Home » incultura la absurd

Category Archives: incultura la absurd

Foame, prostie si proiectile neexplodate pe meleaguri mioritice

Întrebare: cît de prost trebuie să fii ca să te apuci să tai cu flexul nişte obuze neexplodate? În ce condiţii de disperare/înfometare aceste senzaţii anulează orice brumă de inteligenţă încît cineva să-şi pună viaţa în pericol?

Una dintre ştirile pe care le-am auzit în trecere în dimineaţa asta îl avea ca subiect pe un bărbat din Mărculeşti, la vreo 20 de km de Slobozia, judeţul Ialomiţa, care a adunat nişte obuze neexplodate de la un poligon din apropierea satului în care locuia şi a încercat să taie cu flexul obuzele. Vroia să le vîndă la fier vechi şi ştia că nu i le vor primi în forma respectivă. Nu ştiu cîte a reuşit să taie, dar unul dintre obuze i-a explodat în faţă. Explozia l-a dezmembrat şi am înţeles că este în stare gravă (unii au spus chiar că a murit) la spital.

De la copiii neştiutori m-aş fi aşteptat la tîmpenii din astea, adică să se joace cu proiectile neexplodate… am şi auzit de-a lungul timpului poveşti de genul acesta. Dar de la un bărbat de 39 de ani cu copii m-aş fi aşteptat la mai multă minte. Înţeleg că nu avea o slujbă, înţeleg că era disperat după bani pentru a pune mîncare pe masă, dar nu înţeleg motivaţia de a face chestii care au pus în pericol viaţa lui şi a familiei. În cel mai rău caz i-ar fi omorît pe toţi, dar a ajuns să fie schilodit (sau omorît) doar el.

Am făcut armata la artileri, toate cele 6 luni, şi am o idee (măcar teoretică) despre ce dezastru pot face obuzele… Nu vă jucaţi cu aşa ceva, nici măcar nu vă gîndiţi să vă jucaţi cu ele. Dacă nu mă credeţi întrebaţi pe cineva care lucrează în domeniu.

Voi ce părere aveţi?

Articolul poate fi gasit si aici.

Frauda de la bacalaureatul 2011

O să încep cu o întrebare: pe voi vă miră frauda de azi de la bacalaureat? Ştiţi voi, cei 100 şi ceva de elevi dintr-un total de 159 de elevi care dădeau bac-ul la o şcoală din Mehedinţi şi care au fost prinşi copiind. Pe mine nu mă miră deloc. Nu pot spune în întregime obiectiv cum era generaţia mea cînd am terminat liceul, dar cu siguranţă nu eram foarte breji… doar eram la liceu. Problema este că foarte mulţi din generaţiile de liceeni de acum sînt pur şi simplu tîmpiţi… am avut prilejul să văd destui în acţiune, mai mult sau mai puţin direct, şi nu le acord credit decît unei mici părţi dintre cei pe care i-am observat.

Şi noi am copiat prin liceu, nu pot nega asta – de fapt, nimeni nu ar putea nega acest lucru. Dar s-a făcut mereu între anumite limite, cît să nu ieşi prea mult în evidenţă şi, dacă se poate, să nu fim prinşi. Şi de cele mai multe ori s-a reuşit. Acum însă treburile se fac pe faţă, chiar şi în prezenţa webcam-urilor (cel puţin aşa am auzit de la unii liceeni de pe aici şi am citit pe reţea despre alte cazuri în ţară), iar asta este o dovadă clară de tîmpenie.

Cu siguranţă că cei din Mehedinţi nu ar fi fost prinşi dacă cineva nu ar fi “ciripit” cui trebuie… dar asta nu va revolva problema într-o ţară în care furtul se face pe faţă şi unde este nevoie de telefoane la “cei de sus” (oricare ar fi nivelul de organizare). La nivel naţional au fost daţi afară din examene cîteva sute de elevi în ultimele zile, sub 1000 de bucăţi de indivizi tîmpiţi, dar pot spune cu siguranţă că cei care au copiat sînt mult mai numeroşi.

Primul instinct ar fi să spun că e vai şi-amar de o generaţie care nu e capabilă nici măcar să-şi ia bacalaureatul pe bune, dar este generaţia pe care am creat-o noi (ca popor). Nu pot să mă bucur, deşi ar trebui: în 20 de ani nu voi avea nici o concurenţă din partea lor cînd va veni vorba de scris… la cît de analfabeţi sînt acum probabil că peste două decenii nu vor şti nici să  descifreze limba în care e scris un text (ei şi copiii lor).

Prostia si accidentele rutiere

Poate că v-aţi întrebat de ce în ultimul timp sînt atîtea accidente rutiere pe drumurile româneşti… Motivele sînt diverse, de la drumuri proaste la neadaptarea vitezei pentru ele, de la oboseala şi neatenţie la consumul excesiv de alcool. Dar foarte multe accidente au în comun două elemente esenţiale: prostia şi nesimţirea, de obicei în combinaţie cu alte elemente (alcool, oboseala şi infrastructura distrusă).

Azi mi-a fost dat să observ un foarte bun exemplu de PROSTIE umană în Oradea. Am avut ceva treabă prin oraş şi am luat maşina, se mai întîmplă să fie nevoie de ea. La un moment dat am ajuns în sensiul giratoriu de la centrul civic, proaspăt renovat – de numai cîteva luni. S-au pus cîteva straturi de asfalt nou, s-au pus nişte semafoare (pentru fluidizarea traficului – cică – şi chiar o trecere nou nouţă de pietoni). De fapt s-a mutat cea de lîngă liceul Gojdu cu cîteva zeci de metri mai încolo, la colţul sensului giratoriu în care o iei spre strada Independenţei. Tot acolo s-a pus şi un fel de gard, nişte grilaje de fapt, pentru a-i împiedica pe oameni să treacă strada aşa, aiurea, mai ales că atunci cînd o iei pe Independenţei spre primăriei curba este de 90 de grade şi nu ai deloc vizibilitate… este foarte uşor să dai peste vreun individ care traversează imediat după curbă.

Chiar şi aşa, azi dimineaţă o femeie TÎMPITĂ a trecut tocmai pe acolo, la numai cîţiva metri de sensul giratoriu, deşi avea două treceri de pietoni la numai cîţiva zeci de metri depărtare în ambele direcţii de mers. Lenea e cucoană mare, dar atunci cînd te omoară nu e tocmai bună. Partea şi mai proastă este că femeia se oprise în mijlocul drumului şi aproape dansa ezitînd în ce direcţie să o ia: nu ştia dacă vroia să treacă mai departe strada spre liniile de tramvai şi parcul 1 Decembrie sau să se întoarcă pe trotuarul de pe care tocmai plecase. N-am băgat claxonul pentru că eram prea ocupat să o evit… iar dacă aş fi speriat-o probabil că mi-ar fi sărit în faţa maşinii. Dacă chiar aş fi avut viteză (din fericire pentru ea eram sub limita legală) cu siguranţă ar fi avut toate şansele să o lovesc în plin.

Din punctul meu de vedere, singurul motiv pentru care am evitat-o pe proasta aia este că nu am vrut să-mi avariez aiurea maşina. În momentul în care femeia aia a ignorat cu bună ştiinţă avertismentele pe care alţii i le-au pus în cale şi şi-a pus în pericol viaţa singură de ce mi-ar fi în vreun fel milă de un asemenea specimen? Iar dacă în 40 şi ceva de ani de existenţă (cam atît estimez că avea individa) nu a reuşit să înveţe cîteva chestii elementare ale convieţuirii cu alţi oameni de ce aş manifesta vreo fărîmă de înţelegere pentru ea? Eu nu găsesc nici un motiv pentru a avea milă sau înţelegere pentru cei care aleg în mod conştient să-şi rişte aiurea propria viaţă… nici morţi şi cu atît mai puţin nici în viaţă.

 

Articol preluat de aici.

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Revelion fara manele

Azi am apucat să mă uit un pic pe la televizor să aflu şi eu ce mai e nou (adică versiunea lor a poveştii, aşa subiectivă cum o prezintă de obicei) şi, printre altele, am văzut ce au de gînd să difuzeze mîine noapte, de revelion. Mă refer la secvenţele pe care le pregătesc ei anticipat, ca de obicei, ca să-i convingă pe oameni să se uite. Unele dintre aceste secvenţe de promovare (hai să le zicem reclame) au rol invers în cazul meu: mă alungă din faţa televizorului, indiferent dacă urmează emisiunea (filmul) respectivă sau este doar o reclamă oarecare…. iar secvenţele pregătite pentru revelion se încadrează perfect în această categorie.

Oare vom putea face vreodată vreun revelion fără manele la tembelizor? Ştiu că manelele sînt doar o modă, ştiu că televiziunile nu se prea pot abţine să nu le dea pe post ca parte a promovării inculturii la absurd (o altă modă românească), dar în ultimii ani cam toate revelioanele au fost împănate cu rahatul ăsta pe care unii îl consideră muzică. De fiecare dată am avut altceva mai bun de făcut decît să stau în faţa televizorului să salivez ca oricare alt tembel, dar am văzut reclamele… mi-au fost arhisuficiente pentru a mă lămuri de calitatea emisiunilor respective.

Oricît de frumos arată un tort, oricît de bun este la gust, în momentul în care îl împodobeşti cu un rahat pe care-l pui în mijloc nu prea îţi mai vine să-l consumi. Din punctul meu de vedere cam astea-s emisiunile de revelion de pe la televiziunile româneşti. Nu am de gînd să dau nume, este ceva generalizat. Probabil că aş scoate în evidenţă excepţiile, dar pentru moment nu cunosc nici una. Sînt foarte mari şanse ca anul ăsta să nici nu aflu… poate voi afla măcar la următorul revelion. Dacă nu cumva o să am treburi mai bune de făcut. Oricum, pentru mîine noapte am deja ceva planificat şi nu implică statul în faţa televizorului (poate cel mult doar ocazinal, dar asta ar fi o excepţie, nu o regulă).

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 121 other followers

%d bloggers like this: