Home » mass-media

Category Archives: mass-media

Mass-media … iar scandalul licitaţiei pentru Oltchim continuă…

Probabil că scandalul care a însoţit licitaţia mediatizată de săptămîna trecută este cunoscută de toată lumea, chiar şi de aceia care habar-n-au ce înseamnă Oltchim şi nu-l (re)cunoasc pe Dan Diaconescu din prima fracţiune de secundă. N-am participat niciodată la o licitaţie şi probabil nici voi face asta prea curînd, dar mă aşteptam ca Oltchimul să nu se privatizeze chiar atît de uşor: abia au trecut cîteva zile de la eveniment că au şi început să curgă acuzaţii în ambele părţi. Stau de prea mult prin ţara asta pentru a nu mă aştepta

Vreţi să vă amuzaţi? Urmăriţi scandalul în următoarele zile. Nota de plată va veni mai tîrziu.

Ziaristul roman si psihoterapeutul / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Ziaristul roman si psihoterapeutul / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.

- D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.

- Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.

- Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!

- Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.

Ziaristul roman si psihoterapeutul

Description unavailable

Image by amberleistarr via Flickr

Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.

 

- D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.

- Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.

- Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!

- Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.

 

Sursa este aici.

Theres no fate but what we make for ourselves in stilul romanesc

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Calitatea stirilor din mass-media

Nu este deloc un secret că încerc să fiu cît mai la curent cu ce se întîmplă în jurul meu şi îmi culeg o parte a subiectelor din ştirile pe care le culeg din sursele dedicate sau de aiurea. Chiar dacă nu am timp să mă uit la ştiri cu atenţie le ascult (fie la radio, fie la tembelizorul deschis prin apropiere) sau le citesc de pe reţea.

Nu vreau să fac o clasificare a ştirilor aruncate de-a lungul ultimelor ani şi de-a latul întregului spectru mass-media, dar este un pic cam inevitabil dacă m-am apucat să scriu despre calitatea lor. Dincolo de ştirile de umplutură, băgate pe gît doar ca să aibă ce umple în program (de genul momentelor amuzante culese de aiurea sau a ştirilor sportive), dincolo de tendinţele evidente ale momentului (există o predilecţie pentru tot ce şochează, indiferent dacă este vorba de dezastre naturale precum cel din Japonia, de tulburări sociale şi războaie precum cele din Egipt şi Libia sau chestii mai domestice avînd legătură directă cu condiţiile sociale precare în care ne aflăm), dincolo de scandalurile care atrag atenţia tuturor nu mai rămîne mare lucru.

Poate v-aţi întrebat de ce ştirile sportive a ajuns să se lungească de la cîteva minute acum vreo 10 ani la mai mult de jumătate de oră în timp ce majoritatea românilor stau tolăniţi în fotolii, scaune (inclusiv cele de şofer), pe canapele sau printre perne fără a catadicsi să se ridice mai mult decît un drum după mîncare sau la o pişare împrăştiată. Întrebarea imediat următoare este “cît de relevante sînt ele?” În ultimul timp ştirile sportive s-au transformat în ştiri despre sportivi… şi despre vieţile lor mai mult sau mai puţin personale… şi este unul dintre motivele pentru care nu mă uit la ele.

Primul şi cel mai relevat criteriu al relevanţei ştirilor este relevanţa lor. Nu-mi pasă dacă Mutu sau Chivu sau oricine altcineva (sportiv sau nu) şi-a belit ochii făcînd o prostie în detrimentul altei informaţii pe care o consider utilă. La fel, nu mă interesează vieţile personale ale unor oameni oarecare, persoane pe care nu le cunosc sau chiar pe care nu le apreciez, în detrimentul elementelor din realitatea din jur care mă afectează (mai mult sau mai puţin) direct. Unul dintre reflexele condiţionate pe care mi le-am format în ultimele săptămîni este schimbarea postului tv şi eliminarea oricărui informaţie despre divorţurile lui Oana Zăvoranu/Pepe şi Monica Gabor-Columbeanu/Irinel Columbeanu pentru că aşa este cel mai sănătos. Am scris despre divorţurile astea cînd a fost cazul însă m-am mulţumit la chestii generale. Picanteriile şi acuzaţiile părţilor care se aruncă peste tot de o perioadă intră deja cu picioarele în vaţa personală şi nu e deloc sănătos să le urmăreşti… nici fizic şi cu atît mai mult nici mental.

Al doilea criteriu este obiectivitatea lor. Mă doar în cot (la fiurat, sper că ştiţi expresia şi că nu mai este nevoie să v-o explic) de părerea unuia sau altuia dintre moderatori sau dintre cei invitaţi în studio cînd urmăresc ştirile… iar românaşii noştri au ales să uite sau să ignore acest element fundamental al difuzării de ştiri. Nu mă refer la părerea mea, mă refer la obiectivitatea meseriei lor. Subiectivitatea, ca să nu spun manipularea, a ajuns să fie o regulă prin mass-media românească iar asta nu face prea bine la meserie. Ajută la rating pe termen scurt sau mediu, dacă manipulează bine, dar pe termen lung duce la deprecierea continuă a unui canal media.

Nu am pretenţia de a fi în întregime obiectiv în ceea ce scriu aici… dar nu am avut niciodată pretenţia de a fi jurnalism în vreun fel sau altul. Nu mă aştept să fiu servit cu ştiri obiective, pertinente şi relevante… la cum se mişcă treburile pe la noi va mai trece cel puţin o generaţie sau două pînă la aşa ceva, nu cred că eu le voi prinde. Filtrarea informaţiilor noi din punctul de vedere a relevanţei şi păstrarea unei obiectivităţi faţă de toate face diferenţa dintre persoane care cedează manipulării şi persoane care manipulează. Voi ce sînteţi?

 

Articol preluat de aici.

Mass-media si asigurarile

Hei, voi aţi remarcat că de foarte multe ori cînd sînt prezentate la televizor (aproape indiferent de canalul tv) accidente de maşină de orice fel se spune că este bine că autovehiculul a fost asigurat sau că din cauza lipsei asigurării vinovatul va fi obligat să suporte costurile reparaţiilor?

Cu cît sînt mai grave accidentele, cu cît este mai mare dezastru, cu atît se insistă mai mult pe chestia asta. Mă întreb (un pic cam retoric, e adevărat) de ce fac asta. Educaţia asigurării bunurilor este cam absentă la noi, dar sînt sigur că televiziunile nu urmăresc educarea populaţiei. Eu zic că televiziunile urmăresc un cîştig oarecare, poate sub forma unei reclame mascate către companiile de asigurare, dar încă mi-e greu să-mi dau seama ce fel de cîştig.

 

Articol preluat de aici.

 

Oana Zavoranu + Pepe = divort

Ocazional, din cînd în cînd, indivizii care lucrează în mass-media (sau cel puţin o parte anume a lor) devin pur şi simplu hilari şi merită să rîzi de ei chiar şi cu curul. Ştiţi de ce? Haideţi să vă pun o întrebare: de cîte ori se poate aplica termenul de “divorţ al anului” într-un singur an?

Răspuns: de cîte ori vrea muşchiul celor din mass-media.

Acum cîteva sătptămîni a început scandalul cu VIrinel Columbeanu şi Monica Gabor-Columbeanu şi bătălia pentru fetiţa lor… iar mass-media a dat năvală prin treburile lor cele mai personale căutînd infiormaţii mai dihai ca nişte şacali care au dat peste o pradă bogată. Chestii pur personale, aproape intime aş putea spune dacă aş fi stat să urmăresc rahatul ăla, au fost difuzate şi răsdifuzate pe posturile tv, pe la radio sau au fost publicate pe reţea şi prin anumite ziare şi reviste… chestii care cu siguranţă nu aveau ce căuta acolo.

Zilele astea Oana Zăvoranu şi Pepe au anunţat că se despart, iar Oana s-a dus azi să depună actele de divorţ la judecătorie… iar spectacolul mediatic (chiar dacă este unul jalnic şi de cel mai prost gust posibil tot spectacol este) a reînceput. Unul dintre rataţii de la ProTV spunea că acesta este divorţul anului după ce vreme se săptămîni foarte mulţi s-au întrecut în declaraţii din ce în ce mai neverosimile şi mai şocante despre celălalt divorţ faimos.

Nu ştiu cine va mai divorţa în cursul acestui an… mă refer dintre cuplurile ceva mai cunoscute, cu lipici la public. Nu ştiu nici măcar dacă va mai divorţa cineva dintre potenţialii divorţabili. Însă cu siguranţă că se vor găsi unii care să declare că fiecare divoţ va fi “al anului”. Jalnic, pur şi simplu jalnic. Unii ar fi în stare să facă orice şi să spună orice ca să pună paie pe foc într-un scandal şi să-l transforme în ceva mai mare, mai şocant.

 

Articol preluat de aici.

Personaj controversat

În seara asta nu prea am prins ştirile de la ora 19, eram plecat la un client, dar am avut prilejul ca în cursul zilei să citesc sau să ascult o parte dintre ele. Dincolo de rahatul pe care ni-l bagă mass-media pe gît cu nemiluita (telenovela dispariţiei Elodiei şi romanul fluviu al sinuciderii Mădălinei Manole, de exemplu, sînt deja cazuri arhi-cunoscute, intrate deja în cotidian, redifuzate cu fiecare ocazie) mass-media iubeşte cîteva expresii, cuvinte şi nume pe care le foloseşte de fiecare dată cînd are ocazia. Pot zice fără să mă înşel prea tare că reporterii şi repoteriţele au găsit cîteva cuvinte cheie de care s-au îndrăgostit nebuneşte şi le bagă peste tot doar de dragul de a le auzi rostite şi de a se auzi spunîndu-le la tembelizor. E de ajuns ca în aceste zile să îi şopteşti cuiva ceva aiurea şi apoi să adaugi cîte un cuvînt din ăsta cheie… de exemplu “Columbeanu” (chiar dacă nu are nici o legătură cu Monica şi Irinel) că informaţia va începe să circule şi să se lovească de tot felul de ciocoflenderi care vor urla în gura mare pe la tembelizor şi prin ziare (sau pe internet) că au informaţii de ultimă oră despre divorţul celor doi. Motivul e simplu: subiectul ăsta este la modă, a trecut demult de limita inferioară a obsesiei şi creşte constant spre a deveni una dintre acele obsesii tipice aceste generaţii.

Una dintre expresiile la modă, cea care mi-a atras atenţia azi, este “personaj controversat”. Nu mai reţin cui îi era adresată în ştirea pe care am auzit-o în cursul zilei, dar de fiecare dată cînd vine vorba de vreun individ care a făcut ceva valuri în societate, despre care s-a discutat şi s-a bîrfit un pic mai mult decît de obicei el devine imediat un personaj controversat. Nu e nevoie ca individul să fie un interlop pentru a obţine titulatura aia, e de ajuns să fie om de afaceri sau politician, dar dacă este vreun soi de mafiot cu atît mai bine. Mas-media românească iubeşte mafioţii şi interlopii de orice fel… aceştia le oferă subiecte de bîrfă mult mai numeroase decît oamenii mai supuşi legilor. Problema e că noi, românii, nu ducem deloc lipsă de aşa ceva iar expresia nu are cum să fie trecută sub tăcere. Iar dacă nu ne-ar place atît de mult să bîrfim (ca popor adică, bîrfa este una dintre acele obiceiuri comunisto-balcanice de care nu vom scăpa probabil niciodată) nici mass-media nu ar avea subiecte fiebinţi.

Articolul ăsta nu se doreşte a oferi vreo soluţie la problemă, se vrea să fie mai degrabă o constantare cu gust amar.

 

Articol preluat de aici.

Madalin Voicu si Dana Grecu

Ceva mai devreme, să tot fie vreo două sau trei ore, navigam prin posturile tv şi m-am oprit cîteva momente pe Antena 3. Acolo era o dezbatere, emisiunea La ordinea zilei cu Dana Grecu şi Radu Tudor, dar singurul motiv pentru care m-am oprit la ei a fost prim planului lui Mădălin Voicu (chiar dacă în acele momente se discuta despre Bercea Mondialul – adică un subiect prea des pomenit în ultimul timp) şi am să vă spun de ce: impresia pe care mi-a făcut-o deputatul în ultimii ani a fost cea a unui tip cu capul pe umeri, deştept şi citit (adică educat) şi, mai ales, serios. Adică a unei persoane pe care în timp ajungi să o respecţi.

Pe de altă parte, impresia pe care mi-a făcut-o Dana Grecu este cea a unei persoane agresive şi isterice: îi întrerupe des pe invitaţii ei, uneori la subiect dar de cele mai multe ori pe lîngă subiect, doar pentru că aşa îi tună ei, ţipă, vorbeşte mult prea mult pentru gusturile mele, este lipsită de respect, etc, etc, etc. Ăsta este şi motivul pentru care pomensc despre ei la Cocalari şi piţipoance… Dana Grecu nu e decît o piţipoancă care prestează în faţa camerei de filmat în loc să presteze prin locuri întunecare şi obscure, aşa cum ar merita. Nu îi urmăresc reprezentaţiile televizate tocmai din cauzele enumerate anterior, comportamentul ei nu îmi face deloc plăcere, dar sînt momente în care mai aterizez (măcar ocazional, aşa cum am făcut-o şi în seara asta) pe Antena şi mai prin secvenţe din emisiunile ei. Nu ştiu în ce măsură comportamentul ăsta este un rol sau aşa este ea de obicei nu am avut neplăcerea să o cunosc şi nici nu-mi doresc aşa ceva… Nu agreez deloc persoanele agresive şi violente pentru că în prezenţa lor am tendinţa să mă comport asemenea lor. Chiar dacă este doar o tendinţă şi se întîmplă foarte rar ca să devină realitate, nu îmi face deloc plăcere pentru că ştiu că dacă ea va ajunge să se manifeste cineva o va lua cu siguranţă în freză… şi nu aş putea fi învinovăţit cu nimic pentru că aş răspunde unui atac.

Oricum, în seara asta respectul meu adresat lui Mădălin Voicu a crescut considerabil cînd am văzut cum o domină şi îi mai taie din isterie. Nu aş putea spune că a jucat-o pe degete pe “moderatoare”, însă cu siguranţă a domolit destul din avîntul tembel pe care îl afişează de obicei Dana Grecu… iar pentru asta merită tot respectul meu. Altcineva poate s-ar fi lăsat călcat în picioare şi dominat de acel avînt, mă gîndesc că unii au şi făcut-o… am urmărit prea puţine emisiuni ca să pot spune asta cu siguranţă.

Partea proastă a emisiunilor de pe Antena 3 este că nu-şi prea dau seama că alegerea moderatorilor NU trebuie să aibă ca şi criterii nesimţirea, agresivitatea şi isteria. Poate că aşa ceva împresionează pe cei proşti şi lipsiţi de coloana vertebrală, dar cei care au măcar o urmă de materie cenuşie pe post de creier (în locul tărîţelor obişnuite) şi nişte sînge în mădular vor desconsidera mereu asemenea moderatori de rahat. Cea mai bună alegere pentru a omorî orice şansă de a te umple de rahat via Antena 3 este să schimbi postul, dar am văzut destule persoane care au preluat poziţia de pseudo-formatori de opinie pe care şi-o asumă moderatorii Antenei şi se otrăvesc încet cu tîmpeniile pe care le spun ăia pe post.

 

Articol preluat de aici.

Cocalari si pitipoance / Madalin Voicu si Dana Grecu

Madalin Voicu si Dana Grecu

Adaugata de: Dan-Marius Sabau @ 23 februarie 2011

Ceva mai devreme, să tot fie vreo două sau trei ore, navigam prin posturile tv şi m-am oprit cîteva momente pe Antena 3. Acolo era o dezbatere, emisiunea La ordinea zilei cu Dana Grecu şi Radu Tudor, dar singurul motiv pentru care m-am oprit la ei a fost prim planului lui Mădălin Voicu (chiar dacă în acele momente se discuta despre Bercea Mondialul – adică un subiect prea des pomenit în ultimul timp) şi am să vă spun de ce: impresia pe care mi-a făcut-o deputatul în ultimii ani a fost cea a unui tip cu capul pe umeri, deştept şi citit (adică educat) şi, mai ales, serios. Adică a unei persoane pe care în timp ajungi să o respecţi.

Pe de altă parte, impresia pe care mi-a făcut-o Dana Grecu este cea a unei persoane agresive şi isterice: îi întrerupe des pe invitaţii ei, uneori la subiect dar de cele mai multe ori pe lîngă subiect, doar pentru că aşa îi tună ei, ţipă, vorbeşte mult prea mult pentru gusturile mele, este lipsită de respect, etc, etc, etc. Ăsta este şi motivul pentru care pomensc despre ei la Cocalari şi piţipoance… Dana Grecu nu e decît o piţipoancă care prestează în faţa camerei de filmat în loc să presteze prin locuri întunecare şi obscure, aşa cum ar merita. Nu îi urmăresc reprezentaţiile televizate tocmai din cauzele enumerate anterior, comportamentul ei nu îmi face deloc plăcere, dar sînt momente în care mai aterizez (măcar ocazional, aşa cum am făcut-o şi în seara asta) pe Antena şi mai prin secvenţe din emisiunile ei. Nu ştiu în ce măsură comportamentul ăsta este un rol sau aşa este ea de obicei nu am avut neplăcerea să o cunosc şi nici nu-mi doresc aşa ceva… Nu agreez deloc persoanele agresive şi violente pentru că în prezenţa lor am tendinţa să mă comport asemenea lor. Chiar dacă este doar o tendinţă şi se întîmplă foarte rar ca să devină realitate, nu îmi face deloc plăcere pentru că ştiu că dacă ea va ajunge să se manifeste cineva o va lua cu siguranţă în freză… şi nu aş putea fi învinovăţit cu nimic pentru că aş răspunde unui atac.

Oricum, în seara asta respectul meu adresat lui Mădălin Voicu a crescut considerabil cînd am văzut cum o domină şi îi mai taie din isterie. Nu aş putea spune că a jucat-o pe degete pe “moderatoare”, însă cu siguranţă a domolit destul din avîntul tembel pe care îl afişează de obicei Dana Grecu… iar pentru asta merită tot respectul meu. Altcineva poate s-ar fi lăsat călcat în picioare şi dominat de acel avînt, mă gîndesc că unii au şi făcut-o… am urmărit prea puţine emisiuni ca să pot spune asta cu siguranţă.

Partea proastă a emisiunilor de pe Antena 3 este că nu-şi prea dau seama că alegerea moderatorilor NU trebuie să aibă ca şi criterii nesimţirea, agresivitatea şi isteria. Poate că aşa ceva împresionează pe cei proşti şi lipsiţi de coloana vertebrală, dar cei care au măcar o urmă de materie cenuşie pe post de creier (în locul tărîţelor obişnuite) şi nişte sînge în mădular vor desconsidera mereu asemenea moderatori de rahat. Cea mai bună alegere pentru a omorî orice şansă de a te umple de rahat via Antena 3 este să schimbi postul, dar am văzut destule persoane care au preluat poziţia de pseudo-formatori de opinie pe care şi-o asumă moderatorii Antenei şi se otrăvesc încet cu tîmpeniile pe care le spun ăia pe post.

Formularul tau

Vreau sa stiu cind apar comentarii!
Numele tau *
Adresa electronica *
Pagina ta
Titlul *
(adresa va ramine mereu ascunsa)
Dacă doriţi să transferaţi 2% din impozitul plătit de persoanele fizice la stat o puteţi face descărcînd fişierul pdf prin titlul de mai sus şi depunîndu-l la Finanţe. Mulţumim.
ALPA EST distribuie produse cosmetice profesionale italiene de ultimă generaţie: Eva Garden, Albanevosa (Dance color şi Opsiderm), Orising, Socap, Emsibeth, Skin System.
Locul unde menta este frecată la absurd.
Gaminvest are sediul în Oradea, Bihor, România şi se ocupă de imobiliare, servicii, contabilitate, afaceri, consultanţă, investiţii, oportunităţi şi idei de afaceri.
IMOBILIARE UNGARIA intermediaza vinzarea de case, imobile si terenuri situate in Ungaria, judetul Hajdu-Bihar, in zona frontierei Bors/Artand, aproape de Oradea. Se adreseaza tuturor locuitorilor Romaniei, dar si romanilor din toata lumea.
La clubul Sportiv “Ronin Do” Oradea, Bihor, Romania se practica kendo. Vizitati http://www.ronin-do.ro pentru mai multe informatii despre kendo, orar, locatie si contact.
Jurnalul românilor răspîndiţi prin lume.
Sffbd.ro este dedicată Ştiinţei, Ficţiunii (SF-ului), Fantasticului şi Benzilor desenate şi are ca scop atît colectarea de ştiri din aceste domenii cît şi dezvoltarea lor în atelier.
Supravirtual SRL este o firma de consultanta si programare. Activitate: programe de calculator (software), web design, seo, optimizare si promovare. Ofera întreaga gama de servicii TI la calitate excelenta si pret bun.
Ţiganii în România şi în lume - obiceiuri, perspective, opinii, mass-media, ţiganii cu bune si rele
Ziarul Serile Magice este un experiment, un proiect ce urmăreşte dezvoltarea aptitudinilor jurnalistice ale tuturor celor care doresc să facă primele încercări în meseria de jurnalist.

free hit counter

 

Moarte sub pamint si jegul televiziunilor

Ieri au avut loc două explozii într-o mină de pe Valea Jiului, culmea… s-au petrecut într-una dintre singurele mine rămase în funcţiune. 5 oameni au murit în mina de la Uricani, aparent din cauza acumulării de gaze care au explodat la un moment dat. Am auzit de tragedie încă de ieri, de faptul că morţii erau nişte electricieni care reparau un transformator şi că salvatorii (sau recuperatorii, cum vreţi să le spuneţi) au fost surprinşi de cea de-a doua explozie, dar încă nu eram pregătit să comentez.

Abia azi am găsit un motiv de care să mă leg, din nou. Nu am de gînd să comentez pe tema problemelor de la exploatarea minelor din România, nu doar cele de exploatare a cărbunelui de pe Valea Jiului… starea lor este de-a dreptul precară în cea mai mare parte în toată ţara, nu doar acolo. După ce vreme de secole întregi alţii au venit să ne exploateze mineralele preţioase (aur, argint, platină) în Transilvania, cărbunele din Valea Jiului şi mai recent uraniul (ruşii sovietici în mina de la Ştei, judeţul Bihor, de exemplu), acum nu mai exploatăm mare lucru. Minele s-au închis în marea lor majoritatea, se menţine doar o stare de minimă întreţinere (poate fi un adevărat pericol de explozie dacă galeriile sînt inundate) şi cam atît. Doar cîteva, puţine din cîte am înţeles, mai sînt în funcţiune, iar condiţiile de exploatare sînt foarte proaste. Dar toate astea se cunosc, s-au spus de destule ori prin mass-media în ultimii ani… tocmai de aceea nu am vrut să comentez despre ele.

Ceva mai devreme, ajungînd acasă, am aprins tembelizorul şi am început să navighez un pic peste programele tv. Fiind oră fixă la unele posturi tv erau ştiri. Primul post care mi-a atras foarte neplăcut atenţia a fost Antena 1, nu exagerez prea mult dacă spun că-s jegoşi prin faptul că s-au băgat peste văduvele şi orfanii celor morţi insistînd cu afişarea suferinţelor lor pentru o ţară întreagă. Pe Realitatea tv nu am văzut prea multe camere video băgate sub botul celor în suferinţă pentru a ilustra cît mai bine, mai clar şi mai realist tragedia umană… dar s-ar putea ca, pur şi simplu, să fi scăpat momentul în care au difuzat asta.

Mi-a atras atenţia pentru simplul motiv că nu voi putea fi niciodată de acord cu un asemenea comportament. Există cîteva chestii şi situaţii care sînt pur personale, iar suferinţa pierderii cuiva drag ar trebui să fie păstrată la nivel personal. Mă întreb cum s-ar simţi reporterii şi editorii materialului difuzabil pe post s-ar simţi dacă propria suferinţă ar fi difuzată în acelaşi mod în care o difuzează ei pe a altora… foarte probabil nu voi afla niciodată răspunsul, dar obrazul unora este prea gros pentru a-şi pune asemenea întrebări iar disperarea obţinerii unor puncte de rating cît mai mari le îngroaşe şi mai mult.

 

Articol preluat de aici.

La ce poate duce o acuzatie de furt

Săptămîina asta am auzit în trecere despre un băiat care a fost prins ieşind din şcoală cu un hard drive în haină. Obiectul aparţinea unuia dintre calculatoarele şcolii. Nu a fost mare lucru, nu cred că a durat mai mult de un minut, dar a reuşit să îmi atragă atenţia: se spunea că băiatul dorea doar să copieze nişte jocuri de pe hard pe calculatorul de acasă pentru ca apoi să îl aducă înapoi. Minte de copil, adică, care nu prea conştientiza implicaţiile faptelor sale şi, mai ales, care nu a discutat despre asta cu adulţii.

Nu ştiu în ce măsură băiatul a avut permisiunea profesorilor de a scoate dispozitivul din şcoală, deşi din cîte îi ştiu pe români aşa ceva nici nu prea intră în discuţie, nu ştiu de ce nu a luat cu el un stick de memorie pe care să-l vîre în portul usb şi să copieze orice dorea… dar a fost acuzat de furt… iar pînă la urmă a ajuns să se încerce să se sinucidă din cauza asta prin spînzurare. Nu a reuşit în întregime: corpul i-a rămas în viaţă dar creierul a fost afectat dincolo de capacitatea lui de refacere.

Pînă la urmă acuzaţia de furt a dus la salvarea şi îmbunătăţirea calităţii mai multor vieţi: părinţii au decis să doneze organele băiatului celor care aveau nevoie de ele. Nu am reţinut cui au ajuns rinichii şi ficatul, dar mă gîndesc că se poate afla.

Nu ştiu ce aţi învăţat din chestia asta, dar eu am tras cîteva concluzii mai mult sau mai puţin plăcute: în primul rînd intruziunea televiziunilor în viaţa personala poate duce chiar la deces (nu ştiu în ce măsură apariţia ştirii la tembelizor a dus la înrăutăţirea situaţiei, dar sînt sigur că a ajutat considerabil), îl al doilea rînd că rufele se spală cel mai bine în familie, şi, mai ales, în oricare situaţie rea există şi lucruri bune.

Articol preluat de aici.

Protv si Crime time live show

Mi s-a spus că în jumătate de oră cei de la Protv vor inaugura o emisiune nouă (deşi e doar online, tot la categoria emisiuni o bag pentru că se doreşte a fi interactivă şi, foarte probabil, va avea toată susţinerea televiziunii) denumită “Crime time live show”. Ea va trata subiectele  şi cazuri reale (din ce-am înţeles) ale violurilor, crimelor, jafurilor, incesturilor… cu alte cuvinte, va trata partea întunecată a societăţii expunînd-o şi promovînd-o pînă la absurd. Poate că le va da de gîndit celor mai slabi la minte şi îi va îndemna să facă primii paşi în această direcţie.

Dacă stati un pic să te gîndeşti, este ceva absolut normal: după succesul fulminant şi de lungă durată al gunoiului de ştiri de la ora 17, adică locul în care scriitorii literaturii de groază (adică horror pentru amatorii de englezisme) îşi culeg subiectele, cei de la ProTV s-au gîndit să extindă timpul lor de expunere cu o emisiune nou nouţă şi un domeniu .ro pe care ei îl vor accesat de cît mai multe ori.

Este cea mai recentă aberaţie din mass-media, dar o aberaţie care le va aduce probabil o tonă de telespectatori celor de la ProTv. Oamenii vor să fie şocaţi, cu cît mai rău cu atît mai bine, ca să-şi aducă mereu aminte cît de buni sînt comparativ cu subiectul respectiv. Partea proastă este că mintea umană se obişnuieşte repede cu şocurile venite din exterior şi vor trebui mereu şocuri din ce în ce mai mari, totul intră intr-un ciclu care devine o rutină zilnică iar dezumanizarea oamenilor “buni” va trece neobservată.

Acum 30 de ani în Războiul stelelor s-a încercat coruperea unui tînăr Jedi şi trecerea lui la partea întunecată a Forţei. În film încercarea a eşuat… dar în viaţa reală televiziunile şi internetul ne fac aceeaşi ofertă şi reuşesc de prea multe ori. Oare de ce avem una dintre cele mai mari rate a criminalităţii din Europa? Nu cumva pentru că românii au foarte puţin discernămînt şi prea multă violenţă şi infracţionalitate afişate ostenativ peste tot în jurul lor?

 

Articol preluat de aici.

Cameraman arestat de politie

Ceva mai devreme una dintre televiziunile care difuzează ştiri la ora asta a luat apărarea unui cameraman care a fost arestat de către forţele de intervenţie ale poliţiei care au descins la o locuinţă din Reşiţa. Aparent cei de la mass-media au ajuns înaintea sau în timpul mascaţilor şi s-au pus să înregistreze acţiunea.

Reacţia mascaţilor a fost foarte evidentă: dacă tot erau acolo, filmînd, le-au pus cătuşele. Nu au mai arătat imagini ulterioare, mai ales că una dintre camerele video a fost distrusă, o fi fost singura pe care au luat-o cei din mass-media cu ei, dar cu siguranţă au făcut un drum gratuit cu maşina poliţiei. Concluzia logică e că nu au fost invitaţi să ia parte la intervenţie, au riscat ca să obţină un subiect tare şi l-au obţinut cu preţul unei aparat de înregistrare.

Cei de la televiziune i-au luat apărarea cameramanului, doar ce era să facă altceva? Dar, totuşi, de ce a fost mass-media prezentă la una dintre intervenţiie mascaţilor fără să aibă acceptul poliţiei? Au comentat unii că era spaţiu public… o fi fost, dar imaginile filmate aparţin poliţiştilor, fie ei mascaţi sau nu. Legea spune că nu ai dreptul să faci publică imaginea cuiva fără să ai acceptul scris al acestuia, iar dacă totuşi faci aşa ceva persoana în cauză te poate da în judecată dacă acea imagine făcută publică îi aduce prejudicii de orice fel. Poliţiştii erau în măsură să oprească legal aşa ceva şi au acţionat în consecinţă. Dacă pînă o parte a materialului filmat a fost făcut public este altă poveste, probabil o fi avut deja acordul celor implicaţi.

Din punctul meu de vedere cameramanul şi televiziunea respectivă n-au decît să aştepte pînă la paştele cailor (sau calendele greceşti) şi chiar după aceea scuza din partea poliţiei. Poliţiştii ar trebuie să fie fraieri (ca să nu spun proşti) ca să facă aşa ceva… au acţionat bine arestînd pe cineva care s-a băgat în treaba lor, deşi poate că distrugerea camerei video putea fi evitată.

 

Articol preluat de aici.

Masina versus elicopter

Cîteva vaiete de prin mass-media mi-au ajuns pe la urechi în ultimele cîteva ore. Ele spun că actualul preşedinte Traian Băsescu s-a întors cu elicopterul din valea Prahovei în loc să o ia cu maşina, ca oricare român de rînd, asta în timp ce traficul de pe DN 1 este blocat din cauza tuturor celor care se bulucesc înapoi spre Bucureşti.

În ştirile pe care le-am auzit s-a pomenit despre Dacia Logan pe care Băsexu o foloseşte din cînd în cînd, despre părerea lui mai veche că nu avem nevoie de autostrăzi, o părere de pe vremea cînd era ministru al transporturilor. Nu s-a pomenti de axioma arhicunoscută pe care preşedintele a emis-o pe vremuri: “iarna nu e ca vara”, dar este o eroare care se poate corecta. Doar este încă iarnă, nu? Doar drumurile sînt de multe ori înzăpezite şi îmbuteliajele sînt la modă, nu?

Din punctul mei de vedere vaietele astea nu-s decît o exprimare a frustării şi a invidiei celor din mass-media. Indiferent cît de “iubit” este Traian Băsescu, el este încă preşedinte al României. Nu a fost nici demis (sub o formă sau alta), nici nu a demisionat, aşa că este un factor de decizie şi un reprezentant important în cadrul statului. Nu prea cred că îşi permite să piardă timpul pe drumurile pline şi jerpelite ale ţării atunci cînd are o opţiune mult mai bună de a circula. Ce naiba, toţi am alege elicopterul în defavoarea maşinii dacă ne-am grăbi să ajungem undeva şi am avea o asemenea opţiune. Mă poate contrazice cineva?

 

Articol preluat de aici.

Craniul Elodiei

Vă amintiţi de scandalul dispariţiei Elodiei şi campania de căutare a ei? Da, sînt sigur că zîmbiţi citind întrebarea asta, este aproape imposibil să nu fi auzit de ea… doar dacă nu aţi locuit pe o altă planetă, undeva în afara României, complet rupţi de lumile din jurul vostru. Oricum, femeia aia a dispărut de cîţiva ani şi nu a fost găsită încă. Au existat destule zvonuri cum că a fugit undeva în lume cu amantul sau că a omorît-o soţul, dar adevărul nu a fost făcut încă public. Îl ştiu doar cîţiva, puţini.

De curînd a fost găsit un craniu, iar povestea Elodiei a fost scoasă de la naftalină (în măsura în care a ajuns acolo vreodată), este foarte probabil că iar vor curge rîuri de cereneală pe această temă, este probabil că se vor găsi mulţi fraieri care-şi vor da cu părerea căutînd o urmă de faimă de pe urma scandalului ăsta. Este unul dintre acele scandaluri care nu se va termina nici după ce se va afla cu siguranţă ce s-a întîmplat de fapt, a căpătat o viaţă proprie.

A fost un subiect gras pentru mulţi, este încă un subiect gras pentru unii, dar a devenit o obsesie a mass-mediei care a intrat deja în cotidian. Nu ştiu dacă craniul găsit este al Elodiei, nu-mi pasă. Nu dau nici măcar doi bani pe toată treaba asta… iar asta mă face să fiu printre cei care au de cîştigat cel mai mult de pe urma acestei dispariţii mult prea mediatizate.

 

Articol preluat de aici.

Nicholas Cage în România

Un pic mai devreme am dat din greşeală peste o ştire despre prezenţa lui Nicholas Cage în România. Nu are importanţă ştirea ci numai contextul ei: în ultimele cîteva zile am tot auzit, în primul rînd pe la radio (a fost principala sursă de informaţii despre acest subiect) dar şi de pe la tembelizor, despre prezenţa actorului pe la noi în ţară şi proiectele lui de aici.

E interesant, într-o măsură mică din punctul meu de vedere dar totuşi interesant, să afli că Nicholas Cage va filma o parte a filmului Ghostrider 2 în România, că va ajunge pe la Castelul Huniazilor şi pe ceva baraj, dar nu este deloc mare lucru. S-au mai făcut filme americane pe aici, filme mai mult sau mai puţin cunoscute, dar nici unul dintre cele de care ştiu nu mi s-a părut suficient de important încît să aud ştirea despre ele repetată sub o formă sau alta mai mult de o zi. Primul Ghostrider nu a fost chiar atît de bun încît să mă facă să-l văd a doua oară, în ciuda efectelor speciale destul de bune. Poate că o să o mă uit din nou la el dacă o să ajung să mă plictisesc şi o să am de pierdut aproape două ore şi o tonă de neuroni. Poate că o să mă uit şi la al doilea film din serie dacă se vor repeta condiţiile revederii primului.

Chiar dacă îmi plac destule filme în care l-am văzut pe Nicholas Cage (Lord of war, 8mm şi City of angels sînt doar cîteva de care îmi amintesc la ora asta), dar chiar nu mă interesează să îi urmăresc fiecare pas pe care-l face prin Bucureşti sau aiurea prin România. Şi nu sînt singurul care gîndeşte aşa. Cea mai bună soluţie pentru problema pe care o reprezintă repetiţia insintentă a acestor informaţii este schimbarea postului la fiecare menţionare a lor şi notarea unei noi obsesii a mass-mediei.

Articol preluat de aici.

Mass-media interactivă

Este la mintea cocoşului modul în care calculatoarele şi apoi internetul au schimbat această lume în ultimii ani. Generaţiile mai tinere, care le-au perceput încă de la primii paşi în viaţă, nu sînt în întregime conştiente de schimbarea provocată de apariţia circuitelor integrate şi de informaţia care circulă la nivel mondial sub formă virtuală (electronică). Nu sînt mulţi care şi-ar imagina o lume fără telefoane mobile, fără calculatoare şi fără internet.

În ultimul timp am observat pe la unele televiziuni româneşti o formă de interacţiune care era de neconceput acum 10-15 ani. Existenţa paginilor web este deja veche, existînd pe reţeaua mondială în paralel cu difuzarea pe undele radio a programului zilnic, dar acestea au început să intre tot mai mult în cadrul emisiunilor zilnice. Dacă în urmă cu cîteva decenii toate transmisiile mass-media erau unidirecţionale (nu mă refer la cele prin undele radio ci la informaţia din cadrul emisiunilor), în ultimul timp bidirecţionalitatea informaţiei nu mai poate fi ignorată. Moderatorii preiau mesajele sau le răspund celor de pe forumuri, discută prin telefon cu cei aflaţi (de exemplu) în trafic iar răspunsul şi conversaţia este ascultată de toţi, prezintă ştiri aşteptînd reacţiile ascultătorilor (sau telespectatorilor, în funcţie de caz) pentru a fi prezentate cîteva minute mai tîrziu, în aceeaşi emisiune. Radiourile şi televiziunile au spart o parte dintre barierele (sau, cel puţin, au reuşit să le împingă tot mai departe) fizice care le limitau difuzarea la un spaţiu restrîns ce depindea în întregime de puterea aparatelor care (re)transmiteau semnalele… acum emit online, pe internet, şi pot fi ascultaţi de o lume întreagă.

Toate acestea nu sînt decît cîteva exemple ale modului în care mass-media a trebuit să se adapteze pentru a supravieţui, şi nu sînt decît o etapă intermediară spre un alt fel de viitor.

Articol preluat de pe Dan-Marius.ro, dar poate fi găsit şi pe Supravirtual.ro.

Atunci cind copiii se ucid intre ei

Iar a înnebunit mass-media, şi într-o măsură pot spune că aprob asta. Uneori este nevoie de o asemenea acţiune, oricît de neplăcută este. Iar cînd copiii se ucid între ei este un asemenea caz. Poate aţi aflat deja, poate că nu, dar un elev de la liceul Tudor Arghezi din Craiova a fost omorît azi în apropierea şcolii de către un fost elev al aceleiaşi instituţii, exmatriculat.

Nu cunosc motivele pentru care copilul ăla s-a apucat să îi înjunghie pe ceilalţi doi (unul e mort, celălalt rănit grav), dar cu siguranţă le vom afla cu toţii din mass-media. Dar oricare ar fi motivele, ce s-a întîmplat azi este doar o dovadă a faptului că sistemul românesc a eşuat… din nou. Fără o acţiune (sancţiune) drastică asemenea fapte se vor repeta… sînt foarte sigur de asta. Este nevoie de ceva drastic tocmai pentru a ne proteja copiii de orice le-ar putea face rău pe viitor şi de a descuraja orice alte fapte de asemenea gen. Doar aţi face orice pentru a vă proteja copiii, nu?

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 119 other followers

%d bloggers like this: