Home » Sanatatea

Category Archives: Sanatatea

Sanatatea: Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite

 

Nu este deloc un secret că alimentaţia ne influenţează la toate vîrstele, în toate perioadele vieţii, indiferent de zona geografică în care ne aflăm, de obiceiurile civilizaţiei din care facem parte, de ritmul cotidian. O alimentaţie dezechilibrată deschide calea apariţiei unui număr destul de mare de boli, inclusiv a banalei răceli atunci cînd sistemul imunitar este slăbit din cauza lipsei de vitamine şi minerale suficiente unei funcţionări optime.

Istoria a dus la apariţia multor tipuri de alimentaţie şi reţete tradiţionale, în funcţie de zonele geografice, iar aceste reţete s-au schimbat în timp pe măsură ce noi tipuri de alimente au devenit disponibile. De exemplu mămăliga nu era disponibilă pe vremea dacilor în această regiune pentru că porumbul din care este făcut mălaiul a fost adus în Europa din America (împreună cu alte alimente foarte utilizate precum cartofii) după descoperirea acesteia de către Cristofor Columb… dar mămăliga este considerată în zilele noastre o mîncare specific românească.

 

Sanatatea Alimentatie Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Sanatatea romanilor

Am mai scris despre acest subiect şi cu siguranţă voi mai scrie… din punctul meu de vedere este unul aproape inepuizabil iar exemple apar zilnic. Singurul motiv penru care nu scriu zilnic despre asta este că nu sînt la curent cu toate cazurile, dar ştiu suficiente cît să-l consider un obicei comun.

Aşa cum probabil aţi ghicit, este vorba de sănătate. Păşeşti un pic aiurea şi faci o entorsă sau îţi rupi glezna? O chestie care în primele zile doar ca naiba, o ştiu din proprie experienţă (am avut o entorsă acum cîteva luni). Ce faci: rămîi în casă pînă ţi se coace umflatura sau te duci la spital să vezi care de fapt e problema (nu de puţine ori ceea ce oamenii au considerat că este o simplă entorsă a fost de fapt o fisură a osului sau o fractură a capetelor de os pe care se prind ligamentele gleznei – au şi ele un nume, dar nu-l ştiu pe de rost şi mi-e cam lene să caut acum, mai ales că trebuie să plec din nou la spital curînd).

Faci un infarct? E ceva ce nu prea poţi să treci cu vedereea pentru că durerea din piept este cruntă (cel puţin aşa am înţeles)… doar dacă nu ai cumva diabet şi faci un infarct nedureros. Ce faci: îl duci pe picioare pînă mai faci cîteva şi te cureţi sau te duci la mediul specialist şi te tratezi aşa cum poţi?

Răspunsurile depinde de fiecare… cunosc mai multe exemple, atît de persoane care au stat acasă şi au suferit aşa, degeaba, cînd puteau să se trateze, dar şi persoane care, în cele din urmă, s-au dus la spital. Despre asta vreau să menţioneze mai mult acum: dacă aveţi o problemă după cît timp mergeţi la spital? Am observat că destui români aşteaptă o perioadă ca problema să treacă de la sine şi abia apoi, cînd s-au săturat să sufere ca nişte cîini bătuţi de soartă, s-au dus la spital. Ar scăpa ieftin dacă problema nu s-a agravat între timp, dar asta nu se întîmplă prea des.

Ultimul caz pe care-l ştiu este al unui unchi (am destui, aşa că am de dat exemple ) care s-a urcat pe bicicletă aseară dar a călcat strîmb şi şi-a rupt piciorul. Ştiu sigur asta pentru că doar azi s-a dus la spital (a crezut că este o simplă entorsă deşi umflătura nu a trecut de la compresele cu apă rece), tocmai îi pune piciorul în ghips şi va trebui să-l duc înapoi acasă.

Sfatul pe care-l dau oricui este că, oricît de rablagit şi de distrus este sistemul nostru de sănătate, nu ezitaţi să-l folosiţi dacă aveţi o problemă. Asta dacă ţineţi la sănătatea voastră. Dacă nu o faceţi sînteţi pe cont propriu… să nu vă aşteptaţi decît la mai multă suferinţă şi probleme ulterioare.

 

Articol preluat de aici.

Sănătatea românilor

Una dintre concluziile care s-au evidenţiat în ultimelor luni este că sîntem un popor bolnav. Nu doar social ci şi fizic. Nu doar emoţional ci şi educaţional. Despre efectele bolilor sociale am mai scris deja: ne lăsăm călcaţi în picioare de nişte politicieni care taie în carne vie fără a fi deranjaţi de către cetăţenii acestei ţări… protestele de pînă acum (mă refer strict la ultimii cîţiva ani) nu au avut nici un rezultat concret, doar au stors nişte cerneală şi nişte lacrimi prin mass-media. Politicienii au rămas tot în scaunele lor confortabile şi comode. Ultimele proteste care au avut dat jos un guvern român au făcut deja istorie şi au rămas în amintirea în amintirea comună ca atare: e vorba de mineriade.

Dar despre altceva vreau să scriu acum. Zilele trecut a murit un prieten de familie, 55 de ani, infarct. A fost nevoie de autopsie pentru a se afla că a mai avut un infarct pe care, aparent, l-a dus pe picioare pînă cînd inima i s-a crizat din nou şi a cedat. De tot. A fost neplăcut, a fost nasol, dar asta este viaţa. Se mai şi moare. Discutînd cu nişte prieteni despre aceasta situaţie am aflat că nu este una singulară… şi ei cunoşteau sau aveau membri din familie care au dus diverse boli pe picioare, fără să le trateze aşa cum trebuie. Iar după aceea acele boli au fost mult mai greu de tratat, dacă s-a mai ajuns la un tratament.

Din punctul meu de vedere, oricît de distrus este sistemul medical românesc, tot trebuie folosit dacă ai o problemă de sănătate… mai ales dacă este una potenţial mortală. Iar dacă ai alte soluţii, de exemplu să te duci să te tratezi prin ţările vecine (Ungaria este doar la 12 km de Oradea, dacă ar fi să ofer nişte informaţii la îndemînă, iar Debrecen, un oraş despre care ştiu că are spitale bune, doar la vreo 70 de km) este cu atît mai bine. Doar să ştii că ai o problemă şi, mai ales, să doreşti să te tratezi.

Sîntem un popor bolnav din toate aceste cauze. Dar, în primul rînd, sîntem bolnavi din cauza unei educaţii proaste sau chiar absente. Oricît de grave sînt problemele acum, oricît de multe sînt ele (şi sînt mai mult de o grămadă), ele pot fi rezolvate. Lipsurile educaţionale ne pot împiedica să vedem soluţiile (există soluţii pentru orice problemă, chiar dacă unele ne sînt foarte inconfortabile sau chiar neplăcute) sau să ni le asumăm. Dar asta este o altă poveste. Atîta vreme cît nu vom face tot ce este nevoie pentru a ne rezolva problemele economice, educaţionale şi medicale (în oricare ordine se va reuşi) vom rămîne nişte bolnavi cronici cu potenţial de acutizare.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: