Home » politic

Category Archives: politic

Politic: Francois Hollande in Franta, Vladimir Putin in Rusia, Traian Basescu si poate Victor Ponta in Romania

Acum 26 de ani, un pic peste un sfert de secol, ziua de 7 martie a cîştigat un loc aparte în inimile multor dintre români, odată cu cîştigarea de către Steaua Bucureşti a cupei campionilor europeni, învingînd FC Barcelona în finala de fotbal.

Francoid Hollande a fost anunţat drept cîştigător al alegerilor din Franţa de ieri, investitura oficială va urma probabil în următoarele cîteva zile. N-am idee ce se va întîmpla cu marele înfrînt, Nicholas Sarkozy, dar acum că are la dispoziţie tot timpul din lume îl invit să facă o tură prin România, să stea un pic printre�ţiganii�pe care i-a expulzat.

articol Politic Francois Hollande in Franta, Vladimir Putin in Rusia, Traian Basescu si poate Victor Ponta in Romania /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Mircea Basescu ii ia apararea lui Traian

Mă gîndesc că ştiţi deja despre micul război pe care Traian Băsescu l-a declanşat cu declaraţiile lui despre fostul rege Mihai I (el împotriva fosti case regale, o mare parte a mass-mediei şi românii mai nostalgici împotriva lui). Chiar şi eu am scris cîteva cuvinte despre chestia asta aici.

În ultimele zile conflictul a luat amploare, aşa cum era de aşteptat. Nu am reuşit să-l urmăresc cu foarte mare atenţie, am auzit cîteva chestii despre el dar nu ştiu în ce măsură am scăpat altele. Dar nu despre asta vreau să scriu acum… Ceea ce mi-a atras atenţia azi are legătură cu conflictul ăsta şi m-a amuzat teribil modul în care Mircea Băsescu îi ia apărarea fratelui său.

Hotnews spune aici că: fratele presedintelui, Mircea Basescu, s-a declarat de acord cu afirmatiile sefului statului referitoare la Regele Mihai si la faptul ca abdicarea acestuia “a fost un act de tradare”. “Pai, daca ar fi fost Traian in locul lui, ar fi spus: impuscati-ma, nu ar fi abdicat. Sunt atatea exemple de regi care au fost omorati. Daca Regele Mihai nu ar fi abdicat, probabil ca ar fi fost omorat si atunci ar fi devenit un erou,” a comentat Mircea Basescu.

Pe mine m-a amuzat tragismul pe care i-l atribui acestei declaraţii: după ce foarte multă lume l-a descris pe Traian Băsescu ca pe un hoţ, un mincinos şi un manipulator, acum frăţiorul lui îl descrie ca un potenţial erou care ar fi capabil să se sacrifice pentru ţară. Preşedintele este departe de a fi un sfînt, dar nu este nici nu apropia vreodată de poziţia unui potenţial erou. Ţinînd cont că înclin spre prima variantă (deşi nu am dovezi despre furturile lui tind să iau în considerare această idee avînd în vedere ambalajul) chiar şi ideea de eroism din partea lui T.B. mi se pare hilară.

Problema reală este alta: NU ESTE PREA TÎRZIU! Sacrificiul adică. Nu e deloc tîrziu pentru ca actualul preşedinte să ţipe “împuşcaţi-mă, nu abdic, nu demisionez, nu renunţ nicicum la putere.” Problema supra-reală este alta: la cîte s-au spus şi s-au scris despre Traian Băsescu se pot găsi cu siguranţă cîţiva indivizi mai proşti şi mai uşor influenţabili care să o facă (adică care să pună mîna pe o armă şi să-l împuşte). E treaba SPP-ului să aibă “grijă” ca acest lucru să nu se întîmple, dar este şi treaba lui Mircea Băsescu să nu le dea oamenilor idei. Poate o fi avînd ceva de gînd? 

Articol preluat de aici.

Traian Basescu versus Mihai I

De vreo 24 de ore ( /- cîteva ore) foartă multă lume a început să se isterizeze pe tema declaraţiilor lui Traian Băsescu în legătură cu fostul rege Mihai I de Hohenzollern… şi, ca de obicei, au început să caute nod în papură fiecărui aspect al declaraţiilor şi relaţiei celor doi. Adică modul de acţiune tipic românesc în care fiecare are ceva de zis, ceva de clevetit (mai mult sau mai puţin pe lîngă subiect).

Ştiţi deja declaraţia lui Băsescu? Dacă nu o ştiţi nu-i bai: o reproduc mai jos, pentru orice eventualitate (am găsit-o reprodusă pe hotnews aici), mai ales că am avut nevoie să o citesc în întregime (pînă acum doar am auzit-o în trecere pe lîngă tembelizor).

Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (…) Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi – seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?

Eu zic că, pe lîngă manevra de distragere a atenţiei, Traian Băsescu era obligat să pornească acest “mortal kombat” împotriva fostei familii regale. În ultimele cîteva luni am observat o atenţie mai specială din partea televiziunilor către această familie (în măsura în care am apucat să urmăresc ştirile), nu m-ar mira deloc să îl folosească pe fostul rege Mihai I ca pion împotriva lui Băsescu. Ce-a făcut actualul preşedinte nu este decît un atac preemtiv împotriva unui potenţial pericol.

“Act de trădare a interesului naţional al României?” Nu ştiu dacă aş zice chiar aşa ceva… nu cunosc toate efectele renunţării la regalitate pentru a mă pronunţa. Însă cu siguranţă abdicarea lui Mihai I a fost un act de trădare a condiţiei de rege şi şef de stat (am mai spus-o deja, n-am mai gînd să reiau). Traian Băsescu este un şef de stat de conjuctură (a fost ales prin vot pentru o perioadă anume de timp), fost rege Mihai a fost educat pentru poziţia pe care a ocupat-o… plecarea din ţară prin abdicare anulează orice pretenţii pentru a mai ocupa aceeaşi poziţie (el şi familia lui).

Personal nu pot decît să urmăresc scandalul ăsta cu pachetul de floricele de porumb şi sucul pe bază de cofeină… mă amuză la culme. Unii s-au scandalizat pe bune de tupeul lui Băsescu, dar asta pentru că-l iau mult prea în serios. Mă interesează turnura pe care o vor lua evenimentele în următoarele zile pentru că Traian Băsescu merită pus la colţ cu faţa la perete (ca să mă exprim cît mai frumos) pentru prostiile pe care le-a spus şi le-a făcut în ultimul timp (şi-s destule), iar Mihai I şi restul fostei case regale de Hohenzollern merită puse la locul din istorie pe care-l merită… Un loc doar la timpul trecut.

Articol preluat de aici.

Kelemen Hunor cel hilar

Pe mine Kelemen Hunor m-a făcut să rîd azi: am auzit declaraţiile lui în care spunea că UDMR vrea să scoată oamenii în stradă ca protest la proiectul de reorganizare teritorială a politicienilor români. Motivele sînt aşa zisă autonomie a Ţinutului Secuiesc şi drepturi acordate minoritarilor unguri superioare celorlalte etnii din România.

Astăzi Kelemen Hunor a fost hilar şi rîd de el – a căzut în cursa politicienilor din alte partide şi le face jocul repezindu-se după osul agitat ostentativ. Partea proastă e doar în România se permite unui demnitar/cetăţean român să facă declaraţii antiromâneşti şi să rămînă în funcţie fără să fie urmărit penal… iar cazul de azi nici măcar nu este primul. Pentru unii a devenit un obicei.

Steag romanesc la Budapesta

Uneori cîte o ştire pe care o citesc sau despre care aud mă face să zîmbesc sau chiar să rîd. Sînt sigur că pentru persoanele implicate e ceva serios sau foarte grav, dar în anumite cazuri situaţia este privită cu amuzament de către alţii (inclusiv eu).

Ştirea hilară care mi-a fost furnizată azi are ca subiec schimbarea steagului Budapestei. Aparent ungurii sînt dispuşi să dea 10 milioane de forinţi (vreo 37 de mii de euro) ca să schimbe steagul capitalei ţării pentru că ar putea fi uşor de confundat cu drapelul naţional al României…. Ştirea de pe hotnews (aici) arată şi ceva steag… n-am idee dacă este al Budapestei sau nu (mi-e lene să verific, dar se poate afla uşor)… mă întreb cum ar putea confunda cineva în toate minţile (fără să fie mort de beat sau complet pe dinafară cu reprezentările celor două entităţi) cele două drapele.

Se spune că noul steag va fi alb şi va avea pe margini triunghiuri rosii, albe si verzi, iar in centru stema Budapestei şi că decretul de schimbare a fost deja definitivat, va fi votat marţi.

Totuşi de ce s-au trezit doar acum să facă aceste modificări? Cîrpa tricoloră pe care o folosim ca drapel al României nu e deloc nouă, are forma actuală de vreo 20 de ani… dacă le era “frică” de vreo confuzie puteau să facă schimbarea de n-şpe mii de ori în perioada asta.

PS Nu pot să nu mă gîndesc că după terminarea celui de-al doilea război mondial, cu ocazia conflictului româno-maghiar, trupele româneşti au ajuns pînă aproape de Budapesta. Dacă ar fi rămas şi dacă nu s-ar fi retras de bună voie pe teritorul actual al ţării noastri, oraşul ăla ar fi avut cel mai bun drapel pe care l-ar fi putut avea vreodată, cel românesc, chiar dacă forma lui actuală nu mă mulţumeşte deloc.

In 1 iulie se deschide piramida lui Bolojan

Vă mai aduceţi aminte de piramida lui Bolojan? S-a tot vorbit despre asta la un moment dat, cînd s-a început extinderea spaţiului util al Primăriei Oradea în curtea interioară sub forma unei piramide din sticlă şi metal. Cei care au avut drumuri prin primărie sau care lucrează acolo au avut prilejul să vadă etapele construcţiei ei în ultimele luni.

Ei bine, se va deschide în 1 iulie. Merită trecut pe acolo şi făcut nişte poze… de verificat cît este de monstruoasă (sau nu) şi cît este de utilă.

Vicepremierul Ungariei si reorganizarea Romaniei

Dincolo de faptul că proiectul de reorganizare teritorială a României oscilează între un mare FÎS şi o mare căutare neruşinată de fonduri (sau cel puţin aşa susţin EI, politicienii noştri mult “iubiţi”) şi este o problemă în întregime internă, acum s-a mai băgat ca munca-n lapte şi vicepremierul Ungariei (cel puţin dacă ar fi să mă iau după ce se spune pe hotnews).

Îi înţeleg “grija” pentru unguri în general, dar maghiarii din România sînt cetăţeni români şi îşi au domiciliul pe plaiurile mioritice din proprie iniţiativă, aşa că ceea ce face el este o tentativă de implicare în treburile interne ale unei alte ţări decît cea aflată în ograda proprie. Nu e o poziţie tocmai indicată… nu i-o recomand.

Felia mea de Romania

Acum cîţiva ani mi s-a părut o idee interesantă să spun că pagina asta este felia mea de internet, adică locul în care mă manifest şi scriu ce am de scris. Fiecare are dreptul la o felie (mai mare sau mai mică) de internet, mai ales că în lumea virtuală este loc pentru toată lumea şi chiar ar mai încăpea vreo două lumi pe lîngă.

Cu lumea fizică este cu totul altă poveste: a fost supusă împărţirii şi ceturilor pe seama feliilor vreme de milenii, cu siguranţă va continua în aceeaşi direcţie cel puţin atîta vreme cît oamenii vor rămîne oameni şi nu se vor transforma în… altceva. Una dintre împărţelile astea teritoriale din lumea fizică este foarte la modă pe la noi zilele astea şi am preferat să aştept înainte de a-mi da cu părerea despre toată situaţia. De fapt despre tot scandalul ăsta afurisit în care s-a transformat, aşa cum era de aşteptat de fapt: este genul de subiect care va face să curgă multă cerneală (fizică sau… virtuală) pe degetele tuturor care au ceva de zis despre asta.

Judeţele României versus proiectul teritoriilor administrative. România feliată, o mare pizza de care trage toată lumea ca să obţină cea mai mare felie. Ba vor 8 judeţe, ba vor 12… ba vor toate 41, aşa cum sînt deja. Este un moment bun pentru politicieni ca să împartă un teritoriul care nu le aparţine, dar despre care, din nefericire, au un cuvînt de spus.

Eu NU am încredere în nici una dintre taberele politice care s-au format în jurul acestui subiect. Îi acuz (de parcă ar mai fi nevoie de aşa ceva, doar o ştim cu toţii) că-şi urmăresc propriile interese. UDMR-ul vrea în continuare tîmpenia aia de ţară în ţară (aşa zisa “autodeterminare”) riscînd războiul civil, cealaltă tabără (aia formată din lingăii şi javrele lui Băsescu şi Boc – nu mă întrebaţi detalii, acum chiar n-am chef de ele dar ştiţi despre ce vorbesc) urmăreşte ceva anume, dar încă îmi este neclar ce. În ultimele zile am fost prea prins cu treburi ca să mă apuc să îi urmăresc cu atenţie, dar sînt sigur că nu este nimic bun pentru poporul ăsta. Ştiţi ce se spune, nu? Cea mai rapidă şi mai bună metodă de a tîmpi şi de a manipula o populaţie numeroasă este prin intermediul televizorului, iar canalele noastre de mass-media şi cei pe care-i susţin se întrec între ei în a fi manipulatorul anului.

Pînă la urmă noi, cetăţenii acestei ţări cu ce rămînem? Pe bune: cu ce rămînem în urma acestui scandal? Aş zice că rămînem cu ochii beliţi la tembelizor sau pe la fluxurile de ştiri (ăia care încă mai ştiu să citească), urmărind circul, dar n-ar fi deloc amuzant şi nici n-am cîştiga nimic. Refuz să mă las prostit şi furat de oricine încească aşa ceva, şi nu pot spune că-s puţini.

Din punctul meu de vedere felia mea de România este chiar. aţi ghicit, România. Toată România.  Şi orice ar spune gunoaiele din mass-media şi javrele politice nu renunţ la felia mea.

Victor Socaciu si dublarea filmelor, concluzia

Mai ţineţi minte circul care s-a pornit atunci cînd propunerea legislativă a lui Victor Socaciu despre dublarea filmelor străine a ajuns la cunoştinţa publicului? Nici nu a fost demult, la începutul lunii trecute… A stîrnit o mulţime de reacţii, destul de diverse, revolta ieşind prima în evidenţă.

Ei bine, am auzit că azi s-a ajuns la o concluzie la această propunere: a fost respinsă. Şi, ca să nu fie suficient, Victor Socaciu a votat împotriva ei. Hilar, nu? Să faci o propunere pe care să nu o susţii pînă la capăt este o prostie hilară, dar este şi tipic românesc. S-a spus că respingerea legii de către iniţiatorul ei este o gafă, după care s-ar fi corectat, dar îl mai crede cineva? Colegii lui politicieni nu l-au crezut şi au votat împotriva. Ne-am cam obişnuit cu chestii de felul ăsta, chiar dacă cei care nu o acceptă sînt prea puţini. La cît de mult s-a făcut de rîs Socaciu cu sugestia de lege ar fi trebuit să-şi dea demult demisia, dar nu cred că e genul de persoană care să se simtă. Doar e politician, nu?

 

Articol preluat de aici.

Proiectul judetelor Romaniei

Una dintre ştirile care a ajuns la mine în ultimele zile este cel al reorganizării administrative a României şi crearea unor noi zone denumite tot judeţe, dar care să includă mai degrabă zonele istorice decît forma de organizare curentă. Nu pot spune că sînt de acord sau împotriva unui asemenea proiect, ideea politicienilor implică mult prea multe schimbări (de fapt termenul mai corect este “schimbări majore”) pentru a o aproba sau a fi împotriva ei fără o cercetare amănunţită a ei. Însă pot spune cu siguranţă că o privesc cu suspiciune: nu am încredere în explicaţiile pe care le-am auzit pînă acum. S-a spus că este din cauza unor fonduri de cîteva miliarde de euro care vor ajunge (sau ar putea să ajungă) în România în acest scop, dar nu cred că este doar atît. Ştiu că mult “iubiţii” noştri politicieni sînt atît de ahtiaţi după bani încît ar fi în stare să facă cam orice pentru a pune mîna pe nişte euroi în plus, dar cînd vine vorba de reorganizarea unei întregi ţări doar pentru nişte fonduri nu o prea cred.

Le-am ascultat prea multe minciuni pentru a nu-i primi cu scepticism de fiecare dată cînd vin cu o idee nouă, iar asta mi se pare un pic cam trasă de păr. Constituţia României, cel puţin din ce-am auzit pe la ştiri, spune că ţara este organizată în comune, oraşe şi judeţe – de aceea ar trebui să păstreze denumirea sau să schimbe constituţia. Din imaginile pe care le-am văzut în treacăt noile judeţe se pliază foarte bine pe regiunile de dezvoltare (care-s 8 la număr) şi sînt denumite după poziţia geografică: nord-vest, nord-est, sud-est, sud, sud-vest, centru, Bucureşti şi Ilfov.

Voi ce ştiţi despre asta? Adică detalii. Nu mă interesează generalităţile vehiculate prin mass-media… nu-s decît abrambureli ale jurnaliştilor de servici. Ce ştiţi despre perspectiva jigodiilor din UDMR despre acest subiect? MIe mi se pare că noua împărţire teritorială a ţării, oricare ar fi ea, le serveşte perfect intereselor declarate de ani bun (de a crea o “ţară” în ţară).

Articol preluat de aici.

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Impozitarea jocurilor de noroc online

Ocazional mai apar momente în care politicienii noștri sînt de-a dreptul hilari… și, ca de obicei, exagerează atît de mult cu chestia respectivă încît îmi vine să rîd de ei și cu curul. N-am să-mi cer scuză pentru exprimarea mai anatomică, chiar dacă unii o vor considera ofensatoare (într-o măsură mai mare sau mai mică), politicienii noștri mult “iubiți” o merită din plin.

Ultima fază tare pe care am auzit-o este un proiect de lege prin care vor să îi oblige pe cei care furnizează servicii de jocuri de noroc online (și sînt undeva prin lume, dar nu în România) să își facă un punct de lucru sau o firmă nouă aici în țară și să înceapă să plătească impozite pentru statul român. Nu mai reţin cine dădea din gură ca prostul la radio în cursul zilei de azi, dar spunea că toată lumea va fi fericită după ce vor plăti impozite guvernului român, atît proprietarii paginilor web, cît şi cîştigătorii de pe la noi din ţară… Ciudată idee de “fericire” au indivizii cu posturi politice… mai ales ăia care cred că lumea se învîrte în jurul curului lor îndesat cu bani.

Ideea jocurilor de noroc online nu este deloc nouă, site-uri de profil există de ani buni, dar în ultimele luni promovarea lor a luat avînt destul de mult (caută fraieri care vor îmbogățire rapidă dar care-și vor pierde și ultimii bani acolo, dar asta e altă poveste). Să pui în aplicare un asemenea proiect nu e foarte greu: îți faci o firmă de profil undeva în lume, rezervi un domeniu pentru așa ceva și pui pe cineva să îți facă o pagină bine pusă la punct. Între noi fie vorba, pagina e cel mai greu lucru de făcut în toată povestea asta, și nici aia nu e foarte dificilă. Oricine are ceva bani de aruncat pentru investiția de început (adică pagina web și promovarea ei + eventualele pierderi la jocurile de noroc) poate să o facă.

Problema politicienilor-noștri-arhitați-după-bani este că sediul celor care furnizează jocurile de noroc ca niște servicii online este în afara României și toate impozitele se plătesc în altă parte. Ei vor să în convingă (pentru că de obligat nu prea cred că au cum să îi oblige – ar trebui să blocheze accesul la domeniile de internet respective și nu-i prea văd în stare să facă așa ceva) să îi plătească, chiar dacă o fac indirect – prin intermediul taxelor aplicate atît furnizorilor de servicii cît și celor care cîștigă bani prin așa ceva. Fiind vorba, totuși, de jocuri de noroc, este vorba de sume mari (cel puțin procentual).

Mă întreb, aşa, un pic cam retoric, ce au de gînd să facă mai departe în legătură cu subiectul ăsta. Dincolo de prostiile declarate nu prea au nimic de făcut decît să dea din coadă mai departe şi să latre alte chestii în speranţa că îi va asculta cineva.

Articol preluat de aici.

Crin Antonescu si plata pentru drepturi

Location of ( green ) – on the European contin...

Image via Wikipedia

Una dintre ştirile pe care le-am citi azi (prin intermediul facebook am ajuns la articolul ăsta de pe Realitatea.net) m-a făcut să încep să rîd în hohote… Titlul este pur şi simplu hilar, iar rîsul meu este o reacţie perfect naturală cînd dai peste o tîmpenie atît de imensă încît nu mai este loc de altceva.

Dacă aţi aruncat deja o privire peste articol v-aţi dat deja seama despre ce e vorba: Crin Antonescu a venit cu ideea ca românii din afara ţării să plătească taxe în ţară ca să poată vota la alegerile pentru preşedinţia României. Nu e deloc greu de găsit motivul acestei… “idei”: la ultimele alegeri Traian Băsescu a fost ales de către românii din diaspora. Ei sînt cei care au făcut diferenţa, indiferent dacă voturile au fost pe bune sau dacă au fost măsluite. Sînt sigur că manevra asta este doar o încercare de a controla în vreun fel (în măsura în care se poate face acest lucru) voturile venite din “afară”… problema este că soluţia oferită este pur şi simplu cretină.

De ce? Pentru că unele drepturi sînt garantate de stat indiferent de situaţia cetăţeanului român, ele sînt anulate sau suspendate doar în cazurile mai speciale şi se face (cel puţin din cîte ştiu eu, nu sînt avocat) doar prin intermediul justiţiei. Adică printr-un proces şi o decizie definitivă luată de către o instanţă. Dreptul de vot este unul dintre aceste drepturi garantate de către stat: atîta vreme cît eşti cetăţean român (şi nu intri în cadrul cazurilor speciale pe care tocmai le-am menţionat) poţi alege un reprezentant care să vorbească şi să negocieze în numele tău, oriunde te-ai afla pe glob. Din cîte ştiu nu se aplică asupra reprezentanţilor locali (de exemplu dacă eşti în Franţa nu poţi vota de la distanţă pentru primarul Oradei sau Timişoarei, chiar dacă ai adresa oficială în oricare dintre aceste locale – trebuie să-ţi muţi curul la faţa locului şi să bagi un vot în urnă), dar se aplică foarte bine la alegerile prezidenţiale. Pînă la urmă preşedintele României este tot un reprezentant, doar că ne reprezintă pe noi, ca popor.

Şi totuşi, de ce este o idee cretină? Pentru că românii din diaspora se împart în 3 categorii principale: tineri plecaţi la învăţătură, oameni plecaţi la muncă şi oameni care nu au reuşit să se adapteze aici şi au plecat lăsînd totul în urmă. Ultima categorie nu mă interesează prea tare pentru că prea puţini dintre ei sînt dispuşi să voteze. Spuneţi cinstit: cîţi dintre tinerii plecaţi la învăţătură (studenţi prin vreo universitate mai bună decît cele de la noi) au proprietăţi de vreun fel de pe urma cărora trebuie plătite taxe la stat? 1%? 2%? Chiar şi cei cu bani nu cred că au prea multe proprităţi taxabile, majoritatea fiind pe numele părinţilor.

Oamenii plecaţi la muncă în străinătate plătesc taxele ţării în care lucrează. E ceva normal, nu? Ţările respective le oferă facilităţi pentru taxele alea, începînd de la servicii medicale şi terminînd cu infrastructura necesară deplasării dintr-un loc într-altul şi bunei funcţionări traiului zilnic într-o societate civilizată. Ce le oferă România în schimb? Cam nimic, doar nişte drepturi pur şi simplu inalienabile (adică care nu pot înstrăinate – aviz inculţilor). Sînt sigur că eventualele taxe care trebuie să fie pentru proprietăţile din ţară sînt plătite la zi (cel puţin în majoritatea cazurilor) de către cei rămaşi în ţară – ştim deja că majoritatea românilor plecaţi la muncă s-au dus să muncească pentru familiile lor.

Oricum, să plăteşti pentru un drept care este deja al tău mi se pare cel puţin absurd. Nu ştiu cine i-a oferit lui Crin Antonescu o asemenea idee, dar cu siguranţă că i-a făcut un mare deserviciu. Deja au murit suficienţi oameni de-a lungul istorie pentru a garanta asemenea drepturi, iar acum unii sînt capabili să reducă acei morţi la nişte bani… de parcă s-ar putea face o comparaţie între cele două.

 

Articol preluat de aici.

Cravata violet a lui Emil Boc

Ieri a avut loc o asumarea legii care modifică Codul Muncii şi votarea unei moţiuni de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc. Deşi micuţul prim ministru este căzut în cap (la propriu, în emisiunea lui Andrei Gheorghe acum cîţiva ani), a supravieţuit în post cîtorva încercări de răsturnare legală a guvernului său. Inclusiv tentativei de ieri. Se poate spune că Emil Boc are în el ADN de supravieţuitor, dar nu-s sigur dacă este al lui propriu sau a fost aplicat prin metode mai mult sau mai puţin ştiinţiifice, mai mult sau mai puţin acceptate de morala creştină.

Nu am de gînd să comentez asupra noului Cod al Muncii din România, au fost prea mulţi care au făcut-o în ultimul timp şi au faţă de mine un avatanj net: îl cunosc. Eu nu am auzit decît o parte a comentariilor lor şi nu am de gînd să le preiau. Dacă vă interesează subiectul îl aveţi pe nea’ Goagle sau pe amicul său mai micuţ Yahoo… n-aveţi decît să căutaţi informaţii acolo.

Dar mi-a atras atenţia scandalul continuu al politicului, mai ales cînd vine vorba de cel din jurul moţiunilor de cenzură sau altor metode de a da jos cuplul de “îndrăgostiţi” Emil Boc-Traian Băsescu şi amanta eternă (cel puţin politic – eu din perspectiva asta o văd cel mai des, şi nu-mi doresc nici măcat asta) Elena Udea. Nu prea pot să evit chestia asta, nu fără a arunca pe fereastră televizorul şi de a evita complet ziarele-paginile web dedicate ştirilor de pe la noi.

Din ce-am înţeles de pe la tembelizor, aseară au fost 212 indivizi şi individe în favoarea moţiunii de cenzură, 4 au fost împotrivă şi 2 s-au abţinut. Ca să treacă, moţiunea ar fi avut nevoie de 238 de voturi… şi uite aşa guvernul lui Emil Bocănel stă încă bine pe poziţii. Sînt sigur că nu cravata violet cu care micuţul s-a afişat în cursul zilei de ieri l-a ajutat să rămînă pe poziţii… pentru simplul motiv că nu şi-a îndeplinit aşa cum trebuie funcţia de bază: de a strînge suficient de tare de scîrbavnicul mădular de care era ataşat pentru a-i opri sîngele şi aerul. Nu ştiţi ce înseamnă “scîrbavnicul mădular”?  Vine dintr-un text de lege ce sancţiona violul în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat: “Celui ce va fi prins cu stromeleagul învărtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scîrbavnicul mîdular întru veşnica lui nefolosinţă.” Şi cum politicienii îi violează pe români cu tîmpeniile şi minciunile pe care le declară zilnic trageţi voi concluzia.

Personal mă bucur că guvernul micuţului Boc a rămas în funcţie. Guvernul ăla este o problema care TREBUIE rezolvată, adică trebuie schimbat cu oameni mai buni (din toate punctele de vedere) care să facă ceva constructiv pentru ţara asta. Unii dintre români au protestat, au vociferat, au manifestat… alţii au votat prin parlament schimbarea… dar nu au făcut absolut nimic. Mai devreme sau mai tîrziu guvernul ăla va deveni o problemă atît de mare încît îi va trezi pe oameni şi îi va mobiliza pe mult mai mulţi pentru a face o schimbare. Cu conştientizarea lor cînd vine vorba de propriile acţiuni este mult mai greu, dar va fi un pas înainte… unul dintr-un şir lung.

 

Articol preluat de aici.

 

Kelemen Hunor, presedinte UDMR

Romanian-Hungarian politician Hunor Kelemen

Image via Wikipedia

Votul a fost făcut public mai devreme: Kelemen Hunor este noul preşedinte ales al UDMR.

Voturile au fost atribuite astfel: ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional Kelemen Hunor a obţinut 371 de voturi, consilierul prezidenţial Eckstein-Kovacs Peter a obţinut 118 voturi, iar deputatul Olosz Gergely a obţinut doar 47 de voturi.

Din ce-am înţeles nu a fost deloc un secret că Kelemen Hunor a fost preferatul multora şi acum nu mă miră deloc acest lucru: am urmărit o secvenţă din interviul pe care l-a luat (rahatul de) Antena 3 după ce a fost prezentat rezultatul votului şi nou preşedinte a păstrat modul de “dialog” (scuze: modul de răspuns este mai potrivit) care a devenit un obicei al UDeMeReului în ultimii ani: răspunde numai la ce îi convine şi doar cum îi convine. Şi, mai ales, o dă constant pe arătură cu segregarea pe criterii etnice (adică “autoguvernarea” de care tot pomenesc de fiecare dată cînd au ocazia – de fapt crearea unui stat în stat pe care să-l controleze ei). Sînt sigur că un asemenea comportament nu va duce la nimic bun.

Articol preluat de aici.

 

Ridicolul declaratiilor politice

Fie că ne place sau nu, azi a fost o zi politică: politicienii de la UeDeMeReu îşi aleg conducătorul aici, în Oradea. În momentul de faţă se aşteaptă rezultatele, poate că voi reveni mai tîrziu cu comentarii despre acest lucru. Altceva mi-a atras atenţia, după o zi în care i-am ascultat cînd-cum, în funcţie de timpul pe care l-am avut la dispoziţie: ridicolului declaraţiilor politice venite din partea invitaţilor. Printre cei care au rostit ceva cuvinte la tribună au fost Emil Boc, Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Nu ştiu care scenă politică respectă UDMR-ul, dar trebuie să fie al naibii de restrînsă.. insignifiantă chiar. Pentru chestia asta îl acuz pe Emil Boc de minciună.

“UDMR este un un partid respectat pe scena politica romaneasca si un partener credibil de guvernare”, a declarat de la tribuna presedintele PDL, premierul Emil Boc. “Aduc multumiri unui om politic remarcabil, unul dintre cei mai responsabili si mai seriosi oameni politici din ultimii 20 ani – Marko Bela (…) Le multumesc ministrilor UDMR pentru profesionalism(…)Romania are cea mai buna prespectiva economica in urmatoarele sase luni”, a mai spus premierul.

Ora 12:30: Liderul liberalilor, Crin Antonescu, le-a transmis maghiarilor ca Uniunea Social-Liberala poate schimba aceasta guvernare in 2012, fara ajutorul UDMR, dar isi doreste sa faca acest lucru mai devreme, impreuna cu minoritatea maghiara. “Decizia nu e a noastra, este a dvs si o veti lua numai dvs”, le-a spus el participantilor la congresul UDMR, intr-un discurs de asemenea aplaudat, in care i-a asigurat pe maghiari de respectul actualei opozitii, indiferent care va fi aceasta decizie.

  • Ingaduiti-mi pentru cateva momente sa fiu neconventional, dar sper pe deplin respectuos
  • Atunci cand am primit invitatia dvs a trebuit sa ma intreb daca e cazul sa o onorez sau nu
  • De ce as fi eu, presedinte al unui partid de opozitie, prezent la congresul unui partid care face parte dintr-o majoritate nelegitima pentru mine si dintr-un guvern pe care il detestam
  • Nu toti avem, dl premier, optimsmul pentru care va invidiez dar pe care nu il putem impartasi
  • Am socotit ca trebuie sa fiu  aici dintre motive: din respect pentru comunitatea maghiara din Romania, al carei reprezentat autentic si legitim a fost este si va ramane pentru noi UDMR
  • Sunt aici pentru ca am inteles ca dl presedinte Marko Bela nu mai candideaza
  • Sunt mandatat si imi face placere sa spun cateva lucruri in acest moment despre omul politic Marko Bela
  • In numele PNL si ca roman, va multumesc, dl Marko Bela, pentru ce ati facut in Romania si pentru Romania
  • Mult succes in viitorul dvs politic, domnule presedinte Marko Bela
  • In al treilea rand, stiti de mai multa vreme ca va respect, va pretuiesc si chiar va indragesc, stimati compatrioti maghiar, pentru mandria dvs, pentru profesionalism si pentru dorinta de libertate si de indentitate
  • Pentru ca va respect, va pretuiesc si va indragesc cred ca e de datoria mea sa vorbesc astazi respectuos si limpede
  • Din punctul de vedere al USL, Romania nu mai poate continua asa
  • Astazi, cum sper ca pot fi macar in parte garantul bunei credinte din partea acestei constructii politice, spun ca putem mai tarziu, mai greu si poate insuficient de temeinic sa schimbam aceasta situatie fara UDMR in 2012
  • Putem sa o schimbam mai repede, mai trainic si sa contruim impreuna un proiect de anvergura cu UDMR
  • Decizia nu e a noastra, este a dvs si o veti lua numai dvs. Timpul ei insa ne intereseaza pe toti
  • E o decizie pe care dvs o veti lua nu in 2012, ci in urmatoarele saptamani
  • Oricare va fi aceasta decizie, va asigur de respectul nostru si va doresc succes
  • Veti fi pentru noi intotdeauna frecventabil
  • Dar nu va ascund ca ma rog sincer si intens bunului Dumenzeu sa va dea si sa ne dea gandul cel bun

Ora 12:00: Victor Ponta a ales un discurs scurt si a inceput prin a le transmite maghiarilor ca nu se afla la Oradea pentru a peti UDMR, intr-un discurs aplaudat la scena deschisa de membrii minoritatii, mai ales atunci cand liderul PSD a spus ca nu este de acord cu acuzarea “politica” a ministrului Zsolt Nagy si cand le-a urat succes candidatilor, ” in special domnului Kelemen Hunor”.

  • Sunt prezent aici nu pentru a face oferte, nu pentru a va peti, ci pentru ca e normal sa existe dialog si colaborare intr-o societate democratica
  • Daca nu exista dialog apare inevitabil conflictul si cred ca nimeni nu doreste acest lucru
  • Particip la raliuri, pilotul meu e maghiar si de cate ori gresim drumul imi spune ca nu am dictat bine limba romana
  • USL e preocupata ca si dvs de viitorul acestei tari si de viitorul cetatenilor acestei tari
  • Vom merge impreuna sau separat, din nou decizia va apartine
  • Daca va decideti sa mergem impreuna, e foarte bine, daca va decideti sa mergeti separat e la fel de bine
  • Drepturile pe care le-ati obtinut pentru cei pe care ii reprezentanti in guvernare PSD si PNL au fost drepturi stabile si s-au facut in acelasi timp cu asigurarea unei dezvoltari si a unui echilibru care astazi nu mai exista
  • Un sistem autoritar, chiar dictatorial, nu va ajuta minoritatile
  • Ce nu vom face noi, indiferent daca veti fi alaturi de noi sau in opozitie: in mod sigur vom respecta toate regulile democratice
  • Stiu ca drepturile castigate nu se iau inapoi niciodata
  • Sunt jurist, sunt om al legii si va promit ca niciodata un ministru nu trebuie sa fie acuzat pe criterii politice de tradare, asa cum s-a intamplat cu un ministru pe care eu il apreciez, Zsolt Nagy
  • In nicio camapanie electorala, oricat de dura, nu voi jura cu mana pe Biblie ca nu fac alianta cu UDMR, nici nu voi jura ca fac, decat sa-mi incalc cuvantul
  • Urez succes colegilor din generatia mea, in special domnului Kelemen Hunor

Mă întreb dacă vă este evident că nu le-am notat după ce le-am auzit? Declaraţiile de mai sus le-am găsit pe hotnews.ro. Pe lîngă faptul că aveam lucruri mai bune de făcut decît să stau lipit te televizor şi mă învîrteam în jurul lui prin casă, în acele momente mi-era greu să nu sparg tembelizorul aşa că nu mă gîndeam deloc să mă apuc de scris ca să le notez tîmpeniile. Nu ştiu cît de des este întîlnită reacţia asta, dar pentru mine este una naturală. Mi-e cam greu să stau liniştit în banca mea (la figurat vorbind) după ce de 20 de ani încoace unii indvizi din UDMR au făcut tot ce au putut pentru a spori tensiunea între români şi unguri, au derulat o întreagă campanie împotriva statului român iar acum unii politicieni români îi ling în cur aşteptînd ca viitorul preşedinte să le asigure o aliantă mai bună pentru guvernările viitoare. Se spune că UDMR-ul este o formaţiune politică foarte curtată, iar cei care spun asta au perfectă dreptate. Însă prea puţini menţionează şi de ce: dacă dicţionarele din lume ar avea incluse în ele termenul de “tîrfe politice” acesta ar cuprinde în primul rînd sigla şi descrirea UDMR.

Nu mă înţelegeţi greşit: am destul prieteni unguri cu care mă înţeleg chiar bine. Dar nu toţi oamenii sînt la fel, asta e viaţa şi e bine aşa… Viaţa n-ar mai fi la fel de amuzantă dacă am fi toţi la fel. 

Revenind la subiect, adică la declaraţiile politice de azi, mă gîndesc că poate din cauza lor mi s-a făcut o greaţă teribilă cînd am avut treabă prin oraş şi am trecut pe lîngă Casa de Cultură… aproape că îmi venea să înghit zăpada din jur ca să scap de gustul ăsta. Mă gîndesc (în continuare, ca proces continuu care mă defineşte) că aşa trebuie să fie gustul de rahat (ca să mă exprim frumos) care ieşea prin toate fisurile clădirii din imediata apropiere.

 

Articol preluat de aici.

 

Alegeri la UDMR in Oradea

Vă sugerez ca astăzi să evitaţi Casa de Cultura din Oradea (locaţia din parcul 1 Decembrie). O foarte mare parte a tîrfelor politice româneşti s-au adunat acolo cu ocazia alegerilor din UDMR… Am mai spus-o de cîteva ori că cele mai mari tîrfe politice sînt UDeMeReu pentru că ar spune orice şi ar face absolut orice ca să rămînă la putere şi susţin în continuare acest lucru. Azi ele îşi aleg conducătorul şi, mai rău, îi au ca invitaţi pe Emil Boc şi Victor Ponta (printre alţii). Sînt sigur că mai sînt şi oameni decenţi şi cinstiţi la adunarea aia, dar sînt cam foarte puţin (din ce-am reuşit să văd pe la tembelizor).

Că vrem sau nu, cine vrea să meargă la tîrfe azi ar trebui să meargă la Casa de Cultură… în următoarele ore va fi cea mai potrivită locaţie din ţară. Mă şi miră că acea clădire nu a făcut deja POC din cauza adunăturii din interior.

 

Articol preluat de aici.

 

Premierul Cristian Popa

Nu ştiu cît de multe vă spune numele lui Cristian Popa, dar este vorba de viceguvernatorul BNR. În seara asta am aruncat o privire pe hotnews şi bine am făcut: am început să rîd cînd am citit articolul care spune că la un moment dat, cîndva în ultimele ore, Traian Băsescu a avut o discuţie cu cel vizat pentru postul de prim ministrul.

Acum două zile rîdeam de zor cînd am aflat despre tentativa de a-l convinge pe Mugur Isărescu să fie prim ministru (am scris aici despre asta), acum repet acţiunea cu acelaşi haz de necaz. Aparent sînt unii care joacă “ţară, ţară, vrem ostaşi” (poate mai ţineţi minte jocul ăla de pe vremea copilăriei), doar că au schimbat ostaşii cu premierii marionetă şi cam prostovani pe deasupra. Problema unora e că Mugur Isărescu nu este deloc prost şi nici marionetă (sau nu a dat semne că ar fi aşa ceva)… din ce-am citit în seara asta nici Cristian Popa nu este aşa ceva. Aşa că Traian Băsescu ar fost refuzat de amîndoi, cel puţin dacă ar fi să mă iau după ce a apărut pe reţea. Înclin să dau dreptate acelor informaţii, nu toţi românii sînt picaţi în cap (la propriu – vă mai aduceţi aminte de emisiunea lui Andrei Gheorghe? ) ca Emil Boc.

Nu ştiu cine va fi următoarea ţintă a lui Traian Băsescu, dar cu siguranţă va trebui să fie cineva care-l are la inimă şi care e suficient de obdient ca să îi asculte comenzile. Problema este că sînt cam puţini indivizi aparţinînd rasei umane care să fie şi suficienţi de integri şi să aibă capital politic suficient de solid ca să fie consideraţi a fi un cîştig pentru tabăra preşedintelui României. Da, fac presupunerea că Emil Boc nu este unic şi irepetabil… deşi pare o presupunere cam nefondată. 

Nu prea mă atrag pariurile, dar încep să mă gîndesc să mă împlic în aşa ceva şi să încep să pariez asupra persoanei care va ocupa postul de viitorul prim ministru. Şi a viitorului preşedinte de ţară.

 

Articol preluat de aici.

 

Senatorii, tiganii si apelativul rrom in februarie 2011

Azi am citit pe reţea că pămpălăii de senatori au respins propunerea lui Silviu Prigoană care dorea să înlocuiască în actele oficiale termenul de rrom cu cel de ţigan. Ştiu, ştiu, nu toţi senatorii sînt mototoli, dacă ar fi fost nu ar mai ajuns probabil în poziţia respectivă, dar trebuie să fii mototol sau fraier ca să pui botul la motivaţiile unora dintre ţigani şi să o dai înainte cu termenul rrom. Una dintre motivele pentru care denumirea asta a luat atîta avînt este gura mare şi spurcată a unora care s-au apucat să o promoveze pentru a-şi atinge propriile scopuri iar o foarte mare parte a românilor, toleranţi, indiferenţi sau chiar intimidaţi (nişte stări de spirit foarte comune printre conaţionalii nostri) i-au lăsat să se manifeste în voie.

Eu pun problema astfel: adică dacă eu (dacă ar fi să mă iau după logica unora) mă consider OM ar trebui să cer schimbarea denumirii poporului român cu cea de oameni? Acum o asemenea ipoteză este absurdă, şansele de a obţine aşa ceva sînt pur şi simplu infime, dar cu suficientă insistenţă se poate obţine orice… Cel mai bun exemplu este chiar denumirea României: termenul de român este unul recent, au trecut mai puţin de două secole de cînd a fost inventat pentru a ne atribui o falsă apartenenţă la grupul de popoare romanizate, cu insistenţa unui grup din ce în ce mai mare de oameni în cele două secole a devenit o denumire oficială şi recunoscută mondial. Ţiganii nu au un stat propriu şi o entitate comună ca popor, dar termenul cu care au devenit cunoscuţi în istorie a fost multă vreme instituţionalizat la nivel european (adaptat fiecărei limbi în parte, dar în cele mai multe cazuri cu aceeaşi rădăcină). Tendinţa unora este să acţioneze prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie ca să îl schimbe… rămîne de văzut în ce măsură vor reuşi. Au încercat şi în perioada interbelică în România, dar comuniştii le-au dat peste nas tupeiştilor… acum (în ultimele două decenii) au revenit.

Revenind la subiectul acestei zile, decizia de respingere de către Senat a proiectului de lege iniţiat de deputatul Silviu Prigoană a fost luată cu 51 de voturi “pentru”, 27 de voturi “împotrivă” şi cinci abţineri, după cum a informat Mediafax. Eu am citit despre faza asta (era să-i spun chestie, la cît de irelevantă este ar fi un termen foarte potrivit, dar fază este chiar şi mai potrivit) pe adevărul.ro şi aproape am început să rîd… nu ştiu în faţa cui dau socoteală senatorii (părerile sînt foarte împărţite, dar cu siguranţă nu dau socoteală în faţa poporului care i-a ales pe poziţiile alea – doar trăim în România, ce naiba?) dar uneori sînt de-a dreptul hilari.

Articol preluat de aici, dar se găseşte şi aici.

Emil Boc si mega-investitorii chinezi

Citind mesajele primite în ultimele zile am văzut o ştire care mi-a atras atenţia (da, sînt abonat la cîteva dintre site-urie de ştiri): Emil Boc i-a invitat pe Chinezi să investească în autostrăzile Comarnic-Braşov şi Sibiu-Piteşti. Se spune că proiectele vor fi realizate în parteneriat public-privat şi că invitaţia a fost lansată în cadrul unei întîlniri între primul ministru şi reprezentanţi ai statului chinez care a avut loc cu ocazia noului an chinezesc. Se pare că că alte opţiuni care li s-ar fi oferit chinezilor sînt hidrocentralele, centurile ocolitoare, aeroporturi, spitale, lucrari de irigaţie şi de mediu.

Cu alte cuvinte, politicienii noştri “dragi”, cu Emil Boc ca şi reprezentant, vor să vîndă şi ce a mai rămas. N-au bani şi se termină şi împrumuturile primite aşa că vor să apeleze la bani din exterior. Americanii sînt mult mai băgaţi în datorii decît noi, europenii nu sînt prea încîntaţi de şacalii dîmboviţeni, ruşii nu ne vor da niciodată ceva fără să plătim imens (ca întotdeauna de altfel), aşa că au rămas doar chinezii cu economia lor în creştere.

În ultimii 21 de ani statul a fost un administrator execrabil, dar a fost expert în a vinde şi a distruge ce aveam la revoluţie. Marile tunuri economice trase statului de politicieni şi oameni de afaceri (de multe ori fiind unii şi aceleaşi) se cunosc, sînt comentate şi răscomentate, în foarte mare parte nepedepsite aşa cum ar trebui. Acum s-au cam terminat banii şi resursele, s-au apelat şi se apelează constant la împrumuturi bancare şi de la uniunea europeană… valorile sînt imense şi vor trebui să fie plătite în cele din urmă. Are un oarecare sens ca autorităţile să apeleze la bani din exterior, dar nu din partea unui omuleţ hilar şi incompetent ca Emil Boc. Ne lipsesc oamenii responsabili care să facă o asemenea invitaţie în numele României, şi ne vor lipsi şi după ce vor pleca tolomacii de acum.

Nu ştiu de ce s-a întîmplat după întîlnirea aia, dar mă gîndesc că reprezentanţii chinezi s-au făcut că-l aprobă pe Emil Boc, că se gîndesc serios la invitaţia lui iar după aceea, cînd au fost singuri în casele lor, s-au prăpădit de rîs amintindu-şi de fază. E ce aş fi făcut şi eu în locul lor.

 

Articol preluat de aici.

Romania si spatiul Schengen

N-am apucat să urmăresc azi ştirile, dar am auzit totuşi că Franţa şi Germania au solicitat amînarea aderării la spaţiul Schenger pentru România şi Bulgaria. Nu ştiu cît de recentă este informaţia, dar pînă la urmă a ajuns şi la mine. N-a ajuns însă singură: era însoţită de comentariile politicienilor noştri care au sărit ca arşi comentînd că s-au săturat să fie tot timpul monitorizaţi şi că merităm să intrăm în spaţiul ăsta. Ei susţin că am îndeplinit cerinţele celorlalte ţări şi că această amînare fără motive reale este o discriminare.

Cum? Cum? Cum adică?

Şi cum rămîne cu siguranţa graniţelor? Mă gîndesc că or fi destul de sigure, da’ tot mai scapă vreun individ non-european care vrea să ajungă să muncească aiurea prin Europa. Probabil siguranţa graniţelor este singura reuşită din tot amalgamul de cerinţe europene, şi spun “probabil” doar pentru că nu am foarte multe informaţii despre cei care sînt prinşi şi nici despre cei care scapă. De fapt n-am nici o informaţie actuală.

Cum rămîne cu corupţia la care sînt aşi? Adică AŞI! Aş da o mulţime de exemple, dar cam peste tot trebuie să mergi cu plicul în buzunar (sau cu vreo atenţie) dacă vrei să obţii mai repede, mai bine şi mai uşor ce ar trebui să obţii gratuit şi în aceleaşi condiţii de calitate şi rapiditate.

Cum rămîne cu justiţia care este atacată din toate părţile şi folosită de politicieni în manevrele lor şi afaceriştii care vor să scape cu basma curată (eventual cu cîteva luni de pîrnaie în locul deceniilor meritate)? Cum rămîne cu încercările de a schimba magistraţii curţii supreme cu aceia care sînt pe placul unora (este doar un exemplu în care fiecare partid vrea cîte o bucăţică dintr-un tort) şi cu manipularea deciziei acestora pentru a bloca manevrele opoziţiei?

Mafioţii au început să se omoare între ei prin locuri publice, jafurile s-au întensificat în ultimii ani (provocînd adevărate valuri de criminalitate) iar politicienii noştri consideră că totul este în regulă. De fapt pentru ei este bine… doar li se micşorează numărul concurenţilor, nu?  Dar asta nu înseamnă că este bine şi pentru România.

Nu au fost menţionate problemele din sănătate şi educaţie, dar asta nu îi interesează pe europeni cînd vine vorba de aderarea la spaţiul Schenger. Cel puţin deocamdată… dar în momentul în care vom deveni un popor de zombie creduli, intoxicaţide religie şi needucaţi care să le stea pe cap li se va schimba părerea.

Într-o ţară în care se instalează treptat haosul politicienii se plîng că sîntem discriminaţi de către europeni şi se consideră nedreptăţiţi cînd li se atrage atenţia (fie şi indirect) de problemele apărute în urma promisiunilor lor neonorate. Căci ce altceva sînt decît nişte promisiuni neonorate?… să ai pretenţia să aderi la o zonă şi să te plîngi cînd nu eşti în stare să îndeplineşti condiţiie lor, condiţii pe care le ştiai foarte bine vreme de cîţiva ani buni. N-o fi tocmai corect, dar sîntem totuşi România cea frumoasă şi nepieritoare… sîntem obişnuiţi cu aşa ceva.

Articol preluat de aici.

Mircea Geoana suspendat din PSD

Am auzit azi că Mircea Geoană a fost suspendat din PSD pentru 6 luni pentru că s-a legat public de nişte colegi din partid încecînd să îi tragă la răspundere pentru eşecul de la alegerile prezidenţiale de acum un an. Personal nu pot spune că mă bucură sau că mă întristează acest lucru… dacă aţi şti cît de indiferent îmi este ce se întîmplă cu fostul preşedinte al PSD v-aţi speria.

Din punctul meu de vedere este doar prostovanul (nu i-am dat eu apelativul, dar l-am remarcat şi l-am recunoscut ca fiind adevărat de prea multe ori în ultimul an) care aproape a devenit preşedinte al României (doar pentru o noapte ) înainte ca Traian Băsescu să-i smulgă premiul cel mare de sub bot, este cel care a adus (împreună cu soţia) moda flăcării violet la noi în ţară, este cel… A mai făcut ceva remarcabil în ultimul timp? Să fiu al naibii dacă mai ţin minte ceva concret realizat de Mircea Geoană de prin primăvară încoace.

Candidatura la preşedinţie a reprezentat o culme la care a reuşit să ajungă, în ciuda opoziţiei unora din partid (Ion Iliescu şi apelativul atît de cunoscut sînt un foarte bun exemplu). De atunci a început o decădere continuă (cel puţin din punct de vedere politic) al acestui personaj de poveste dîmboviţeană, iar suspendarea de azi este doar o etapă în acest sens. A rămas preşedinte al senatului, dar nu ştiu încă cît timp (pot spune doar că nu va mai fi mult aşa ceva), mă gîndesc că a pierdut stima multora… dar nu pot spune că este în întregime nevinovat de toate aceste evenimente. Poate că la alegerile prezidenţiale nu a avut prea mult control asupra numărătorii voturilor (cel puţin nu cît şi-a dorit), poate că nu a reuşit să-i convingă pe colegii de partid şi pe alegătorii de prin ţară (sau de aiurea, din lume, pe unde au ajuns românii noştri) să-l voteze, însă cu siguranţă este în întregime vinovat de reacţiile de după alegeri şi de scandalul cu flacăra violet. Este vinovat şi de problemele pe care le-a creat prin partid… mă gîndesc că nu ar fi fost suspendat dacă nu s-ar fi legat de anumiţi colegi făcînd publice anumite chestii legate de alegeri.

Decăderea lui Mircea Geoană îmi aduce aminte de o vorbă românească foarte valabilă: fiecare pasăre pe limba ei piere. Nu ştiu ce “limbă” are prostănacul şi nici nu-mi doresc să aflu, dar din ce am auzit (şi e mai mult decît am nevoie să ştiu) mă întreb cum a ajuns să fie un prezidenţiabil. Oare chiar atît de prost stăm cînd vine vorba de politicieni? (apropo, asta a fost o întrebare RETORICĂ )

 

Articol preluat de aici.

Huduieli si doliu de 1 decembrie 2010

Cică Emil Boc ar fi fost huiduit cu prilejul manifestărilor de azi. Eu zic că dacă a fost suficient de prost (de parcă doar “prost” ar fi suficient pentru a-l descrie) ca să se prezinte printre români după tot ce a făcut în ultimul timp atunci le merită din plin. Partea proastă este că merită mult mai mult decît nişte huduieli şi nu a primit încă tot ce merită. Încă. Dar am impresia că lucrurile se vor îmbunătăţi considerabil din acest punct de vedere.

Alte huduieli ar fi venit şi din partea unor tineri aflaţi la Alba Iulia care doresc unirea României cu Basarabia şi Bucovina. Am ceva să le transmit: huiduielile nu îi vor ajuta cu nimic în acest sens. Ar trebui să le lase deoparte şi să facă ceva constructiv în acest sens.

Pe de altă parte, Tokes Laszlo este în doliu azi, cu prilejul aniversării de 1 decembrie 2010. Motivul: ungurii nu ar fi primit ce li s-a promis acum vreo 9 decenii, în perioada unirii. Din punctul meu de vedere individul ăla nu are decît să poarte doliu în fiecare zi a restului vieţuii lui… că oricum îl poartă degeaba. Uneori îmi vine cam greu să cred că pămîntul ăsta românesc a permis apariţia şi suportă la suprafaţa lui canalii ca şi pastorul ăsta reformat, dar de obicei neîncrederea asta trece repede. Pot spune un lucru foarte clar despre individul ăsta: o să mă bucur la moartea lui… ba chiar adresez pămîntului (oriunde ar fi el pe planetă) o rugăminte anticipată: să-l ţină bine închis în mormîntul ăla pe Tokes Laszlo ca să nu-i mai otrăvească pe oameni cu jegul pe care-l scoate pe gură.

 

Articol preluat de aici.

Elena Udrea in noul Kill Bill

Din ce-am citit pe reţea azi, un nou episod al seriei Kill Bill a fost ecranizat în cursul zilei de azi: Elena Udrea a luptat împotriva lui Vasile Blaga pentru şefia filialei Bucureşti a PDL-ului iar blonda de la Cotroceni a cîştigat. N-am citit cu atenţie articolele de pe hotnews, de fapt nu le-am citit deloc (am parcurs titlurile şi mi-a fost mai mult decît arhisuficient), dar lui NUţi i s-au adus o mulţime de osanale în ultimele ore. Nu l-am văzut niciodată îndeaproape, dar sînt sigur că fundul ei mare şi gras străluceşte de cît a fost lins şi admirat (nu neaparat în această ordine) cu ocazia acestor alegeri. N-am de gînd să le reiau, nu vreau să-mi stric o seară excelentă.

Se spune că Elena Udrea a luat avînt şi are tot mai mai multă putere politică. O fi, dar nu cu susţinerea mea. Nu-mi place blondina… ba mai mult, eu zic că avîntul ăla o va face în curînd să deraieze pe gheaţa subţire a politicii româneşti şi va lăsa o dîră groasă de grăsime atunci cînd pernuţele de pe fund nu vor rezista frecării. Deja mi-am făcut o rezervă de floricele pentru spectacolul respectiv, mai rămîne doar să le pregătesc şi să-l urmăresc aşa cum urmăresc oricare alt spectacol de circ.

Articol preluat de aici.

UDeMeReu trădate

Că UDMR-ul este o tîrfă politică am mai spus-o deja. Că politicul s-a băgat în tot felul de chestii în care nu avea nici un drept să se bage se ştie deja, o ştim cum cu toţii de altfel. Noutatea a apărut cînd Arpad Antal, un tip de la filiala din Sfîntu Gheorghe, a început să se vaite şi să se plîngă că au fost trădaţi de către partenerii de la guvernare din cauza deciziei Curţii Constituţionale care a declarat că guvernul nu-şi poate asuma de capul lui legea învăţămîntului şi că va trebui să treacă de parlament. Evident, o prostie care le merge din plin celor UDeMeReu. Este clar că restul javrelor s-au grăbit să îl aprobe, să ameninţe cu retragerea de la guvernare şi să pună presiune pe cei din jurul lor pentru a-şi vedea planul pus în practică.

Un singur lucru este cît se poate de clar: cei de la UDMR vor face lucruri nasoale doar dacă noi, restul, le vom permite să facă asta. Acum încă mai încearcă, încă mai fac scandal şi încă le mai merge, dar mai devreme sau mai tîrziu o să li se înfunde şi o să păţească chestii urîte cînd românii vor spune un NU hotărît. Sînt absolut sigur de asta, chiar şi fără să fie nevoie să planific sau să fac ceva în vreun fel în acest sens.

 

Articol preluat de aici.

Inca o motiune de cenzura

Nu prea-mi vine să cred că avem nişte politicieni suficient de netoţi încît să încerce o a doua moţiune de cenzură într-o singură sesiune parlamentară… dar au dovedit deja că regulile nu mai contează în circul lor politic şi, mai ales, au dovedit din plin că-s pur şi simplu tîmpiţi, nu doar netoţi.

Oricum, vom vedea dacă va fi o a doua moţiune de cenzură la guvern în ce-a mai rămas din anul ăsta. Eu consider această informaţie ca fiind un zvon. Totuşi, la ce “surprize” (ne)plăcute, mai ales neplăcute, ne pregătesc politicienii mă aştept la orice din partea lor. Chiar şi la un jaf pe faţă… din nou, mult mai amplu şi mai tupeist decît cele de pînă acum.

Articol preluat de aici.

Emil Boc, guvernul si asumarea legii educatiei

Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat azi legea educaţiei. Nu ştiu detaliile ei, ştiu doar că istoria şi geografia ar trebui să fie în limba minorităţilor şi că dintr-o metodologie bazată pe acumularea de cunoştinţe ar trebui să se treacă la o metodologie bazată pe capacităţi, dar nu mă aştept să fie ceva bun. Pur şi simplu o lege bună nu se încadrează în cadrul legal pe care l-au tot creat politicienii de acum în ultimii ani. Moţiunea de cenzură a fost programată pentru ieri tocmai pentru a-i împiedica pe cei de la “putere” să-şi asume legea, dar nu a reuşit.

Dincolo de vorbăraia politică şi declaraţiile fanfaronilor ăia (la astea-s buni, dar numai atît), educaţia s-a dus din ce în ce mai mult la naiba în praznic în ultimii ani. Avem tot mai mulţi români care nu ştiu să conjuge ca lumea un verb şi nu-s în stare să se exprime corect, sau chiar mai rău: au ajuns prin televiziuni şi pe la radio. Iar folosirealimbii române este un lucru de bază, nu? Despre restul materiilor din şcoală nici nu am de gînd să pomenesc. Nu ştiu cîţi dintre români mai ştiu să se orienteze prin ţară nici măcar cu o hartă în mînă sau care să cunoască formele de relief pe care le avem răspîndite pe aceste meleaguri… iar acum se doreşte ca unii dintre cetăţenii români să le înveţe într-o altă limbă decît cea naţională. Chiar, cîţi dintre voi ştiu unde se găseşte Nagyvarad? Sau oricare alt oraş aruncat aiurea pe hartă prin România.

Şi nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine cînd vine vorba de educaţie. Avem nevoie de calitate, chiar şi în detrimentul cantităţii.

După asumarea legii, acum cîteva minute, Emil Boc tocmai l-a atacat pe Victor Ponta pe baza declaraţiilor acestuia de aseară pe marginea moţiunii de cenzură de ieri (e vorba despre politicienii “ticăloşi” care au promis, au primit ce au cerut şi n-au mai făcut nimic din ce au promis – votarea moţiunii). Că are dreptate este un lucru adevărat, dar nu are nici o legătură cu legea educaţiei. Că s-a declarat şocat de existenţa mitei politice şi a cumpărării de voturi este doar o vorbăraie fără sens… doar este vorba despre o manevră curentă pentru politicienii români. TOTUL este de vînzare la ei, mai ales voturile şi influenţa politică.

Pe lîngă calitatea de care pomeneam mai devreme, avem nevoie de verticalitate, cinste şi de mai multă curăţenie în ţara asta împuţită de gunoiul politic.

 

Articol preluat de aici.

Moţiune de cenzură şi proteste

Oricît de mult dispreţuiesc circul   politic românesc, ziua de azi a fost un prilej de amuzament… pe lîngă   plictiseala obişnuită cînd vine vorba de discursuri sforăitoare. Nu mă   înţelegeţi greşit: am fost prea ocupat ca să mă plictisesc, ca de   obicei, dar am tras un pic cu urechea la discursurile politice de azi.   Nu prea mult, aş fi adormit instantaneu şi pe perioadă nedeterminată   dacă aş fi ascultat mai mult de cîteva minute… Chiar şi aşa pot spune   cu siguranţă că politicienii s-au întrecut în discursuri cît mai   sforăitoare, umflîndu-se în pene şi lăudîndu-se cu rezultatele actuale,   fie şi aşa jalnice cum probabil ştiţi deja cu toţii.

Ce  m-a amuzat totuşi la culme a fost  faptul că mulţi s-au bucurat aseară  numărînd voturile care le-au rămas  ca moţiunea să treacă… mai aveau  nevoie doar de 2-3 (conform  promisiunilor). După un atac furibund dus pe  toate canalele posibile la  adresa preşedintelui şi a guvernului, după  ce i-au înfierat şi i-au  demonizat (pe bună dreptate, de altfel), aseară  se părea că moţiunea  avea şanse destul de mari de succes. Iar astăzi…  ca moţiunea de  cenzură să treacă avea nevoie de 236 de voturi… a  obţinut 218 şi o  vot nu (anulat).

Un Victor Ponta cam ofuscat (ce naiba, doar tocmai i s-au înnecat corăbiile <img src=”http://www.dan-marius.ro/ckeditor/plugins/smiley/images/teeth_smile_vechi.gif&#8221; alt=”” />)   se plîngea mai devreme pe televiziunea mogulului Voiculescu (adică   Antena 3) că o mulţime de “ticăloşi” au promis că votează în favoarea   moţiunii, au luat ce li s-a oferit dar au votat împotrivă. Nu pot să nu   zîmbesc şi să nu mă amuz de starea lui de spirit pentru că îl consider   la fel de ticălos ca şi cei de care s-a plîns. Ziua de azi nu a   reprezentat decît un pas, un rezultat al uneia dintre luptele duse în   războiul între canaliile politice româneşti. O tabără a cîştigat, alta a   pierdut. S-au făcut promisiuni, s-au dat “atenţii”, s-au lasat  acuzaţii  şi s-au aruncat cu injurii în toate părţile, s-a spus minciuni  peste  minciuni şi s-au făcut promisiuni cu nemiluita… circul politic   românesc a atins un maxim în ultimele zile urmînd să aibă un recul  pînă  ce taberele se vor reaşeza pe noile poziţii de echilibru.

Pe  de altă parte, Bucureştiul a fost  parţial blocat şi îşi merită  blocajul. Protestele în cîteva puncte  cheie au dus la devierea  circulaţiei. Marii pierzători ai zilei,  oamenii obişnuiţi, au preferat  să stea în stradă şi să protesteze în  timp ce circarii se băteau pe  moţiune în parlament. Au ieşit în stradă  de foame, din disperare, şi nu  au făcut absolut nimic. Vă miră? Pe mine  nu, deloc. Protestul nu ajută  cu nimic dacă nu este însoţit de o  acţiune fermă, precisă şi sigură. Iar  ce au făcut oamenii ăia în stradă  nu a fost aşa ceva… nu are nici o  valoare. Doar au sporit cantitatea  de înregistrări video a Eşecului.

&nbsp;

Articol preluat de <a href=”http://www.dan-marius.ro/articol/Politic/Motiune_de_cenzura_si_proteste/MTkwMQ==/”>aici</a&gt;.

Cenzura la adresa guvernului Boc 4

Mîine se va depune moţiunea de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc, versiunea a patra, dacă am înţeles bine (le-am cam pierdut numărul). Lucru cunoscut, repetat deja de cîteva ori în ultimul an şi ceva, mai mult prin mass-media şi mai puţin prin parlament, dar mereu la ordinea zilei. Unele televiziuni s-au apucat deja în obsesia lor de a ataca “puterea” să numere voturile şi timpul pînă la căderea acestui guvern… una dintre ele este Antena 3. Mai devreme, acum cîteva minute, navigam peste posturile tv să văd ce mai este interesant pe acolo.

M-am oprit cîteva secunde pe Antena 3, unde era o emisiune moderată de Dana Grecu ca parte a otrăvii zilnice pe care postul ăla tv o împroaşcă tuturor românilor care-i urmăresc… nu ştiu dacă a fost o manevră inspirată sau nu, dar era să mor de rîs. În acele momente tocmai vorbea un individ (nu ştiu cine e, dar am înţeles că face parte din PDL şi e undeva prin parlament) care spunea că va vota în favoarea moţiunii de cenzură pentru că nu-i plac acţiunile guvernului (un lucru perfect normal), în special legea educaţiei pe care actualul guvern vrea să şi-o asume. Adică o atitudine perfect normală pentru un om cu capul pe umeri. Dar continuarea m-a făcut să-l percep ca pe un dobitoc notoriu, şi nu are decît să se supere dacă cumva va citi asta, este o reacţie care a fost declanşată de spusele lui. Conform lui, românilor le-a rămas doar credinţa şi el l-ar “vedea” (adică l-ar pune) pe patriarhul BOR-ului ca prim ministru. Auzindu-l, am crezut că mă piş pe mine de rîs… era aproape să şi pun în practică expresia.

Că Antena 3 este jalnică de foarte multe ori o ştiu de ceva vreme. Ei sînt atît de obsedaţi de critica adusă preşedintelui ţării şi guvernului şi atît de dornici să-i dea jos încît au pierdut orice urmă de obiectivitate şi au transformat o mare parte a ştirilor şi emisiunilor lor politice şi sociale în otravă pură. O mai multă obiectivitate nu le-ar strica deloc, dar nu prea e nimeni care să le spună asta… şi nici nu cred că ar asculta o asemenea părere. Că moderatorii de la Antene se comportă de destule ori prosteşte o ştiam deja: se lasă conduşi de emoţii în loc de raţiune, şi nu este deloc indicat. O persoană cu capul pe umeri i-ar fi dat una peste bot (la figurat, evident) personajului care îl vrea pe patriarh prim ministru ca să se abţină pe viitor la asemenea enormităţi, dar Dana Grecu nu a făcut-o.

Dincolo de subiectul discuţiei, calitatea unei emisiuni este dată atît de moderator cît şi de invitaţi. Atunci cînd toţi lasă de dorit din punct de vedere al calităţii totul se transformă într-o parodie tristă… chiar şi atunci cînd subiectele sînt serioase, probleme unei ţări întregi. Evenimentul de mîine face parte din istorie, poate fi un punct de cumpănă care va decide viitorul următorilor ani. Dar tratarea lui a devenit de tot rahatul.

 

Articol preluat de aici.

Prostituţia politică şi moţiunea de cenzură

Se spune că prostituţia este cea mai veche meserie din lume, o metodă de canalizare a instinctului sexual nefolosit şi de cîştigare/manipulare de pe urma aceste manevre. Se ia masculul, se duce la femela comunală, o fac de cîte ori are ocazia (adică cît îl ţine unealta şi punga) se mai eliberează de stres, bani şi preocupări mai mult sau mai puţin existenţiale şi apoi îşi văd fiecare de drumul lor… pînă data următoare cînd repetă manevra. Fiecare au ceva de cîştigat, chiar dacă de multe ori femela comunală este la îndemîna vreunei şletei de căţelandri fără stăpîn care profită la rîndul lor de situaţia existentă.

Dar mai există o altă meserie la fel de veche ca prostituţia, apărută din alt fel de necesitate, dar care implică tot o formă de supravieţuire, de data aceasta a individului şi nu a speciei. Este vorba de politică. Este forma de supravieţuire a acelor persoane (masculi sau femele) care nu au forţa fizică necesară luptei cu gorilele care au vrut întotdeauna să domine comunitatea. Unii au preferat să se supună, nevînd nici un fel de armă cu ajutorul căreia să riposteze, alţii au preferat să folosească şiretenia pentru a răspunde forţei prin metode care să o facă un aliat de nădejde sau, eventual, inutilizabilă împotriva lor. Adică în loc să pună mîna pe bîtă să le dea în cap la ceilalţi ei au preferat să folosească cuvîntul pentru a-i face pe ceilalţi să pună bîta la o parte sau să o folosească în alte scopuri. Specializarea apărută de-a lungul istoriei a dus la existenţa unui cuvînt nou şi a unei întregi clase politice aservită lui.

Combinînd aceste două meserii, căci au prea multe asemănări pentru a putea fi în întregime separate, se poate spune că au existat de multe ori prostituate care au făcut politică (şi cîteva chiar au intrat în istorie pentru modul în care au făcut-o), dar şi că au existat mulţi politicieni care s-au prostituat pentru a dobîndi un cîştig cît mai mare… sau pentru a păstra fiecare fărîmă de putere pe care au cîştigat-o.

Cel mai bun exemplu în aceste sens, acela al prostituţiei politice, este UDMR-ul. Apărut pe piaţa politicului din România în anii de după revoluţie, a făcut de mai multe ori parte din coaliţia de la putere, schimbînd partenerii politici la fel de des precum îşi schimbă unii şosetele. Scopul lor a fost mereu acela de a rămîne mereu la guvernare, ştiind că dacă pierdeau prilejul nu aveau cum să mai supravieţuiască mult timp în arenă. Nu le cunosc jocurile politice, dar din punctul meu de vedere ăştia ar fi în stare să vîndă absolut tot (chiar şi sufletul, dacă le-a mai rămas în posesie pînă acum) şi să facă orice tîrg ca să nu îşi piardă poziţia.

Aţi auzit de moţiunea de cenzură, nu? PSD-ul a iniţiat-o împotriva guvernului PDL şi vor să o depună peste două zile, miercuri, 27 octombrie 2010. Ceva mai devreme reprezentanţii UDRM au ieşit la rampă să anunţe că nu vor susţine moţiunea aia. Dincolo de declaraţiile lor scose din burtă (adică nişte motive oarecare, fără importanţă), nu vor să piardă ce au deja. Viitorul lor este foarte nesigur şi ei sînt foarte conştienţi de asta, le este chiar frică de un viitor în care nu vor fi la putere.

Voi ce părere aveţi despre ei? Eu zic că zilele lor sînt numărate. Va veni o perioadă în care nu vor mai reuşi să se adapteze şi vor deveni praful istorie, aşa cum merită. Au făcut prea mult rău pentru românii din ţara asta pentru a fi amintiţi de bine. Dacă aş risca o estimare, aş zice să limita de viaţă a acestui partid va fi atinsă în următoarele 12-14 luni.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: