Home » International

Category Archives: International

Internet: Libertatea internetul romanesc si ACTA

 

Nu demult, cu numai cîteva zile în urmă, oamenii de la wikipedia, wordpress şi reddit (cel puţin din cîte am observat eu, dar cu siguranţă sînt doar cîţiva dintr-o listă foarte lungă) protestau la greu pe internet pentru nord americanilor de a legaliza SOPA şi au avut succes: proiectul a fost retras (cel puţin temporar – dacă am înţeles bine).

Azi am aflat despre varianta europeană a proiectului american: ea se numeşte Anti-Counterfeiting Trage Agreement (ACTA) care vizează combaterea pirateriei online şi a comercializării de produse contrafăcute. Informaţia circulă pe reţea de ieri, dar numai acum a ajuns la mine: 22 de ţări din Uniunea Europeană, inclusiv România, au semnat acest act la sediul Ministerului Afacerilor Externe din Japonia. Ţările semnatare sînt Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. Proiectul a fost iniţiat de Japonia care a aderat la tratat în 1 octombrie 2011 împreună cu Australia, Canada, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Statele Unite.

 

Internet Libertatea internetul romanesc si ACTA /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

SUA si probleme cu Bin Laden

Cel mai important fapt al zilei, pe lîngă faptul că este 2 mai, zua tineretului, pare a fi anunțul că Osama Bin Laden a fost omorît de trupele americane (dacă am înțeles bine). Dincolo de zvonistica și de glumele care au început să circule pe tema asta (Al-Qaeda ar căuta șef de proiect, sau apariția fantomei lui Osama pe twitter – a atras 30 de mii de persoane care o urmăresc în numai cîteva ore), americanii au o problemă mare: trebuie să inventeze un nou dușman care să păstreze coeziunea oamenilor în fața problemelor de tot felul (începînd cu cele financiare). L-au omorît pe Sadam Hussein, au atacat mai recent Libia și îl agresează (cel puțin oficial) pe Muammar al Gaddafi… iar acum l-au omorît (cel puțin în declarații) pe Osama. În curînd vor rămîne singurii dușmani de pe planetă, și nu cred că se pot obișnui cu acest lucru.

Nu vreau să mă leg de autenticitatea informațiilor vehiculate… Osama ar putea fi mort de luni sau chiar de ani și s-ar putea ca acest moment al anunțului să fie ales din diverse motive, sau ar putea să rămînă ascuns încă o perioadă și apoi să le rîdă în nas mai vechilor săi aliați americani… n-am idee. Mă aștept însă să-l văd zîmbăreț peste vreo 2-3 zile, reîntors din morți cu un bum mai mare decît a avut vreodată Isus… mă aștept să se întîmple asta doar așa, de farmecul momentului. Am spus-o deja: trăim vremuri interesante, iar anul acesta este un an bun în acest sens.

Dincolo de vorbăraia pornită în toată lumea, azi a fost stîrnit un cuib de viespi care părea adormit. O dovadă excelentă a manipulării care joacă pe degete pe mulți… atenția tuturor este acum spre lumea arabă… din nou. Nunta regală abia s-a terminat, un moment de bucurie într-o lume cam prea războinică, așa că cineva s-a gîndit că este momentul perfect, că ar trebui să fim atenți și la alte chestii în afara noului cod al muncii de prin România.

Ca și concluzie, îi dedic lui Osama Bin Laden, oriunde este, filmulețul de mai jos… interpretat genial de Jeff Dunham și Achmed, terroristul mort. Problemele pe care, cel puțin le-a creat el, sînt departe de a se fi terminat… iar dacă SUA ar avea doar acele probleme ar scăpa al naibii de ieftin.

Articol preluat de aici, dar poate fi gasit si aici – a fost publicat 2 mai.

Romania si conflictul libian

Chiar dacă am aflat de conflictul din Libia de la bun început, acum cinci săptămîni, nu am scris încă despre el pentru că nu mi-a atras atenţia suficient de mult ca să îi acord suficient timp pentru un articol. Pe scurt, după cum probabil ştiţi, revolta de acolo a început cu o serie de proteste împotriva lui Muammar Gaddafi şi confruntări la mijlocul lunii trecute şi au evoluat rapid pînă la un adevărat război civil (sau, cel puţin, o revoltă naţională). S-au vehiculat o mulţime de victime din rîndul civililor, că o parte dintre militari au refuzat să lupte împotriva populaţiei, că s-a dori împărţirea unui milion de arme tuturor celor care doresc aşa ceva, că Gaddafi a angajat mercenari, etc, etc. Nu sînt la curent cu toate ştirile astea, sau cel puţin nu le-am reţinut pentru că le-am considerat absolut irelevante.

Conflictul din Libia venit la scurt timp după revoltele din Egipt, aşa că se poate presupune că au fost inspirate de acolo. Chiar dacă atenţia mass-medie româneşti a ignorat Egiptul în ultimele săptămîni în urma evenimentelor din Japonia şi Libia, nu cred că turbulenţele de acolo s-au estompat atît de rapid. Întreg nordul Africii a devenit o zonă de potenţial conflict, probabil că tocmai de aceea mai multe ţări bine înarmate (americanii, canadienii, italienii, englezii şi francezii) au decis zilele trecute să atace Libia pentru a-i sprijni pe rebeli şi a distruge trupele lui Gaddafi. Am înţeles că Tripoli a fost asediat la greu în ultimele zile şi că mai multe ţări arabe s-ar putea alătura coaliţiei împotriva dictatorului libian, dar altceva mă preocupă mai mult pe mine: implicarea românească.

Ieri seară televiziunile au sărit în sus ca prinse de cur cu un cleşte încins: cică România intră în război. După ce am auzit despre ce e vorba (nu eram prin preajma televizorului cînd a început spectacolul ăla jalnic) am început să rîd în hohote şi mi-am văzut mai departe de treabă: România a trimis o singură navă “de război” cu 207 (sper că am reţinut bine numărul) de soldaţi la bord. Nu ştiu în ce stare sînt navele de război ale ţării noastre, dar mă gîndesc că sînt simple bărcuţe cu catarg şi pînze comparativ cu navele pe care le trimit americanii, englezii şi francezii (de exemplu) în zonele de conflict. Iar cei 207 de soldaţi… dacă nu e vorba de nişte supraoameni sau terminatori nu vor face absolut nici o diferenţă în Libia. Practic este un mare FÎÎÎÎÎS care, dacă am înţeles bine, ne va costa 5 milioane de euro. Bani aruncaţi pe fereastră pentru că nu ne vor aduce nici un cîştig… dacă măcar ar fi făcut un POC ar fi fost un pas înainte, dar e doar un foc de paie şi banii publici. Totuşi, nu este prea tîrziu să facă BUM, poate că nava aia cu pînze pe care (cică) o trimitem în Mediterana va da peste ceva mină şi o să aibă mass-media româneasă motive pentru care să urle vremele de zile bune.

Nu-mi doresc implicarea României într-un conflict care nu este al nostru, chiar şi dacă este vorba de nimicul trimis ca suport pentru sprijinirea coaliţiei atacatoare în Libia. Personal însă nu-mi fac prea multe idei despre acest subiect, dincolo de isteria mass-mediei nu prea rămîne mare lucru care să fie luat în considerare. Însă este un subiect care se merită urmărit.

 

Articol preluat de aici.

Cutremur in Japonia

Toată mass-media românească, cu siguranţă că este la fel în întreaga lume, a vuit azi din cauza cutremurului petrecut în nord-vestul Japoniei, cam la 100 de km de insulele japoneze şi cam la 24 de km în subteran. Cu o putere de distrugere estimată la 8,8-8,9 grade pe scara Richter (dacă am înţeles bine) este considerat cel mai puternic cutremur în acea zonă în ultimii 140 de ani, iar valurile tsunami au ajuns pe la 9-10 metri înălţime (în funcţie de cine a furnizat informaţiile).

Am avut prilejul să văd doar foarte puţine imagini, dar mi-a părut rău să aud de distrugerile, de răniţii şi de morţii care au însoţit cutremurul şi valurile uriaşe. Ele sînt obişnuite în cazul unor asemenea fenomene naturale atît de distructive: alerta de tsumani este încă la nivel maxim din cauza replicilor, unele clădiri s-au prăbuşit (cel puţin parţial), incendii şi pene de curent sînt la ordinea zilei în partea de nord a Japoniei.

Cu această ocazie un lucru pe care îl ştiam deja mi-a atras din nou atenţia: educaţia, organizarea şi starea de spirit a japonezilor. Chiar dacă deciziile legate de organizarea după-cutremur se iau la nivel central, la nivel local oamenii se organizează mult mai bine decît (aproape) oriunde altundeva pe glob. Nu mă refer doar la faptul că o ţară în care cutremurele sînt frecvente şi că foarte multe lucruri (mai ales ridicarea construcţiilor) se învîrt în jurul lor, iar oamenii sînt obişnuiţi să trăiască sub ameninţarea lor. Organizarea şi disciplina japonezilor în asemenea situaţii sînt doar aplicarea unei educaţii care se întinde pe mai multe secole. În alte locuri din lume oamenii s-ar panica rapid, iar haosul s-ar instala cu şanse mici de a fi redus în termen util, în schimb acolo panica a fost foarte redusă. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit că acum cîţiva ani, cînd se vorbea despre un alt cutremur important din zonă, a fost că Yakuya, mafia japoneză, a reacţionat mult mai rapid în direcţia ajutării populaţiei decît guvernul.

Ca şi concluzie nu pot decît să spun că voi urmări cu atenţie ce se întîmplă acolo. Nu este prima oară cînd spun că avem ce învăţa de la japonezi, mai mult de o grămadă de chestii extrem de utile, şi că din multe puncte de vedere sîntem complet opuşi comparativ cu ei. Pentru moment nu am cum să îi ajut pe cei afectaţi de cutremur, dar putem învăţa din experienţa lui şi să acţionăm cu toţii mai bine în viitor.

 

Articol preluat de aici.

 

Vinerea neagra la Cairo

Sau cel puţin aşa s-a spus despre tulburările din capitala Egiptului la început. De atunci au trecut trei zile (sau, mai precis, este a treia zi de cînd a izbucnit totul. Nu pot spune că am urmărit prea atent evenimentele de acolo, dar au fost o prezenţă constantă în fundal în ultimele zile.

La început s-a spus că-s doar nişte tulburări, apoi acestea au devenit revoltă şi manifestaţii… Am auzit repetîndu-se la nefîrşit că foarte mulţi dintre egipteni trăiesc doar cu 2 dolari pe zi (sau cel mult doi dolari), că foarte mulţi dintre ei sînt încă analfabeţi, că Hosni Mubarak, dictatorul de lungă durată a Egiptului (“doar” vreo 30 de ani), a cerut destituirea guvernului şi apoi a trimis avioanele şi elicopterele armatei deasupra capitalei pentru a-i “convinge” pe locuitori să se potolească. Oare mai trebuie să menţionez că armata a fost scoasă în stradă demult? Există deja morţi, răniţi, victime printre egiptenii revoltaţi… iar evenimentele nu par să fie pe cale să se stingă. S-ar putea să mă înşel, am spus deja că nu am urmărit cu atenţie, dar este destul de uşor de verificat. Doar trăim în era internetului şi a informaţiei… este mult mai uşor de urmărit fluxurile de date (inclusiv cele video) decît înainte de existenţa reţelei mondiale.

Dincolo de distanţa de 21 şi un pic de ani, mie totul îmi aduce aminte de revoluţia din 1989 (ştiu că există discuţii pe tema revoluţie-lovitură de stat, dar pentru moment prefer să rămîn la denumirea oficială). Nu ştiu în ce măsură se va finaliza revolta din Cairo, dar cu siguranţă va intra in istorie. Chiar dacă egiptenii nu vor reuşi să-l alunge pe Mubarak de pe poziţia de putere de care s-a agăţat, chiar dacă guvernul şi sistemul politic nu va fi schimbat, aceste zile vor face o schimbare… Singurul lucru pe care îl deplîng cu adevărat sînt distrugerile aduse vestigiilor istorice (unele inestimabile) de acolo. Din cîte am înţeles la un moment dat, mai devreme, cineva a reuşit să distrugă deja nişte mumii şi un sarcofag dintr-un muzeu.

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 131 other followers

%d bloggers like this: