Home » mass-media

Category Archives: mass-media

Mass-media … iar scandalul licitaţiei pentru Oltchim continuă…

Probabil că scandalul care a însoţit licitaţia mediatizată de săptămîna trecută este cunoscută de toată lumea, chiar şi de aceia care habar-n-au ce înseamnă Oltchim şi nu-l (re)cunoasc pe Dan Diaconescu din prima fracţiune de secundă. N-am participat niciodată la o licitaţie şi probabil nici voi face asta prea curînd, dar mă aşteptam ca Oltchimul să nu se privatizeze chiar atît de uşor: abia au trecut cîteva zile de la eveniment că au şi început să curgă acuzaţii în ambele părţi. Stau de prea mult prin ţara asta pentru a nu mă aştepta

Vreţi să vă amuzaţi? Urmăriţi scandalul în următoarele zile. Nota de plată va veni mai tîrziu.

Ziaristul roman si psihoterapeutul / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Ziaristul roman si psihoterapeutul / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.

- D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.

- Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.

- Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!

- Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.

Ziaristul roman si psihoterapeutul

Description unavailable

Image by amberleistarr via Flickr

Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.

 

- D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.

- Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.

- Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!

- Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.

 

Sursa este aici.

Theres no fate but what we make for ourselves in stilul romanesc

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Calitatea stirilor din mass-media

Nu este deloc un secret că încerc să fiu cît mai la curent cu ce se întîmplă în jurul meu şi îmi culeg o parte a subiectelor din ştirile pe care le culeg din sursele dedicate sau de aiurea. Chiar dacă nu am timp să mă uit la ştiri cu atenţie le ascult (fie la radio, fie la tembelizorul deschis prin apropiere) sau le citesc de pe reţea.

Nu vreau să fac o clasificare a ştirilor aruncate de-a lungul ultimelor ani şi de-a latul întregului spectru mass-media, dar este un pic cam inevitabil dacă m-am apucat să scriu despre calitatea lor. Dincolo de ştirile de umplutură, băgate pe gît doar ca să aibă ce umple în program (de genul momentelor amuzante culese de aiurea sau a ştirilor sportive), dincolo de tendinţele evidente ale momentului (există o predilecţie pentru tot ce şochează, indiferent dacă este vorba de dezastre naturale precum cel din Japonia, de tulburări sociale şi războaie precum cele din Egipt şi Libia sau chestii mai domestice avînd legătură directă cu condiţiile sociale precare în care ne aflăm), dincolo de scandalurile care atrag atenţia tuturor nu mai rămîne mare lucru.

Poate v-aţi întrebat de ce ştirile sportive a ajuns să se lungească de la cîteva minute acum vreo 10 ani la mai mult de jumătate de oră în timp ce majoritatea românilor stau tolăniţi în fotolii, scaune (inclusiv cele de şofer), pe canapele sau printre perne fără a catadicsi să se ridice mai mult decît un drum după mîncare sau la o pişare împrăştiată. Întrebarea imediat următoare este “cît de relevante sînt ele?” În ultimul timp ştirile sportive s-au transformat în ştiri despre sportivi… şi despre vieţile lor mai mult sau mai puţin personale… şi este unul dintre motivele pentru care nu mă uit la ele.

Primul şi cel mai relevat criteriu al relevanţei ştirilor este relevanţa lor. Nu-mi pasă dacă Mutu sau Chivu sau oricine altcineva (sportiv sau nu) şi-a belit ochii făcînd o prostie în detrimentul altei informaţii pe care o consider utilă. La fel, nu mă interesează vieţile personale ale unor oameni oarecare, persoane pe care nu le cunosc sau chiar pe care nu le apreciez, în detrimentul elementelor din realitatea din jur care mă afectează (mai mult sau mai puţin) direct. Unul dintre reflexele condiţionate pe care mi le-am format în ultimele săptămîni este schimbarea postului tv şi eliminarea oricărui informaţie despre divorţurile lui Oana Zăvoranu/Pepe şi Monica Gabor-Columbeanu/Irinel Columbeanu pentru că aşa este cel mai sănătos. Am scris despre divorţurile astea cînd a fost cazul însă m-am mulţumit la chestii generale. Picanteriile şi acuzaţiile părţilor care se aruncă peste tot de o perioadă intră deja cu picioarele în vaţa personală şi nu e deloc sănătos să le urmăreşti… nici fizic şi cu atît mai mult nici mental.

Al doilea criteriu este obiectivitatea lor. Mă doar în cot (la fiurat, sper că ştiţi expresia şi că nu mai este nevoie să v-o explic) de părerea unuia sau altuia dintre moderatori sau dintre cei invitaţi în studio cînd urmăresc ştirile… iar românaşii noştri au ales să uite sau să ignore acest element fundamental al difuzării de ştiri. Nu mă refer la părerea mea, mă refer la obiectivitatea meseriei lor. Subiectivitatea, ca să nu spun manipularea, a ajuns să fie o regulă prin mass-media românească iar asta nu face prea bine la meserie. Ajută la rating pe termen scurt sau mediu, dacă manipulează bine, dar pe termen lung duce la deprecierea continuă a unui canal media.

Nu am pretenţia de a fi în întregime obiectiv în ceea ce scriu aici… dar nu am avut niciodată pretenţia de a fi jurnalism în vreun fel sau altul. Nu mă aştept să fiu servit cu ştiri obiective, pertinente şi relevante… la cum se mişcă treburile pe la noi va mai trece cel puţin o generaţie sau două pînă la aşa ceva, nu cred că eu le voi prinde. Filtrarea informaţiilor noi din punctul de vedere a relevanţei şi păstrarea unei obiectivităţi faţă de toate face diferenţa dintre persoane care cedează manipulării şi persoane care manipulează. Voi ce sînteţi?

 

Articol preluat de aici.

Mass-media si asigurarile

Hei, voi aţi remarcat că de foarte multe ori cînd sînt prezentate la televizor (aproape indiferent de canalul tv) accidente de maşină de orice fel se spune că este bine că autovehiculul a fost asigurat sau că din cauza lipsei asigurării vinovatul va fi obligat să suporte costurile reparaţiilor?

Cu cît sînt mai grave accidentele, cu cît este mai mare dezastru, cu atît se insistă mai mult pe chestia asta. Mă întreb (un pic cam retoric, e adevărat) de ce fac asta. Educaţia asigurării bunurilor este cam absentă la noi, dar sînt sigur că televiziunile nu urmăresc educarea populaţiei. Eu zic că televiziunile urmăresc un cîştig oarecare, poate sub forma unei reclame mascate către companiile de asigurare, dar încă mi-e greu să-mi dau seama ce fel de cîştig.

 

Articol preluat de aici.

 

Oana Zavoranu + Pepe = divort

Ocazional, din cînd în cînd, indivizii care lucrează în mass-media (sau cel puţin o parte anume a lor) devin pur şi simplu hilari şi merită să rîzi de ei chiar şi cu curul. Ştiţi de ce? Haideţi să vă pun o întrebare: de cîte ori se poate aplica termenul de “divorţ al anului” într-un singur an?

Răspuns: de cîte ori vrea muşchiul celor din mass-media.

Acum cîteva sătptămîni a început scandalul cu VIrinel Columbeanu şi Monica Gabor-Columbeanu şi bătălia pentru fetiţa lor… iar mass-media a dat năvală prin treburile lor cele mai personale căutînd infiormaţii mai dihai ca nişte şacali care au dat peste o pradă bogată. Chestii pur personale, aproape intime aş putea spune dacă aş fi stat să urmăresc rahatul ăla, au fost difuzate şi răsdifuzate pe posturile tv, pe la radio sau au fost publicate pe reţea şi prin anumite ziare şi reviste… chestii care cu siguranţă nu aveau ce căuta acolo.

Zilele astea Oana Zăvoranu şi Pepe au anunţat că se despart, iar Oana s-a dus azi să depună actele de divorţ la judecătorie… iar spectacolul mediatic (chiar dacă este unul jalnic şi de cel mai prost gust posibil tot spectacol este) a reînceput. Unul dintre rataţii de la ProTV spunea că acesta este divorţul anului după ce vreme se săptămîni foarte mulţi s-au întrecut în declaraţii din ce în ce mai neverosimile şi mai şocante despre celălalt divorţ faimos.

Nu ştiu cine va mai divorţa în cursul acestui an… mă refer dintre cuplurile ceva mai cunoscute, cu lipici la public. Nu ştiu nici măcar dacă va mai divorţa cineva dintre potenţialii divorţabili. Însă cu siguranţă că se vor găsi unii care să declare că fiecare divoţ va fi “al anului”. Jalnic, pur şi simplu jalnic. Unii ar fi în stare să facă orice şi să spună orice ca să pună paie pe foc într-un scandal şi să-l transforme în ceva mai mare, mai şocant.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 124 other followers

%d bloggers like this: