Home » Stiinta

Category Archives: Stiinta

Stiinta: Folosirea ADN-ului ca sistem de stocare a datelor


Folosirea ADN-ului ca sistem de stocare a datelor #1

Ideea folosirii de material viu într-un domeniul care, cel puţin pînă acum, a aparţinut în întregime lumii anorganice, iar elemente precim siliciul şi cuprul (dar nu numai) au făcut “legea” nu e deloc nouă: eu o ştiu de cîţiva ani buni, iar scenariştii şi regizorii de filme şi seriale ştiinţifico-fantastice au folosit-o de mai multe ori în această perioadă.

Ei bine, articolul publicat de LA Times spune că cercetătorii de la Stanford au găsit o metodă de a folosi ADN-ul unei fiinţe vii (care se găseşte în fiecare celulă) ca sistem de stocare a datelor care poate fi rescris. Imaginea alăturată prezintă două colonii de bacterii E. coli care au culori diferite în funcţie de informaţiile stocate în modulele lor de memorie.

Se spune despre bioinginerul Drew Endy de la Universitatea Stanford că este un pioner al biologiei sintetice, acea ramură a ştiinţei care doreşte să transforme cărămizile lumii vii în unelte folosite la dezvoltatea maşinilor vii. În cursul săptămînii trecute cercetătorii de la laboratorul lui au anunţat că au găsit o metodă de a transforma ADN-ul într-un sistem de stocare a datelor care poate opera în interiorul unei celule vii.

Etichete:


ADN, 
calculator, computer, hard drive, hard disk, manipulare, genetic, stiinta, cod binar, bioinginer, Drew Endy, Universitatea Stanford, bacteria e-coli,

 

 

 

Stiinta Folosirea ADN-ului ca sistem de stocare a datelor /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Stiinta: Seringa fara ac care injecteaza pulberi

 

Nu de puţine ori pînă acum am auzit că unora (prieteni sau cunoştinţe) le era sau le este frică de ace. Mai precis: de acele siringilor care sînt folosite în cazul injecţiilor. Motivele sînt diverse, variind de la simpla neplăcere a unui obiect ce-ţi pătrunde prin piele pînă la o adevărată fobie, dar pînă acum nu prea au existat alternative la siringile cu ac. De asemenea, toate injecţiile pînă acum (cel puţin cele pe care le-am primit) au folosit lichide (fie medicamente, fie vaccinuri) care au fost introduse în organism.

Azi am aflat despre un tip de seringă fără ac care foloseşte pulberi în loc de lichide pe care le injectează folosind un sistem care funcţionează pe baza forţei Lorentz. Siringa a fost inventată de Ian Hunter şi Noga Hogan de la MIT (Massachuttes Institute of Technology) împreună cu Andrew Taberner de la Universitatea Auckland (Noua Zeelandă).

 

Stiinta Seringa fara ac care injecteaza pulberi /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Stiinta: De ce sint smaraldele verzi

De ce sînt smaraldele verzi #1

Smaraldele sînt varietatea pietrelor preţioase verzi ale mineralului beril (Be3Al2(SiO3)6) şi sînt identice cu alte tipuri de beril cu excepţia conţinului de crom şi (uneori) vanadiu: cromul este acela care le dă smaraldelor culoarea verde strălucitoare. Duritatea (rezistenţa la spargere) a smaraldelor este clasată la destul de mucă. Beriliul are o rezistenţă de 7,5-8 din 10 puncte pe scala Mohs a rezistenţei minerale.

Asemenea tuturor giuvaerurilor colorate smaraldele sînt notate în funcţie de 4 parametri de bază: culoarea, modul în care sînt tăiate, claritatea şi cristalul. Cuvîntul gemstone folosit în engleză pentru a descrie piatrele preţioase provine de la obiceiul bijutierilor dinaintea secolului XX care au folosit termenul de apă în expresia un giuvaier în cea mai extraordinară apă pentru a exprima combinarea celor două calităţi: culoarea şi cristalul. În notarea pietrelor preţioase colorate culoarea este cel mai important criteriu, cristalul fiind cel de-al doilea criteriu. Ambele sînt considerate a fi condiţii necesare.

 

Stiinta De ce sint smaraldele verzi /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Science: Why are emeralds green

Why are emeralds green #1

Emeralds are the green gem variety of the mineral beryl (Be3Al2(SiO3)6) and they are identical to other types of beryl except for their chromium and (sometimes) vanadium content: it is the chromium that gives emeralds their bright green color. The toughness (resistance to breaking) of emeralds is classified as generally poor: the Beryl has a hardness of 7,5 – 8 on 10 poin Mohs scale of mineral hardnes.

Like all colored gemstones the emeralds are graded using four basic parameters – the four Cs of Connoisseurship: Color, Cut, Clarity and Crystal. The word gemstone comes from the habe of the jewelers that, before the 20th century, used the term water as a gem of the finest water to express the combination of 2 qualities: color and crystal. In the grading of colored gemstones color is the most important criterion, crystal is considered the second criterion. They are both necessary condition.

 

Science Why are emeralds green /Dan-Marius.ro – my slice of internet / Oradea, Bihor, Romania.

Stiinta: Ce procese terestre creaza diamantele

Cuvîntul diamant provine din cuvîntul adamas din greaca antică şi înseamnă de nespart. În mineralogoie diamantul este o alotropie de carbon – atomii de carbon sînt aranjaţi într-o structură cristalină cubică direcţionate spre centru numită reţea de diamant. Singurul motiv pentru care diamantele pot fi tăiate în forme extraordinare este structura cristalină care crează linii de rupere naturale. Diamantele sînt renumite ca materiale cu calităţi fizice superlative, cea mai mare parte dintre ele originînd din legătura covalentă între atomii săi: are cea mai mare duritate şi conductivitate termică dintre toate materialele compacte.

Diamantele sînt mai puţin stabile decît grafitul, deşi ambele sînt structuri din carbon, dar rata de conversie între diamant şi grafit este neglijabilă în condiţiile de mediu optime. Considerînd structura cristalină şi calităţile fizice nu este dificil de zis că condiţiile de mediu care crează diamentele sînt printre cele mai extreme, cel puţin pentru Terra. Diamantele nu se pot forma la o presiune mai mică de 45 de kilobari şi numai în interiorul unei zone mici de temperatură care variază între 1600 şi 2300 grade Fahrenheit.

 

Stiinta Ce procese terestre creaza diamantele /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Stiinta, genetica si prevenirea bolilor batrinetii

În luna noiembrie a anului trecut descoperă.ro a publicat un articol despre o descoperire ştiinţifică făcută de o echipă de cercetători din Statele Unite ale Americii care ar putea întîrzia îmbătrînirea şi ar putea preveni eficient sau chiar elimina complet cel puţin o parte a bolilor bătrîneţii.

Cercetătorii au reuşit să identifice o categorie specială de celule denumită celule îmbătrînite sau senescente care par să promoveze procesul de îmbătrînire a ţesuturilor. Ele se acumulează în ţesuturi precum genunchii artritici, cataracte şi placa arterială şi secretă agenţi chimici care stimulează sistemul imunitar şi provoacă inflamaţii. Experimentele recente au arătat că aceste celule acelerează îmbătrînirea ţesuturilor în care se acumulează, iar cercetătorii speră că multe dintre afecţiunile tipice îmbătrînirii să poată fi amînate sau evitate prin eliminarea periodică a acestor celule din organism.

Stiinta, genetica si prevenirea bolilor batrinetii,Noutati Good Samaritean – Centru de ingrijire varstnici, azil de batrani, Fundatia Aliabis, in Oradea, Bihor, Romania.

Solstitiul de vara 2011

În cazul în care mai trebuie să vă aducă cineva aminte, azi este cea mai lungă zi a anului. Noaptea aceasta va fi cea mai scurtă din an, aşa că folosiţi-o cum trebuie.

21 iunie 2011, ziua solstiţiului de vară. Începe vara astronomică, iar ziua va scădea constant pînă la solstiţiul de iarnă, în decembrie.

Aşa cum apare pe Astronomy.ro, datele exacte ale solstiţiilor şi echinocţiilor din 2011 sînt următoarele:

  • echinocţiul de primăvară: 21 martie, ora locală 01:21
  • solstiţiul de vară: 21 iunie, ora locală 20:16
  • echinocţiul de toamnă: 23 septembrie, ora locală 12:04
  • solstiţiul de iarnă: 22 decembrie, ora locală 07:30

Echinocţiile sînt momentele în care Soarele trece prin cele două puncte în care eliptica intersectează ecuatorul ceresc, iar ziua şi noaptea au durată egală.

Planeta gigant Tyche

Se spune că pînă la urmă sistemul ăsta solar s-ar putea să aibă 9 planete şi nu 8, chiar dacă Pluto a fost redus la stadiul de planetoid. Motivul este o planetă bine ascunsă în norul Oort, adică o sferă cu raza de un an lumină format din milioane de obiecte planetare de mici dimensiuni (bolovani sau gheaţă aflate la o temperatură foarte apropată de zero absolut). El este în direcţia celei mai strălucitoare stele din constelaţiile din sus, Alpha Centauri (aflată la 4 ani lumină de sistemul nostrur solar).

Cercetătorii bănuiesc de ceva vreme (12 ani) existenţa unei planete de patru ori mai mare ca Jupiter, tot un gigant gazos, pentru că o parte dintre corpurile cereşti aflate în norul Oort care au fost smulse din locaţia lor de către mareea galactică nu s-au mişcat aşa cum ar fi trebuit. Traiectoriile acelor meteoriţi şi comete au fost influenţate de către ceva, foarte probabil gravitaţia unei planete. Ipoteza are un punct slab: teoriile conveţionale susţin că giganticul gazos ar fi trebuit să disloce de asemenea comete din interiorul norului, nu doar să modifice traiectoriilor obiectelor aflate deja în mişcare… dar asemenea comete nu au fost observate.

Informaţiile despre această posibilă planetă din sistemul nostru solar sînt încă în curs de procesare., se spune că vor fi făcute publice nişte rezultate în luna aprilie. Momentan se ştie că temperatura planetei este de -73 de grade Celsius şi că este la o distanţă de 15 mii de ori mai mare decît distanţa dintre Soare şi Terra (= o unitate astronomică) şi de 375 de ori mai departe de Soare decît Pluto. Doar Uniunea Internaţională a Astronomilor va decide dacă ea va fi considerată a noua planetă a sistemului sau nu. Principalul argument împotriva acestui lucru este că, foarte probabil, Tyche s-a format în jurul altei stele şi ar fi fost prinsă ulterior în cîmpul gravitaţional al Soarelui. Uniunea ar putea alege să creeze o categorie complet nouă pentru Tyche.

Denumirea vine din mitologia grecească: Tyche era zeiţa responsabilă de destinul oraşelor, a fost ales acest nume din cauza unei ipoteze mai vechi, acum abandonată de majoritatea astronomilor, că Soarele ar putea face parte dintr-un sistem binar cu un companion, denumit Nemesis, care ar fi putut fi responsabil de extinţiile în masă de pe Terra. În mitologie Tyche era sora bună a lui Nemesis.

Mai multe informaţii despre acest subiect apar în articolul de pe independent.co.uk (evident, în engleză).

Articol preluat de aici.

GJ 581g, o planeta asemanatoare Terrei

Astronomii au anunţat că a fost descoperită o planetă asemănătoare Terrei care ar putea întreţine viaţa aşa cum o cunoaştem noi. Sistemul solar se află la constelaţia Balanţei la 20 de ani lumină de sistemul nostru solar, steaua a fost denumită GJ 581 şi este este o pitică roşie. Dintre cele 6 planete care compun sistemul aflată în atenţia cercetătorilor este a patra, se află la 0,15 unităţi astronomice de stea, iar o perioadă de rotaţie în jurul stelei este de 37 de zile. Un an lumină este distanţa pe care o parcurge lumina într-un an, iar o unitate astronomică este distanţa dintre Terra şi Soare. Planeta se poate afla atăt de aproape de steaua ei fără să fie afectată de căldura emanată de steauă pentru că în general piticile roşii sînt mai reci decît categoria de stele din care face parte şi Soarele nostru. Masa planetei GJ 581g este mai mare decît a Pămîntului, cam de 3-4 ori mai mare, iar diametrul ei este de 1,2-1,4 ori mai mare decît al Terrei.

Informaţii detaliate despre subiect se găsesc aici.

Articol preluat de aici.

Stiinta minciunii

Personajul interpretat de Hugh Laurie, doctorul Gregory House, are o vorbă universal valabilă care probabil va fi la fel de valabilă şi peste 1000 de ani: toată lumea minte. Fiecare dintre noi am minţit şi am fost minţiţi de mai multe ori de-a lungul vieţii iar motivele sînt foarte multe şi diverse: fie pentru a urmări un cîştig (material sau de imagine), fie pentru a evita ceva rău (o pierdere sau interesul unei persoanei), incapacitatea de a face faţă adevărului. Uneori minciuna îmbracă forme patologice, în care mincinosul este incapabil să spună adevărul, dar de obice ea depinde de moment şi de circumstanţe.

Minciuna are nişte mecanisme destul de clar definite, atît motivaţionale cît şi din punctul de vedere a manifestării la nivelul organismului. Detectoarele de minciuni, mai ales variantele mai moderne, se bazează tocmai pe studiul mecanismelor minciunii pentru a fi din ce în ce mai eficiente. Unul dintre articolele peste care m-am “împiedicat” în această seară tratează tocmai acest subiect (al mecanismelor minciunii) şi în puteţi găsi pe independent.co.uk.

Cu un lucru nu prea sînt de acord din ce se spune în articol: acolo se spune că lipsiţi de ştiinţa care s-a creat pentru detectarea tehnologică a minciunilor oamenii sînt lipsiţi de aproape orice şanse de a dectecta minciunile altora. Nu sînt de acord pentru că există destule metode, mai mult sau mai puţin eficiente, pe care le putem folosi pentru a detecta minciunile. Prima şi cea mai importantă este observaţia. Dacă aţi ajuns deja să v-o dezvoltaţi suficient de bine pentru a observa reacţiile fiziologice ale celor din jur ştiţi deja la ce mă refer, dacă nu… atunci mai aveţi de lucru la aia. Alte metode ţin de verificarea (directă sau indirectă) a subiectului discuţiei. Majoritatea oamenilor mint în funcţie de circumstanţe, nu îşi propun întotdeauna să îl mintă pe interlocutor aşa că nu vor da prea mare atenţie tuturor detaliilor, iar astea pot fi urmărite ulterior. Mai există şi mecanismele externe de verificare (martori, unelte diverse) prin care se pot verifica afirmaţiile cuiva. Probabil că un poliţist criminalist v-ar putea oferi mai multe informaţii decăt mine.

Aceste metode nu sînt eficiente în cazul celor care şi-au făcut un obicei din minciună şi o fac la nivel expert. Dar asta e altă “mîncare de peşte”.

Ştiinţa minciunii îşi propune doar detectarea ei, nu şi combaterea. Probabil că acest lucru este imposibil, oamenii vor rămîne mereu oameni.

Articol preluat de aici.

2014: misiune europeana spre Luna

Agenţia Spaţială Europeană a oferit o şansă importantă României în general şi la două instutiţii de învăţămînt în special: Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Universitatea Bucureşti au fost incluse pe lista centrelor de cercetare care vor contribui la dezvoltarea programelor ESMO (European Student Moon Orbiter) şi ESEO (European Student Earth Orbiter). Pînă acum România a avut doar posibilitatea de a procesa anumite date culese de sateliţii Agenţiei Spaţiale Europene.

ESEO este al treilea satelit dezvoltat în cadrul programului Education Satellite Programme şi va capta imagini ale Terrei de la nivelul unei orbite LEO, va măsura nivelul radiaţiilor şi va testa noi tehnologi spaţiale. Dacă se păstrează termenele programate, el va fi lansat în anul 2012 la bordul unei rachete Vega şi va avea o durată de viaţă de cel puţin 6 luni.

ESMO va fi primul satelit educaţional trimis spre Lună cu tehnologie inspirată de cea folosită de misiunea Smart1 şi al patrulea satelit din programul Education Satellite Programme.

Mai multe informaţii pot fi găsite pe ştiinţa.info.

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: