Home » Eterna si fascinanta Romanie

Category Archives: Eterna si fascinanta Romanie

Bacalaureatul 2011 dupa contestatiiBacalaureatul 2011 dupa contestatii

Viaţa ne învaţă că orice facem implică un factor de risc: există oricînd posibilitatea de a reuşi sau de a eşua în execuţia planurilor noastre, există posibilitatea de a avea un succes nebun sau de a eşua lamentabil, ajungînd în final eroii sau bufonii tuturor (în funcţie de situaţie şi circumstanţe).

Contestaţiile au fost rezolvate, rezultatele au fost centralizate iar promovabilitatea de la bacalaureatul 2011 a crescut cu un incredibil de 1,20 şi ceva la sută. Acum este undeva pe la 45%. Nu cunosc exact datele, mi-e lene să le caut, dar se pot afla uşor… doar este o cifră istorică (cel puţin în acest moment).

Ceea ce mă interesează în acest moment este un anume aspect al acestor contestaţii: unii elevi au mers la risc şi au pierdut. Au sperat că vor trece bacul cu ajutorul contestaţiilor dar nu au reuşit. Alţii au sperat că vor obţine note mai mare odată cu recorectarea lucrărilor dar au ajuns să pice examenul din cauza asta. Ce lecţie mai amară poate învăţa un elev din aşa ceva? Pe mine mă face să zîmbesc, parţial cinic, parţial realmente amuzat: asta e adevărata valoare a generaţiei curente de elevi de liceu. Oricît de proastă este marea majoritate, ea ne este reprezentativă şi va ajunge să ne conducă şi să vă plătească vouă pensiile (fac presupunerea că veţi ajunge să primiţi pensii la finalul perioadei de muncă activă).

Chiar vreţi asta? Sau sînteţi doar nişte incapabili care nu pot face nimic pentru a schimba situaţia curentă?

Ca şi concluzie, le dedic tuturor absolvenţilor de liceu o melodie: Village People – In the navy (versurile sînt aici). În primul rînd, meseria de marinar este bună pentru ei, chiar şi pentru aceea care au fost prea leneşi pentru a învăţa (curăţatul toaletelor şi al punţii sună bine în momente ca astea, cînd ai ratat bacul şi nu prea ai nici o perspectivă), şi au prilejul de a-şi lărgi orizontul. Pe de altă parte, poate învaţă din exemplul mult “iubitului” nostru conducător marinar, Traian Băsescu, preşedintele jucător care ne conduce vijelios spre un viitor în care se aplică foarte bine ideea susţinută în Star Trek: “space, the final frontier…”. Atît doar că în spaţiul ăla este şi foarte mult vid.

Sursa articolului este aici.

Romani, romanisme si Emil Cioran

Emil Cioran writer / Emil Cioran écrivain (Pas...

Image via Wikipedia

Ieri a avut loc licitaţia manuscriselor şi obiectelor personale care i-au aparţinut lui lui Emil Cioran în Paris, ea a fost organizată de către Binoche et Giquello.

Statul român s-a implicat în stilul lui propriu şi personal în achiziţionarea lucrărilor foarte cunoscutului filozof: a refuzat să se implice pentru că, cică, costau mai mult decît îşi putea permite să plătească. Doar Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti şi Televiziunea Română au decis să liciteze impreună pentru măcar o parte a posesiunilor lui Emil Cioran, au reuşit să cumpere cîteva dintre ele. Suma totală estimată înainte de licitaţie era pe la 100 de mii de euro. Cîteva informaţii despre aceste manuscrise se găsesc pe Dilema Veche.ro

Mai devreme am auzit la radio că un român ar fi cumpărat cea mai mare parte a obiectelor licitate pentru 405 de mii de euro şi că le va dona statului român pentru că ele merită să stea acasă. Ulterior am aflat că este vorba de George Brăiloiu (pe Agenda.ro) şi că donaţia se va întîmpla cîndva în următoarele luni.

Am un singur lucru de zis: BRAVO! Un singur om a avut succes acolo unde statul român a eşuat lamentabil. Ar trebui să le fie o învăţătură de minte multora, iar guvernanţilor ar trebui să le fie ruşine… dar asta nu e deloc o noutate… iar guvernanţii nu prea au dat vreun semn că ar fi conştienţi de existenţa unui asemenea cuvînt în vocabularul lor.

 

Articol preluat de aici.

Theres no fate but what we make for ourselves in stilul romanesc

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Turismul in Bihor si-n Romania

Ceva mai devreme am văzut pe reţea o ştire despre un videoclip reclamă pentru promovarea turismului în Rîmnicu Vîlcea şi a frumuseţilor de acolo. Mă refer la frumuseţile naturale… nu mă înţelegeţi greşit. E vorba doar de turism. 

Oricum, am căzut un pic pe gînduri şi am început să contorizez ce avem şi ce nu avem prin judeţul Bihor. Adică undeva în nord-vestul României… în scurt timp că nu avem absolut nimic de oferit… nu avem nici izvoare termale aruncate peste tot prin judeţ (prin Băile Felix, Băile 1 Mai sau aiurea), nu avem nici munţi plini de peşteri şi de zone în care se poate schia, nu avem nici peisaje superbe în rezervaţia naturală Padiş, nu avem nici peşteri faimoase precum Peştera Urşilor, nu avem nici Cetăţile Ponorului sau Valea Galbenei (locuri unice prin frumuseţea lor), nu avem nici istorie bimilenară în zona Oradei (cetatea Oradei şi cetatea de pămînt de la Biharia)… Toate astea-s mitologie pură, basme pentru adormit copii.

Aşa că nu vă mai osteniţi să veniţi pe aici. Nu vă oferim nimic… şi, mai ales, vă lăsăm şi fără bani.  Aşa că staţi departe… Bihorul, de fapt toată România, este mai rea decît o zonă radioactivă şi nu vă veţi alege cu nimic bun de aici.

 

Articol preluat de aici.

 

Scandal si mita la vama de pe Siret

Mai demult am auzit o glumă tipic americană:

- Ce reprezintă 100 de avocaţi pe fundul oceanului?

- Un început bun.

Că americanii se dau în judectă din orice rahat se ştie deja… s-au făcut o tonă de filme şi alte cîteva sute de kilograme de seriale pe tema avocaţilor de acolo. Dacă aş face o parabolă între gluma aceea şi scandalul apărut în urma arestărilor celor 77 de poliţişti şi vameşi din vama Siret, judeţul Suceava, bancul ar suma ceva de genul:

- Ce reprezintă 77 de polişti şi vameşi arestaţi în urma celei mai mari operaţiuni anticorupţie pînă acum?

- O picătură într-un ocean.

Că este o manevră politică este cît se poate de clar. Că o mulţime de poliţişti şi de vameşi de prin vămile din întreaga ţară se ştie de cîteva decenii… iar după scandalul şi ofticarea politicului românesc la amînarea intrării ţării noastre în spaţiul Schengen era de aşteptat o manevră drastică din partea lor. Tot ce-au trebuit să facă a fost să pună aproape la întîmplare degetul pe hartă deasupra unuia dintre punctele de frontieră şi să decidă că acolo vor să dea lovitura pentru ca în scurt timp reţeaua corupţiei din acel loc să fie dezvăluită publicului. Ceea ce s-a şi întîmplat zilele astea… tocmai de aceea voi ignora detaliile scandalului în acest articol. Puteau fi foarte diferite, alte variaţiuni pe aceeaşi temă.

Am spus “aproape la întîmplare” pentru că politicienii noştri mult iubiţi nu puteau să aleagă chiar oricare punct de trecere a frontierei (PFT) din ţară. Corupţi găsesc la oricare dintre ele, asta nu e nici o problemă, dar nu ar fi obţinut acelaşi efect dacă ar fi fost un PTF la graniţa cu Ungaria sau cu Bulgaria (de exemplu). Ori cu Ucraina. Se ştie că vameşii Bulgari sînt corupţi, poate chiar mai corupţi decît ai noştri (dacă se poate aşa ceva) şi nu le va convine europenilor dacă se descoperă cu tam-tam ceva vameşi unguri care ce mită. Trebuia să fie neaparat unul vizat de cei de la UE, doar lor le este dedicat tot scandalul ăsta. Cineva trebuie să facă pe grozavul şi să le arate că s-a făcut ordine în ţară.

Noi, locuitorii României, ştim că vama de la Siret este doar o picătură în oceanul de corupţie a înecat această ţară… o ştiu foarte bine şi politicienii europeni. Poate că ei vor închide ochii, aşa de văzul lumii, dar va rămîne de văzut în ce măsură vor fi dornici să se prefacă că îi cred pe politicienii noştri… Scandalul de acum va trece aşa cum a apărut, corupţia îşi va împrăştia mai departe otrava… aşa cum o face de secole întregi. Aşa cum este de fapt de aşteptat de la un popor care a fost obligat să muncească în primul rînd pentru alţii şi abia apoi, dacă i-a mai rămas timp şi energie, pentru el însăşi, de la un popor care a fost obligat mereu să se adapteze şi să profite de situaţie de prea multe ori.

 

Articol preluat de aici.

Invicibilii mor primii

Da, titlul este scris un pic la mişto. Invicibilii nu pot fi învinşi, de aia se şi nu numesc aşa, dar ei mor primii. Aşa se întîmplă de obicei în viaţa reală, mai ales cînd eşti invicibil doar în capul ăla prost al tău (cei care se recunosc citind aceste rînduri n-au decît să se oftice, nu-mi pasă).

Dar, ca să înţelegeţi şi voi la ce mă refer, trebuie să fac referire la vreme. Care a fost varză anul ăsta. A cam trecut de la o extremă la alta, iar succesiunea de alternanţe s-a tot repetat. Se poate spune cu uşurinţă anul acesta a fost unul ploios (cel puţin prin zona asta a ţării, adică Oradea), dar şi prin alte zone ale ţării. Inundaţiile din Moldova o demonstrează din plin, dar acolo ploile au fost ajutate şi de defrişările masive, care sînt cu totul altă poveste. Nici căldurile nu ne-au ocolit, termometrele arătînd mult peste 30 de grade la soare.

Trăim în secolul 21, unul care profită din plin de progresele tehnologiei din secolul trecut şi în care tehnologia progresează mai departe cu mai mult sau mai puţin avînt. Şi cu toate aceste, mai mor oameni din cauză că şi-au pus casele în zone inundabile şi nu au făcut suficiente lucruri pentru a îşi proteja căminele de casă. Prostia şi indiferenţa au contribuit din plin la construirea idee de invicibilitate… “mie nu mi se poate întîmpla aşa ceva”. Dar s-a întîmplat… iar recoltele şi casele au fost distruse, oamenii au murit.

Mai recent, adică în ultimele zile, ambulanţele au fost foarte solicitate pentru că multora li s-a făcut rău în timp ce mergeau pe stradă. De ce? Pentru că nenorociţii se credeau invicibili şi considerau că înferul cald din jurul lor nu poate să-i afecteze prea tare încît să-i doboare sau chiar să-i ucidă. Dar s-a întîmplat. Orice om normal ştie că dacă are probleme de sănătate (cu inima, cu circulaţia sau orice altceva) au grijă de ei cînd ies afară vara. Adică consumă lichide, nu se expun direct la razele soareluii, etc. Sau nu ies deloc.

Deci… nu vă consideraţi invicibili. Cu siguranţă nu sînteţi aşa ceva şi o să suferiţi din cauza asta. O să suferiţi pînă muriţi şi, dacă o să aveţi noroc, o să fie o suferinţă tare scurtă.

Articol preluat de aici.

Madalina Manole si sotii Ceausescu

În seara asta m-am gîndit să pornesc o nouă secţiune a paginii. Nu de puţine ori am observat (cu o foare mare neplăcere) comportamentul obsesiv-compulsiv al mass-mediei în general şi al televiziunilor în special, dar niciodată nu am ţinut o socoteală foarte strictă a obsesiilor care îi apucă, îi ţine o perioadă pînă apare următoarea.

Secţiunea asta are un singur scop: de a urmări (în măsura în care se poate) aceste obsesii. Poate că ele vor ajunge să fie contorizate într-o lucrare care tratează bolile psihice de care suferă acest popor din cauza mass-mediei. Oricum, nu mă aştept ca celor care lucrează în mass-media să le fie ruşine pentru acest comportament. Cei vinovaţi nu se vor simţi niciodată vinovaţi de ceva, deşi sînt. Restul, pentru că există cu siguranţă persoane care nu sînt de acord cu aşa ceva, nu au motive să le fie ruşine.

Pentru început vin cu două exemple de obsesii: moartea Mădălinei Manole şi circul din familia ei care a pornit după aceea. A ţinut o săptămînă iar azi a fost înlocuită (sau cel puţin estompată) cu o nouă obsesie: deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Articol preluat de aici.

Administrarea Romaniei si open source

Majoritatea dintre voi aţi auzit de programele cu sursă deschisă (open source pe engleză) care, spre deosebire de programele cu licenţă, sînt distribuite gratuit şi pot fi folosite de toată lumea (conform drepturilor de folosire recunoscute la nivel internaţional – mai multe informaţii despre asta se găsesc aici).

Se duce un adevărat război de cîţiva ani încoace pentru cotele de piaţă între companiile mari care vînd programe cu licenţă (gen Microsoft şi Oracle) şi curentul programelor cu sursă deschisă (la care au aderat atît dezvoltatori de programe cît şi simpli consumatori), dar n-am de gînd să abordez acest subiect. Cel puţin acum. Vreau doar să menţionez un singur lucru: nu de puţine ori programele cu sursă deschisă sînt mai bune (ca performanţe, poate şi ca aspect) decît unele programe cu licenţă. Disputa între Linux şi Windows este deja veche, iar dacă la început Linuxul nu a fost bine primit din cauza interfeţei cu utilizatori foarte greoaie (linie de comandă) care îl făcea dorit doar de aceia care aveau răbdare să-i înveţe comenzile, el cîştigă tot mai multe teren în ultimul timp pe măsură ce interfeţele cu utilizatorii sînt din ce în mai uşor de folosit pentru toată lumea.

Pînă acum guvernul României s-a arătat foarte reticent în folosirea unor unelte eficiente şi gratuite, preferînd să cheltuiască sume umense pentru achiziţionarea licenţelor de Windows şi Office de la Microsoft (printre altele). Adică o altă cheltuială nejustificată. Este probabil că în perioadă de criză să-şi schimbe perspectiva, dar cu siguranţă nu va fi una cauzată de logică şi raţiune. Foarte probabil va fi una cauzată de disperarea reducerii preţurilor, dar asta este o altă poveste. Dacă restul europenilor s-au dovedit mult mai deschişi la noutate şi eficientţă, românii acţionează mai mult din obligaţie, cînd le ajunge cuţitul la os.

Pînă acum în România nu a existat nici măcar o strategie la nivelul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, cu atît mai puţin la nivelul Guvernului, de promovare a soluţiilor open source şi nici nu va exista una prea curînd (o strategie în acest domeniu sau o strategie în general).

Articol preluat de aici.

Miorita in varianta anului 2010

Pe un picior de plai dîmboviţean

Şi cu o gură blondă de rai Udreştean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

Un ciobănel cam mititel

La înălţime şi cam chel

Cu un căţel Emilescian

Un pic mai păros şi cam ţăran

A ieşit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Şi că-i cel mai potrivit

Şi mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Şi cel mai pro fund.

Dar mogulul Voiculescian

Şi mogulul Patriscian

Şi cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ştrengar

Şi are resurse mai multe,

Blonde şi avute

Şi servicii mai secrete,

Blonde şi discrete.

S-au bătut în declaraţii

Şi în explicaţii

Care-i mai bine intenţionat,

Şi mai bogat

Şi mai pixelat

În albastru scăpătat

În botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

Marinarul a cîştigat

Şi nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

- Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-ţi mai tace

Nu mă laşi deloc în pace!

- Drăguţule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ţi resursele-ncoace

Şi lasă-ţi SRIstele-n pace.

Şi dă-ţi bănuţeii

Şi toţi golăneii

La micuţul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toţi cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Şi i-am înşelat

Şi vom da socoteală

Pînă vom avea viaţă nasoală.

- Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

Din nou am cîştigat

Şi nu m-am săturat

De mandate şi de bani

De putere şi de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloşul cel rupt

Lîngă şuviţa demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Şi spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat şi de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Şi ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanţa

Ce ne va duce-n Franţa.

- Stăpîne, stăpîne,

Îţi aduc şi-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarţi la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

- Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De eşti năzdrăvană

Şi cam fetişcană,

Lasă-i să muncească

Şi să se căznească

Pe angajaţi şi pe bugetari,

Şi pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Aşa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Şi-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine şi pe Boc,

Au fost şi dictatori înalţi

Şi ne vor urma mulţi.

- Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Şi bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Şi ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

În refacerea economiei

Şi zgomotul gălăgiei.

- Oamenii se vor îndoi

Ne vor supravieţui alte milenii doi

Şi-şi vor aminti de noi

Ca de nişte strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

Împuţiţi ţigani

Sau doar ţărani,

Plîngînd de greutăţi

Şi de necesităţi

Pe toţi întrebînd

Şi la toţi zicînd:

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Şi cam siropoasă,

Şi un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

Tu, Mioara unui cocoşel,

Să te-nduri aşa, niţel,

Lasă-i să ştie că noi ne-am luat

Şi ne-am cărat

Cu Emil pe nişte cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de român

Nu a mai păşit

Şi nici nu s-a pripăşit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.

Balada preluata de aici.

Solicitare ajutor din partea grupului Dacia Nemuritoare

Mesaj preluat de pe grupul Dacia Nemuritoare.

Frati daci de pretutindeni
Sarmisegetusa are nevoie de ajutorul vostru ! Televiziunea Romana va organiza un teledon pentru cele 10 minuni ale Romaniei in ceea ce priveste monumentele istorice. Se vor strange bani pentru restaurare si conservare care vor fi atribuiti castigatorului. Cu toate ca in campania nationala initiata de Evenimentul zilei cu cele 7 minuni, anul trecut, Sarmisegetusa a iesit pe locul 2, iata …. surpriza, ea nici macar nu a intrat pe lista celor 10, care vor face obiectul teledonului. In schimb, Castelul de la Hunedoara care in ultimii ani a inghitit zeci de miliarde si din nou surpriza, Ulpia Traiana un monument roman care de asemenea a inghitit bani publici pentru restaurare si conservare si care nu a obtinut voturi la campania EVZ, sunt prezente in aceasta competitie. Vinovat de aceasta marsavie se face dan matei director al Comisiei Nationale a Monumentelor din cadrul Ministerului Culturii un individ care si-a aratat nu odata, dispretul fata de Sarmisegetusa Regia. Pe grupul vostru va rog sa veniti cu idei de protest fata de aceasta porcarie si sa hotaram impreuna ce anume vom face. Propunerile mele sunt sa boicotam teledonul prin antireclama si sa cerem demisia acestui matei, o fosila a ministerului culturii.
Mai mult, si aici tineti-va bine, astazi vineri si maine sambata este preconizata o filmare in INCINTA SACRA de catre o firma de publicitate pentru un spot la berea Bergenbier in care dacii sunt iara facuti betivani. Filmarea se va face cu aprobarea administratiei Parcului Natural Gradiste Cioclovina si fara aprobarea directiei de cultura a jud Hunedoara. Doresc sa intre in INCINTA SACRA masini cu utilaje de filmare precum si cai cu calareti. Ca si cum ai intra cu motocicleta in templul lui Budha sau cu ATV-ul in Moscheea Albastra. Se pare ca o aprobare a fost obtinuta de la acelasi Dan Matei, peste capul celor din judet. Vom incerca cu forte proprii sa impiedicam aceasta cretinie, dar daca nu vom reusi, va cer din nou sprijinul pentru boicotarea acelei reclame.

Multzam de intelegere.
nunu brilinsky

Grupul Dacia Nemuritoare se gaseste aici: http://groups.yahoo.com/group/dacia_nemuritoare/

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Solicitare_ajutor_din_partea_grupului_Dacia_Nemuritoare/Njc=/

N-avem voie sa punem afise cu violenta

Practic kendo. Pentru necunoscători, kendo înseamnă „calea sabiei” şi este o artă marţială. Scrimă japoneză, ca să fiu mai precis. Ca orice artă marţială, kendo este pentru oricine doreşte să îl practice şi se simte atras pentru efort şi disciplină.

E septembrie, o perioadă foarte bună de a promova clubul de kendo din Oradea. Vacanţa a trecut, elevii sînt din nou pe la ore, iar noi ne-am apucat să punem afişe prin şcoli, dar nu numai. Dar nu poţi pune afişe într-o şcoală (la avizierul de la poartă, de exemplu) decît cu aprobarea directorului. Azi am avut drumuri prin oraş, aşa că am trecut şi pe la cîteva şcoli pentru a vorbi cu directorii. Am ajuns şi pe la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”, unde director este domnul profesor Viorel Mititeanu. Directorul era plecat la primărie, aşa că l-am aşteptat. Cînd s-a întors am discutat cu el, i-am arătat afişul, i-am spus despre ce era vorba, iar răspunsul dînsului a fost „N-avem voie să punem afişe cu violenţă. Du-te la liceul sportiv.”. Pe moment m-am abţinut cu greutate să nu încep să rîd de faţă cu el, dar am rîs suficient după ce am plecat din şcoală.

Din punctul meu de vedere răspunsul este pueril, pentru că oricine care a avut o tangenţă oarecare cu artele marţiale (oricare artă marţială, nu doar kendo) ştie că se pune accentul pe disciplină şi pe atitudinea de non-violenţă. Orice practicant serios ajunge să folosească violenţa doar ca ultimă soluţie, cînd nu mai există altă posibilitate de acţiune. O persoană oarecare îşi poate permite să nu ştie, dar un director de şcoală, un profesor ce face parte dintr-un sistem educaţional, nu-şi poate permite asemenea lipsuri de educaţie, indiferent de materia pe care o predă.

A vedea violenţa într-o altă marţială ţine de necunoştinţă sau dezinteres, sau incapacitatea de a trece peste partea fizică a sportului pentru a observa reacţiile ei asupra practicanţilor, şi am mai întîlnit-o de cîteva ori pînă acum. Am tratat-o întotdeauna cu amuzament, ca o ciudăţenie care va dispare în timp, cu ajutorul educaţiei. Mai multe informaţii despre artele marţiale puteţi găsi căutînd pe reţea informaţiile pe care le doriţi sau accesînd pagina clubului de kendo din Oradea: http://www.r47.info .

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/N-avem_voie_sa_punem_afise_cu_violenta/NjI=/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 121 other followers

%d bloggers like this: