Home » Eterna si fascinanta Romanie

Category Archives: Eterna si fascinanta Romanie

Bacalaureatul 2011 dupa contestatiiBacalaureatul 2011 dupa contestatii

Viaţa ne învaţă că orice facem implică un factor de risc: există oricînd posibilitatea de a reuşi sau de a eşua în execuţia planurilor noastre, există posibilitatea de a avea un succes nebun sau de a eşua lamentabil, ajungînd în final eroii sau bufonii tuturor (în funcţie de situaţie şi circumstanţe).

Contestaţiile au fost rezolvate, rezultatele au fost centralizate iar promovabilitatea de la bacalaureatul 2011 a crescut cu un incredibil de 1,20 şi ceva la sută. Acum este undeva pe la 45%. Nu cunosc exact datele, mi-e lene să le caut, dar se pot afla uşor… doar este o cifră istorică (cel puţin în acest moment).

Ceea ce mă interesează în acest moment este un anume aspect al acestor contestaţii: unii elevi au mers la risc şi au pierdut. Au sperat că vor trece bacul cu ajutorul contestaţiilor dar nu au reuşit. Alţii au sperat că vor obţine note mai mare odată cu recorectarea lucrărilor dar au ajuns să pice examenul din cauza asta. Ce lecţie mai amară poate învăţa un elev din aşa ceva? Pe mine mă face să zîmbesc, parţial cinic, parţial realmente amuzat: asta e adevărata valoare a generaţiei curente de elevi de liceu. Oricît de proastă este marea majoritate, ea ne este reprezentativă şi va ajunge să ne conducă şi să vă plătească vouă pensiile (fac presupunerea că veţi ajunge să primiţi pensii la finalul perioadei de muncă activă).

Chiar vreţi asta? Sau sînteţi doar nişte incapabili care nu pot face nimic pentru a schimba situaţia curentă?

Ca şi concluzie, le dedic tuturor absolvenţilor de liceu o melodie: Village People – In the navy (versurile sînt aici). În primul rînd, meseria de marinar este bună pentru ei, chiar şi pentru aceea care au fost prea leneşi pentru a învăţa (curăţatul toaletelor şi al punţii sună bine în momente ca astea, cînd ai ratat bacul şi nu prea ai nici o perspectivă), şi au prilejul de a-şi lărgi orizontul. Pe de altă parte, poate învaţă din exemplul mult “iubitului” nostru conducător marinar, Traian Băsescu, preşedintele jucător care ne conduce vijelios spre un viitor în care se aplică foarte bine ideea susţinută în Star Trek: “space, the final frontier…”. Atît doar că în spaţiul ăla este şi foarte mult vid.

Sursa articolului este aici.

Romani, romanisme si Emil Cioran

Emil Cioran writer / Emil Cioran écrivain (Pas...

Image via Wikipedia

Ieri a avut loc licitaţia manuscriselor şi obiectelor personale care i-au aparţinut lui lui Emil Cioran în Paris, ea a fost organizată de către Binoche et Giquello.

Statul român s-a implicat în stilul lui propriu şi personal în achiziţionarea lucrărilor foarte cunoscutului filozof: a refuzat să se implice pentru că, cică, costau mai mult decît îşi putea permite să plătească. Doar Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti şi Televiziunea Română au decis să liciteze impreună pentru măcar o parte a posesiunilor lui Emil Cioran, au reuşit să cumpere cîteva dintre ele. Suma totală estimată înainte de licitaţie era pe la 100 de mii de euro. Cîteva informaţii despre aceste manuscrise se găsesc pe Dilema Veche.ro

Mai devreme am auzit la radio că un român ar fi cumpărat cea mai mare parte a obiectelor licitate pentru 405 de mii de euro şi că le va dona statului român pentru că ele merită să stea acasă. Ulterior am aflat că este vorba de George Brăiloiu (pe Agenda.ro) şi că donaţia se va întîmpla cîndva în următoarele luni.

Am un singur lucru de zis: BRAVO! Un singur om a avut succes acolo unde statul român a eşuat lamentabil. Ar trebui să le fie o învăţătură de minte multora, iar guvernanţilor ar trebui să le fie ruşine… dar asta nu e deloc o noutate… iar guvernanţii nu prea au dat vreun semn că ar fi conştienţi de existenţa unui asemenea cuvînt în vocabularul lor.

 

Articol preluat de aici.

Theres no fate but what we make for ourselves in stilul romanesc

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Turismul in Bihor si-n Romania

Ceva mai devreme am văzut pe reţea o ştire despre un videoclip reclamă pentru promovarea turismului în Rîmnicu Vîlcea şi a frumuseţilor de acolo. Mă refer la frumuseţile naturale… nu mă înţelegeţi greşit. E vorba doar de turism. 

Oricum, am căzut un pic pe gînduri şi am început să contorizez ce avem şi ce nu avem prin judeţul Bihor. Adică undeva în nord-vestul României… în scurt timp că nu avem absolut nimic de oferit… nu avem nici izvoare termale aruncate peste tot prin judeţ (prin Băile Felix, Băile 1 Mai sau aiurea), nu avem nici munţi plini de peşteri şi de zone în care se poate schia, nu avem nici peisaje superbe în rezervaţia naturală Padiş, nu avem nici peşteri faimoase precum Peştera Urşilor, nu avem nici Cetăţile Ponorului sau Valea Galbenei (locuri unice prin frumuseţea lor), nu avem nici istorie bimilenară în zona Oradei (cetatea Oradei şi cetatea de pămînt de la Biharia)… Toate astea-s mitologie pură, basme pentru adormit copii.

Aşa că nu vă mai osteniţi să veniţi pe aici. Nu vă oferim nimic… şi, mai ales, vă lăsăm şi fără bani.  Aşa că staţi departe… Bihorul, de fapt toată România, este mai rea decît o zonă radioactivă şi nu vă veţi alege cu nimic bun de aici.

 

Articol preluat de aici.

 

Scandal si mita la vama de pe Siret

Mai demult am auzit o glumă tipic americană:

- Ce reprezintă 100 de avocaţi pe fundul oceanului?

- Un început bun.

Că americanii se dau în judectă din orice rahat se ştie deja… s-au făcut o tonă de filme şi alte cîteva sute de kilograme de seriale pe tema avocaţilor de acolo. Dacă aş face o parabolă între gluma aceea şi scandalul apărut în urma arestărilor celor 77 de poliţişti şi vameşi din vama Siret, judeţul Suceava, bancul ar suma ceva de genul:

- Ce reprezintă 77 de polişti şi vameşi arestaţi în urma celei mai mari operaţiuni anticorupţie pînă acum?

- O picătură într-un ocean.

Că este o manevră politică este cît se poate de clar. Că o mulţime de poliţişti şi de vameşi de prin vămile din întreaga ţară se ştie de cîteva decenii… iar după scandalul şi ofticarea politicului românesc la amînarea intrării ţării noastre în spaţiul Schengen era de aşteptat o manevră drastică din partea lor. Tot ce-au trebuit să facă a fost să pună aproape la întîmplare degetul pe hartă deasupra unuia dintre punctele de frontieră şi să decidă că acolo vor să dea lovitura pentru ca în scurt timp reţeaua corupţiei din acel loc să fie dezvăluită publicului. Ceea ce s-a şi întîmplat zilele astea… tocmai de aceea voi ignora detaliile scandalului în acest articol. Puteau fi foarte diferite, alte variaţiuni pe aceeaşi temă.

Am spus “aproape la întîmplare” pentru că politicienii noştri mult iubiţi nu puteau să aleagă chiar oricare punct de trecere a frontierei (PFT) din ţară. Corupţi găsesc la oricare dintre ele, asta nu e nici o problemă, dar nu ar fi obţinut acelaşi efect dacă ar fi fost un PTF la graniţa cu Ungaria sau cu Bulgaria (de exemplu). Ori cu Ucraina. Se ştie că vameşii Bulgari sînt corupţi, poate chiar mai corupţi decît ai noştri (dacă se poate aşa ceva) şi nu le va convine europenilor dacă se descoperă cu tam-tam ceva vameşi unguri care ce mită. Trebuia să fie neaparat unul vizat de cei de la UE, doar lor le este dedicat tot scandalul ăsta. Cineva trebuie să facă pe grozavul şi să le arate că s-a făcut ordine în ţară.

Noi, locuitorii României, ştim că vama de la Siret este doar o picătură în oceanul de corupţie a înecat această ţară… o ştiu foarte bine şi politicienii europeni. Poate că ei vor închide ochii, aşa de văzul lumii, dar va rămîne de văzut în ce măsură vor fi dornici să se prefacă că îi cred pe politicienii noştri… Scandalul de acum va trece aşa cum a apărut, corupţia îşi va împrăştia mai departe otrava… aşa cum o face de secole întregi. Aşa cum este de fapt de aşteptat de la un popor care a fost obligat să muncească în primul rînd pentru alţii şi abia apoi, dacă i-a mai rămas timp şi energie, pentru el însăşi, de la un popor care a fost obligat mereu să se adapteze şi să profite de situaţie de prea multe ori.

 

Articol preluat de aici.

Invicibilii mor primii

Da, titlul este scris un pic la mişto. Invicibilii nu pot fi învinşi, de aia se şi nu numesc aşa, dar ei mor primii. Aşa se întîmplă de obicei în viaţa reală, mai ales cînd eşti invicibil doar în capul ăla prost al tău (cei care se recunosc citind aceste rînduri n-au decît să se oftice, nu-mi pasă).

Dar, ca să înţelegeţi şi voi la ce mă refer, trebuie să fac referire la vreme. Care a fost varză anul ăsta. A cam trecut de la o extremă la alta, iar succesiunea de alternanţe s-a tot repetat. Se poate spune cu uşurinţă anul acesta a fost unul ploios (cel puţin prin zona asta a ţării, adică Oradea), dar şi prin alte zone ale ţării. Inundaţiile din Moldova o demonstrează din plin, dar acolo ploile au fost ajutate şi de defrişările masive, care sînt cu totul altă poveste. Nici căldurile nu ne-au ocolit, termometrele arătînd mult peste 30 de grade la soare.

Trăim în secolul 21, unul care profită din plin de progresele tehnologiei din secolul trecut şi în care tehnologia progresează mai departe cu mai mult sau mai puţin avînt. Şi cu toate aceste, mai mor oameni din cauză că şi-au pus casele în zone inundabile şi nu au făcut suficiente lucruri pentru a îşi proteja căminele de casă. Prostia şi indiferenţa au contribuit din plin la construirea idee de invicibilitate… “mie nu mi se poate întîmpla aşa ceva”. Dar s-a întîmplat… iar recoltele şi casele au fost distruse, oamenii au murit.

Mai recent, adică în ultimele zile, ambulanţele au fost foarte solicitate pentru că multora li s-a făcut rău în timp ce mergeau pe stradă. De ce? Pentru că nenorociţii se credeau invicibili şi considerau că înferul cald din jurul lor nu poate să-i afecteze prea tare încît să-i doboare sau chiar să-i ucidă. Dar s-a întîmplat. Orice om normal ştie că dacă are probleme de sănătate (cu inima, cu circulaţia sau orice altceva) au grijă de ei cînd ies afară vara. Adică consumă lichide, nu se expun direct la razele soareluii, etc. Sau nu ies deloc.

Deci… nu vă consideraţi invicibili. Cu siguranţă nu sînteţi aşa ceva şi o să suferiţi din cauza asta. O să suferiţi pînă muriţi şi, dacă o să aveţi noroc, o să fie o suferinţă tare scurtă.

Articol preluat de aici.

Madalina Manole si sotii Ceausescu

În seara asta m-am gîndit să pornesc o nouă secţiune a paginii. Nu de puţine ori am observat (cu o foare mare neplăcere) comportamentul obsesiv-compulsiv al mass-mediei în general şi al televiziunilor în special, dar niciodată nu am ţinut o socoteală foarte strictă a obsesiilor care îi apucă, îi ţine o perioadă pînă apare următoarea.

Secţiunea asta are un singur scop: de a urmări (în măsura în care se poate) aceste obsesii. Poate că ele vor ajunge să fie contorizate într-o lucrare care tratează bolile psihice de care suferă acest popor din cauza mass-mediei. Oricum, nu mă aştept ca celor care lucrează în mass-media să le fie ruşine pentru acest comportament. Cei vinovaţi nu se vor simţi niciodată vinovaţi de ceva, deşi sînt. Restul, pentru că există cu siguranţă persoane care nu sînt de acord cu aşa ceva, nu au motive să le fie ruşine.

Pentru început vin cu două exemple de obsesii: moartea Mădălinei Manole şi circul din familia ei care a pornit după aceea. A ţinut o săptămînă iar azi a fost înlocuită (sau cel puţin estompată) cu o nouă obsesie: deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 122 other followers

%d bloggers like this: