, toţi am alege elicopterul în defavoarea maşinii dacă ne-am grăbi să ajungem undeva şi am avea o asemenea opţiune. Mă poate contrazice cineva?

 

Articol preluat de aici.

Magazinul fiscului

Prin Bucureşti s-a deschis zilele astea un magazin al fiscului cu mărfuri confiscate de la garda financiară, vamă şi poliţie. Din ce-am auzit este un adevărat magazin de chilipiruri cu produse foarte ieftine şi fără adaos comercial. Nu ştiu cît de justificate au fost confiscările respective, dar cred că vînzarea produselor este unul dintre cele mai bune lucruri făcute în ultimul timp. Considerînd scumpirile aduse desori la absurd în această perioadă în cel mai neaoş stil românesc, cu acea mentalitate a omului născut sărac, ca de fiecare dată la sărbătorile mai importante, nişte produse foarte ieftine reprezintă o lovitură adusă mentalităţii românului de azi. De ce să vinzi mult şi ieftin atunci cînd poţi vinde puţin sau foarte puţin (atunci cînd vinzi) dar al naibii de scump? Ca în fiecare an, mulţi vînzători de pe la noi nu par capabili să treacă de instinctul de a face cît mai mulţi bani cît mai rapid.. un insinct aproape primordial aş putea spune care nu este întotdeauna cea mai bună soluţie. Poate fi doar o soluţie temporară şi nu una care să susţină o afacere de lungă durată, dar ţinînd cont că românii trec dintr-o criză în alta (sau chiar în altele) şi au cam uitat cum e să nu fie crizaţi, este de înţeles (dar nu şi de acceptat) acest lucru.

Singura problemă este cantitatea limitată a acestor produse foarte ieftine, precum cele vîndute de fisc, ceea ce duce doar la un efect local în spaţiu şi timp. Dar, din punctul meu de vedere, are potenţialul de a se transforma într-o modă, mai ales că tot mai mulţi vor avea tendinţa de a evita plata birurilor şi taxelor impuse de stat şi vor încerca să ocolească mecanismele legale de vînzare a produselor. Este inevitabil ca măcar o parte să fie prinşi, doar trăim într-o junglă urbană, nu? Singura mea nelămurire este cine va avea de cîştigat de pe urma acestei stări de fapt… dar este o nelămurire care stă să se elimine singură.

 

Articol preluat de aici.

Elena Udrea in noul Kill Bill

Din ce-am citit pe reţea azi, un nou episod al seriei Kill Bill a fost ecranizat în cursul zilei de azi: Elena Udrea a luptat împotriva lui Vasile Blaga pentru şefia filialei Bucureşti a PDL-ului iar blonda de la Cotroceni a cîştigat. N-am citit cu atenţie articolele de pe hotnews, de fapt nu le-am citit deloc (am parcurs titlurile şi mi-a fost mai mult decît arhisuficient), dar lui NUţi i s-au adus o mulţime de osanale în ultimele ore. Nu l-am văzut niciodată îndeaproape, dar sînt sigur că fundul ei mare şi gras străluceşte de cît a fost lins şi admirat (nu neaparat în această ordine) cu ocazia acestor alegeri. N-am de gînd să le reiau, nu vreau să-mi stric o seară excelentă.

Se spune că Elena Udrea a luat avînt şi are tot mai mai multă putere politică. O fi, dar nu cu susţinerea mea. Nu-mi place blondina… ba mai mult, eu zic că avîntul ăla o va face în curînd să deraieze pe gheaţa subţire a politicii româneşti şi va lăsa o dîră groasă de grăsime atunci cînd pernuţele de pe fund nu vor rezista frecării. Deja mi-am făcut o rezervă de floricele pentru spectacolul respectiv, mai rămîne doar să le pregătesc şi să-l urmăresc aşa cum urmăresc oricare alt spectacol de circ.

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: