Home » 2011 » March

Monthly Archives: March 2011

Seo and webdesign: registering a domain and choosing a domain name

The hierarchical domain name system, organized...

Image via Wikipedia

Some of my seo works I did in the last months have proven every time that one’s presence on the internet does not start with his/her web page, the optimization of the site and all the content inside it. It starts with the name of one’s domain and it’s intended purpose. This article is about some tips about the importance of registering a domain and choosing the best name for it.

Register the domain as soon as possible.

Even if you don’t have the money and/or the time to get a web page you must register the domain as soon as possible. Now, if you can, or somebody else may register of himself/herself. You don’t need to have some hotshots specialist in marketing or web designing along to tell you what to do… just choose the best name and register. You don’t want to get the-domain-name-nobody-wants.com or some leftovers that may be what you want or not. Reserving the domain is the fastest part to create a business or a trademark over the internet.

Keep the name short

Some domain names can reach 67 characters but usually it’s difficult to memorize them and not all have enough patience to write all of them into their browser. So, keep the domain name as short as possible and have in mind that the people have to make a strong connection between the domain name and what it represents (what you want to sell or to promote on it).

If the name of the domain is your own trademark (your name, the name of something you belong or the name of your business) it is usually more important then the shortest and the best description of your activity. You should keep it.

Domain-name dot what?

It’s not uncommon to register more domains with similar names or domain names that complete the original name with auxiliary keywords. Some registrars even offer bonuses when you register more than one domain names and encourage the buyers to register the same name with different suffixes. For a long time the .com suffix was the first extension the most people try (access) when searches for a site and for some it will remain the most important. But, lately, a lot other suffixes (.net, .org, .tv, .eu, different countries TLDs, even the .xxx suffix for porn) became more and more wanted.

If you want company-name.com and company-name.org or company-name.net are not taken (for examples) you should register them also. They are not expensive, somewhere about 10 euros for an entire year/domain and they can be parked (redirected) on the original domain. The target is very important: you don’t need a China domain name if you your products are targeted to some small islands in the Mediterranean sea. But for just a few bucks you can cover all the possibilitiesall the targets you want. Some people even register the misspellings of their desired domain name just for that.

Anyway, try to find a domain name that has only one possible spelling and it’s very easy to type and it must be easy to remember. Most people are hard spellers and/or just lazy… choose your domain in such way for them to find you very quickly.

Commercial appeal (more or less)

One way to register a domain name is the commercial perspective: it’s just like a marketing campaign. If you want to sell/promote something then choose the best words to describe the product(s) and the shortest description. The internet is your billboard and you want to put your brand in everybody’s browsers and to sell lots and lots of products. And, of course, to get lots and lots of visitors (traffic).

More, if one or more keywords does not have commercial intent it does not mean you don’t want to optimize for them. The keywords in the name depend of the searches the users and if the not-so-commercial keywords gets you a lot of traffic it’s more than ok to include it in the domain name.

Avoid trademarked names

First of all, we have all heard about guys that thought ahead and bought some multi-million-euros-domains-names (companies names or product names, even movies titles). In the beginning the companies that released that names spent a lot of money to buy the domains from that smart guys, but lately the tendencies are to send the layers first to protect theirtrademarked brand. Usually they already spent lots and lots of money just to create and to develop that brands and it’s a lot easier to put to work the lawyers they already hired for various aspects of their businesses.

Type-In Traffic

Is when somebody access your site by simply typing the domain name in the URL bar in their browser and adding the suffix (usually .com, but not only that) at the end. If your domain name matches exactly with the keywords typed in the browser there is a chance to get some traffic from that.

Avoid the numeral substitution and slang

You can always add numerals into a domain name, but avoid substituting commons words with numeral (for example 4 instead for and 2 instead to) because it can create confusion and it’s hard to remember. From the same reason don’t use slang (for example u instead you). Also watch out for the numeral 0 because it is often mistaken for the letter O and viceversa.

Make your domain unique

The more unique domains (as design as domain name) are easier to remember. Search the all possible names for your domain and stick with the most unique one – it will stick and you can benefit from that for years (you can use for this the non-commercial keywords but important in the searches).

Hyphenates inside the domain names

The common sense and the habits say that the hyphenates should not be used inside the domain names: the people are not used with them in the URLs and the can easy misspell and can and up to nowhere or, worse, to the competitor’s site. More, when you tell somebody about a site about web design, software code and seo do you tell the to put hyphens like this (http://www.webdesign-software-code-seo.com/ ) or not? The most people don’t say it.

There are also some advantages to the hyphens inside the domain name: the search engines can distinguish your keywords better and thus return your site more close to the first results in search results and the non-hyphenated form may no longer be available.

Personally I prefer to put the hyphens in the name because I want to mark the keywords as clear as possibles. The humans can be educated to take them in consideration, it would be an improvement for most of them.

Plurals, “the” and “my” domain names

Very often the domain name registrar suggests alternate forms of the name you typed, especially when the domain you want is already taken. For example, if you wanted onlinestore.com the suggestions can look like this: theonlinestore.com. myonlinestore.com, onlinestores.com (and maybe some more) if they were not already taken as well.

If you really want some for of the chosen domain name than take it (or them if you want), but always remember to promote the full name of your domain (with the affix). You also must take in consideration that the plural can create confusion because a lot of people will forget to put the final s in the name.

Search for dropped domains

The dropped domains are these domains that have been changed from registered status to unregistered status. This usually happens because the registration renewal fee was not paid (the company went out of business or somebody just forget to pay). Anyway, in this case anybody can register the domain for himself/herself and to get an already know domain for the same price of a new one.

Domain auction

Believe it or not, there are auction for the internet domain names. It is a different method to get a domain for some price (it depends of the results of the auction). The problem is that you may also get the reputation of the domain, and that be bad or good.

The article is here.

Cit de proasta este o zi proasta

Starea unuia dintre prietenii mi-a atras atenţia zilele astea, se încadra perfect în ceea ce am numi o zi proastă. Este perfect normal, fiecare are asemenea zile… doar trăim într-o lume pur şi simplu “perfectă” (adică de multe ori infectă) şi avem toate motivele să ne mai enervăm din cînd în cînd. Sau poate chiar mai mult decît o simplă enervare… dar asta este altceva.

Şi, totuşi: cît de proastă este o zi proastă? În cazurile mai fericite momentele mai nasoale trec repede, iar unii oameni îşi revin rapid după evenimentele care au declanşat starea respectivă. Se spune că au tonus psihic sau bună dispoziţie debordantă… oricare variantă este bună. Ştiţi voi, genul de om optimist care găseşte soluţii diverse la probleme şi preferă să nu se lase învins de orice rahat cu care ajunge în contact (indiferent dacă are două sau patru picioare ori zace defecat pe caldarîm).

La alţii se aplică vorba cea veche care spune că lucrurile rele nu vin singure: orice chestie minoră le distruge întreaga zi şi ei devin un magnet pentru alte evenimente neplăcute. N-aş putea spune cum gîndesc cei în asemenea situaţie, dar cred că toţi şi fără excepţie am trecut măcar o dată sau de două ori în viaţă prin aşa ceva. Unii preferă să insiste asupra problemei, dar rezolvarea este al naibii de plăcută pentru că este în întregime personală… iar cînd ai prieteni care să te ajute să treci peste problemă este de-a dreptul perfect.

Ce mă interesează cel mai mult este părerea voastră asupra acestei situaţii: cît de proastă vă este o zi proastă şi cum treceţi peste ea? Pe mine mă ajută foarte mult nişte muzică bună, nişte efort fizic (antrenament de kendo sau alergare) şi un duş fierbinte… mai ales cînd nu îl fac singur.

Articol preluat de aici.

Crin Antonescu si plata pentru drepturi

Location of ( green ) – on the European contin...

Image via Wikipedia

Una dintre ştirile pe care le-am citi azi (prin intermediul facebook am ajuns la articolul ăsta de pe Realitatea.net) m-a făcut să încep să rîd în hohote… Titlul este pur şi simplu hilar, iar rîsul meu este o reacţie perfect naturală cînd dai peste o tîmpenie atît de imensă încît nu mai este loc de altceva.

Dacă aţi aruncat deja o privire peste articol v-aţi dat deja seama despre ce e vorba: Crin Antonescu a venit cu ideea ca românii din afara ţării să plătească taxe în ţară ca să poată vota la alegerile pentru preşedinţia României. Nu e deloc greu de găsit motivul acestei… “idei”: la ultimele alegeri Traian Băsescu a fost ales de către românii din diaspora. Ei sînt cei care au făcut diferenţa, indiferent dacă voturile au fost pe bune sau dacă au fost măsluite. Sînt sigur că manevra asta este doar o încercare de a controla în vreun fel (în măsura în care se poate face acest lucru) voturile venite din “afară”… problema este că soluţia oferită este pur şi simplu cretină.

De ce? Pentru că unele drepturi sînt garantate de stat indiferent de situaţia cetăţeanului român, ele sînt anulate sau suspendate doar în cazurile mai speciale şi se face (cel puţin din cîte ştiu eu, nu sînt avocat) doar prin intermediul justiţiei. Adică printr-un proces şi o decizie definitivă luată de către o instanţă. Dreptul de vot este unul dintre aceste drepturi garantate de către stat: atîta vreme cît eşti cetăţean român (şi nu intri în cadrul cazurilor speciale pe care tocmai le-am menţionat) poţi alege un reprezentant care să vorbească şi să negocieze în numele tău, oriunde te-ai afla pe glob. Din cîte ştiu nu se aplică asupra reprezentanţilor locali (de exemplu dacă eşti în Franţa nu poţi vota de la distanţă pentru primarul Oradei sau Timişoarei, chiar dacă ai adresa oficială în oricare dintre aceste locale – trebuie să-ţi muţi curul la faţa locului şi să bagi un vot în urnă), dar se aplică foarte bine la alegerile prezidenţiale. Pînă la urmă preşedintele României este tot un reprezentant, doar că ne reprezintă pe noi, ca popor.

Şi totuşi, de ce este o idee cretină? Pentru că românii din diaspora se împart în 3 categorii principale: tineri plecaţi la învăţătură, oameni plecaţi la muncă şi oameni care nu au reuşit să se adapteze aici şi au plecat lăsînd totul în urmă. Ultima categorie nu mă interesează prea tare pentru că prea puţini dintre ei sînt dispuşi să voteze. Spuneţi cinstit: cîţi dintre tinerii plecaţi la învăţătură (studenţi prin vreo universitate mai bună decît cele de la noi) au proprietăţi de vreun fel de pe urma cărora trebuie plătite taxe la stat? 1%? 2%? Chiar şi cei cu bani nu cred că au prea multe proprităţi taxabile, majoritatea fiind pe numele părinţilor.

Oamenii plecaţi la muncă în străinătate plătesc taxele ţării în care lucrează. E ceva normal, nu? Ţările respective le oferă facilităţi pentru taxele alea, începînd de la servicii medicale şi terminînd cu infrastructura necesară deplasării dintr-un loc într-altul şi bunei funcţionări traiului zilnic într-o societate civilizată. Ce le oferă România în schimb? Cam nimic, doar nişte drepturi pur şi simplu inalienabile (adică care nu pot înstrăinate – aviz inculţilor). Sînt sigur că eventualele taxe care trebuie să fie pentru proprietăţile din ţară sînt plătite la zi (cel puţin în majoritatea cazurilor) de către cei rămaşi în ţară – ştim deja că majoritatea românilor plecaţi la muncă s-au dus să muncească pentru familiile lor.

Oricum, să plăteşti pentru un drept care este deja al tău mi se pare cel puţin absurd. Nu ştiu cine i-a oferit lui Crin Antonescu o asemenea idee, dar cu siguranţă că i-a făcut un mare deserviciu. Deja au murit suficienţi oameni de-a lungul istorie pentru a garanta asemenea drepturi, iar acum unii sînt capabili să reducă acei morţi la nişte bani… de parcă s-ar putea face o comparaţie între cele două.

 

Articol preluat de aici.

Earth Hour – un mare fis

Ieri s-a ţinut aşa zisa Oră a Pămîntului (sau Earth Hour pe engleză). Adică să stingem toate luminile în acelaşi timp vreme de o oră ca să reducem consumul şi, astfel, să ajutăm la reducerea schimbărilor climaterice şi la reechilibrarea climei. Este o idee care a prins la publicul din (cam) toată lumea tehnologizată, iar canalele media au preluat-o şi au mediatizat-o cît au reuşit.

Ideea este excelentă, dar are o problemă. Chiar una majoră aş putea spune: durează fix o oră. Îi ştiu pe români, poate chiar mai bine decît mi-ar face plăcere, şi chiar dacă o parte dintre ei vor urma indicaţiile în timpul acestei ore în restul celor 23 de ore ale zilei, celorlalte 30 zile ale lunii martie şi 11 luni ale anului majoritatea vor uita sau vor ignora ideea e economisire în scopuri climatice. Adică vor ţine luminile şi calculatoarele aprinse tot timpul, vor mînca şi vor dormi în faţa televizoarelor, vor avea probleme cu mişcatul cururilor grase de pe scaune sau din maşini în loc să o ia pe jos sau cu bicicletele.

O spun cît se poate de clar: o idee care este aplicabilă zilnic dar este urmată de către un procent mic din populaţei doar o oră sau două pe an este un mare FÎÎÎS. Nu are valoare nici măcar cît un POC apreciabil al unui foc de artificii (din ăla care aruncă în atmosferă tot felul de deşeuri produse prin ardere poluante).

Voi ce aveţi de zis despre asta?

 

Articol preluat de aici.

Fotbal: Bosnia-Romania 2-1

Dacă nu mi-ar fi spus nişte prieteni că este meci de fotbal în seara asta şi că începe cam pe la ora 20 cu siguranţă că ar fi trecut absolut neobservat pentru mine. Mă uit foarte rar la meciurile astea, mai mult cînd joacă echipa României, pentru că nu prea găsesc spectacol în ele. În plus, m-am obişnuit ca ai noştri să piardă şi nu-mi place deloc să le urmăresc înfringerile.

În seara asta am aruncat cîte o privire aşa, cînd-cum, în funcţie de cîtă treabă am avut prin preajma televizorului şi NU AM PIERDUT ABSOLUT NIMIC. Fotbaliştii noştri mi-au îndeplinit perfect aşteptările: au început bine (am condus cu 1-0 la finalul primei reprize), dar au pierdut cu 2-1. În faţa Bosniei. Se spune că calificarea României la nu ştiu ce campionat de anul viitor (parcă Euro 2012) s-a dus pe apa sîmbetei.

Se spune că sportul naţional este oina iar sportul cel mai popular este fotbalul. Experienţa personală mi-a arătat că sportul naţional este a de porni vijelios (în orice acţiune, nu doar fotbalul) şi de a termina lamentabil pentru că am picat în bot la primele piedici şi nu am reuşit să ne revenim. Mă refer la noi, în general, ca popor. Experienţa îmi spune că n-avem vînă, n-avem spirit, n-avem nimic din stofa de învingători…. excepţiile întăresc regula, dar sînt puţine. Ce este cel mai rău este că ne punem speranţele în 2-3 indivizi mai remarcabili şi tot pe ei în învinovăţim atunci cînd restul nu reuşesc să se ridice la un nivel minim care să ducă la o victorie.

Cu alte cuvinte, avem o mentalitate de rahat… iar asta se vede peste tot.

 

Articol preluat de aici.

Iosif Vulcan – 170 de ani de la nastere, spectacol muzical, Oradea

The Ferdinand Square

Image via Wikipedia

Perioada: 31 martie 2011, orele 19:00 – 20:00

Locaţia: Casa de Cultura a Municipiului Oradea (sala Arlus), P-ta Ferdinand, nr. 4, Oradea, Romania

Rock Filarmonica Oradea va propune un spectacol video-muzical cu ocazia celebrarii a 170 de ani de la nasterea carturarului bihorean: Iosif Vulcan

Muzica: George Enescu, Gabriel Baruta, Florian Chelu Madeva

Participanti: Iuliana Baican Chelu, Alexandrina Chelu, Ioan Moldovan

Videoclipuri: Daniel Buretia

Citate celebre ale lui Iosif Vulcan (nu le veti mai gasi in alta parte pe net)

“Omul, aceasta enigma neinteleasa a lui Dumnezeu”

“Muzica, aceasta cheie a inimei romanesti”

“Intocmai cum fiecare popor are limba sa, astfel isi are si muzica, prin care destainuie tainele”

“In muzica putem arata mai mult”

“Adevarul. Acest cuvant ajunge pentru ca artistul sa stie care este datoria sa. Adevarul este sufletul artistului. Fara acesta, el nu poate sa traiasca, fara acesta el nu mai este artist. Adevarul insa, nu a fost acelasi in toate timpurile si la toate popoarele, a trecut si el prin mari schimbari.”

“Gustul se dezvolta pretutindeni. Pretentiunile lumei ce progreseaza in cultura devin tot mai mari. Publicul cult nu se va mai multumi numai cu declamatiuni nationale, el va dori sa vada si arta in limba lui.”

“Eu dara zic, natiunea e limba intocmai cum limba e natiunea. A nu-si cultiva limba este egal cu sinuciderea. Valoarea natiunilor se masoara dupa starea de cultura in care se afla limba lor. Asa e.”

“Sa nu-mi zica nimenea ca arta nu are nationalitate, caci este o amagire pe care o dezminteste istoria”

“N-a murit, nu s-a stins idealismul. El a fost si are sa ramana de-a pururi partea cea mai frumoasa a sufletului omenesc. El este elementul care ne cladeste viitorul, el formeaza caracterele neclintite, el ne prezinta modelul adevaratului om de valoare, care lucreaza numai ca sa-si faca datoria. Luati omului idealismul si l-ati lipsit de insusirea lui cea mai nobila. A fi roman, inseamna a fi idealist.”

“Cel care are drept steag conducator al vietii sa traiasca bine cu toata lumea, nu poate ramanea intreg. Ascunzand astazi un sentiment al sau, maine altul, precum cer consideratiunile fata de persoanele pe care le intalneste, incetul cu incetul eul sau se toceste, si in cele din urma nu mai are niciun sentiment propriu. Neavand el nimic al sau, nu poate da nimica societatii si neamului la care apartine. Un astfel de om poate sa fie un cult individ, un bun parinte de familie, si chiar un bun prieten de familie, dar societatea si natiunea nu au niciun folos din el.”

“Comoara cea mai mare a oricarui popor este invatatura ce are dansul. Toate pier si se sting in lume, tarile se prapadesc, popoarele mor, orasele se cotropesc. Numai una nu piere niciodata, numai una ramane pentru totdeauna. Invatatura. Ferice de acele popoare care o au, caci viata lor este vesnica.”

“Datoria fruntasilor oricarui neam este dara a destepta, a inradacina si a dezvolta constiinta nationala. Aceasta uriasa si dumnezeiasca munca ce framanta neamurile, se face prin cultura.”

“Daca Dumnezeu m-ar intreba, ce-i cer eu natiunii mele, i-as raspunde: da-ne, Doamne, cat mai multi oameni de caracter!”

“Cultura va salva romanimea!”

 

Sursa: Facebook.com.

 

Articol preluat de aici.

Diferentele ungaro-romane

Oradea (Nagyvárad), Romania - Hotel Vulturul N...

Image via Wikipedia

Unul dintre mesajele ajunse azi într-o adresă electronică personală m-a făcut să mă gîndesc un pic la diferenţele dintre România şi Ungaria. Nu am fost de prea multe ori în ţara vecină, chiar dacă Oradea este doar la cîţiva kilometri de graniţă… nu că n-aş fi vrut sau că nu mi s-a oferit prilejul, dar timpul călătoriilor la spre vest a fost destul de limitat pentru a putea “zburda” cu maşina peste tot pe unde aş vrea.

Primul lucru care mi-a sărit în ochi, de fiecare dată cînd am fost “dincolo”, a fost infrastructura. În momentul în care satele (cel puţin cele prin care am trecut, aproape de graniţă) au drumuri mai bune ca în multe dintre oraşele româneşti, au canalizare şi apă curentă cum sătenii de prin România nici nu au visat să aibă vreodată la ei prin case începi să cazi un pic pe gînduri.

Nu ştiu prea multe despre modul în care-şi administrează ungurii resursele, dar acum 21 de ani au pornit dintr-o situaţie oarecum asemănătoare cu a noastră: cea de stat comunist. Nu neg că au şi ei problemele lor, dar parcă multe chestii le fac mai bine ca noi. Unul dintre efectele cele mai vizibile este faptul că multe femei însărcinate din România merg să nască în spitalele din Ungaria aproape de graniţă şi, ca să fiu în temă cu mesajul primit azi (care este reprodus mai jos), îşi cumpără imobile prin ţara vecină din cauza preţului bun şi facilităţilor nete pe care le oferă autorităţile maghiare (comparativ cu furtul pe faţă din partea celor româneşti). Turismul pare să fie în floare pe la ei, deşi nu au atîtea forme de relief ca prin zonele pe unde este spusă povestea Mioriţei: cîmpie, pustă, vreo două dealuri, un fluviu şi ceva izvoare termale. Aaaa… şi un lac un pic mai mare ca o băltoacă: Balatonul.

Şi totuşi, dacă v-aţi gîndit să îi invadaţi (fie din invidie, fie pentru a profita de o condiţiile de acolo pentru a vă face rost de o viaţă mai bună) ar fi bine să-i studiaţi înainte de a face vreo prostie.

V-ati saturat de situatia politico-economica din Romania, de disponibilizari, lipsa de locuri de munca, scumpiri, mariri de impozite si taxe, de imposibilitatea de a trai/de a achizitiona un imobil pe teritoriul tarii? Doriti sa traiti intr-un mediu occidental, stabil cu multiple posibilitati, in zone cu statiuni balneoclimaterice, mai aproape de Europa? Doriti sa achizitionati o casa de vacanta intr-o locatie cu mult spatiu verde,infrastructura,zona cu lacuri de pescuit? Doriti sa achizitionati un imobil unde nu se achita impozit pe cladiri? Iata solutia: IMOBILIARE UNGARIA – va ofera case, apartamente, case de vacanta, pensiuni, hoteluri, proprietati industriale, terenuri situate in zona de frontiera cu Romania, in apropierea statiunilor balneoclimaterice (Hajduszoboszlo, Gyula, Berettyoujfalu, Debrecen, Komadi), cu preturi incepand de la 3000 euro in cazul caselor si de la 1euro/mp in cazul terenurilor pentru constructii! Multiple posibilitati de angajare/locuri de munca in domeniul hotelier, alimentatiei publice, etc. Peste 70% din turisti sunt din Romania. Ofertele noastre le gasiti pe site-ul nostru: www.imobiliareungaria.ro. Cu stima-Robert Lukacs Tel 0745149403. www.imobiliareungaria.ro


Articol preluat de aici.

Calitatea stirilor din mass-media

Nu este deloc un secret că încerc să fiu cît mai la curent cu ce se întîmplă în jurul meu şi îmi culeg o parte a subiectelor din ştirile pe care le culeg din sursele dedicate sau de aiurea. Chiar dacă nu am timp să mă uit la ştiri cu atenţie le ascult (fie la radio, fie la tembelizorul deschis prin apropiere) sau le citesc de pe reţea.

Nu vreau să fac o clasificare a ştirilor aruncate de-a lungul ultimelor ani şi de-a latul întregului spectru mass-media, dar este un pic cam inevitabil dacă m-am apucat să scriu despre calitatea lor. Dincolo de ştirile de umplutură, băgate pe gît doar ca să aibă ce umple în program (de genul momentelor amuzante culese de aiurea sau a ştirilor sportive), dincolo de tendinţele evidente ale momentului (există o predilecţie pentru tot ce şochează, indiferent dacă este vorba de dezastre naturale precum cel din Japonia, de tulburări sociale şi războaie precum cele din Egipt şi Libia sau chestii mai domestice avînd legătură directă cu condiţiile sociale precare în care ne aflăm), dincolo de scandalurile care atrag atenţia tuturor nu mai rămîne mare lucru.

Poate v-aţi întrebat de ce ştirile sportive a ajuns să se lungească de la cîteva minute acum vreo 10 ani la mai mult de jumătate de oră în timp ce majoritatea românilor stau tolăniţi în fotolii, scaune (inclusiv cele de şofer), pe canapele sau printre perne fără a catadicsi să se ridice mai mult decît un drum după mîncare sau la o pişare împrăştiată. Întrebarea imediat următoare este “cît de relevante sînt ele?” În ultimul timp ştirile sportive s-au transformat în ştiri despre sportivi… şi despre vieţile lor mai mult sau mai puţin personale… şi este unul dintre motivele pentru care nu mă uit la ele.

Primul şi cel mai relevat criteriu al relevanţei ştirilor este relevanţa lor. Nu-mi pasă dacă Mutu sau Chivu sau oricine altcineva (sportiv sau nu) şi-a belit ochii făcînd o prostie în detrimentul altei informaţii pe care o consider utilă. La fel, nu mă interesează vieţile personale ale unor oameni oarecare, persoane pe care nu le cunosc sau chiar pe care nu le apreciez, în detrimentul elementelor din realitatea din jur care mă afectează (mai mult sau mai puţin) direct. Unul dintre reflexele condiţionate pe care mi le-am format în ultimele săptămîni este schimbarea postului tv şi eliminarea oricărui informaţie despre divorţurile lui Oana Zăvoranu/Pepe şi Monica Gabor-Columbeanu/Irinel Columbeanu pentru că aşa este cel mai sănătos. Am scris despre divorţurile astea cînd a fost cazul însă m-am mulţumit la chestii generale. Picanteriile şi acuzaţiile părţilor care se aruncă peste tot de o perioadă intră deja cu picioarele în vaţa personală şi nu e deloc sănătos să le urmăreşti… nici fizic şi cu atît mai mult nici mental.

Al doilea criteriu este obiectivitatea lor. Mă doar în cot (la fiurat, sper că ştiţi expresia şi că nu mai este nevoie să v-o explic) de părerea unuia sau altuia dintre moderatori sau dintre cei invitaţi în studio cînd urmăresc ştirile… iar românaşii noştri au ales să uite sau să ignore acest element fundamental al difuzării de ştiri. Nu mă refer la părerea mea, mă refer la obiectivitatea meseriei lor. Subiectivitatea, ca să nu spun manipularea, a ajuns să fie o regulă prin mass-media românească iar asta nu face prea bine la meserie. Ajută la rating pe termen scurt sau mediu, dacă manipulează bine, dar pe termen lung duce la deprecierea continuă a unui canal media.

Nu am pretenţia de a fi în întregime obiectiv în ceea ce scriu aici… dar nu am avut niciodată pretenţia de a fi jurnalism în vreun fel sau altul. Nu mă aştept să fiu servit cu ştiri obiective, pertinente şi relevante… la cum se mişcă treburile pe la noi va mai trece cel puţin o generaţie sau două pînă la aşa ceva, nu cred că eu le voi prinde. Filtrarea informaţiilor noi din punctul de vedere a relevanţei şi păstrarea unei obiectivităţi faţă de toate face diferenţa dintre persoane care cedează manipulării şi persoane care manipulează. Voi ce sînteţi?

 

Articol preluat de aici.

Romania si conflictul libian

Chiar dacă am aflat de conflictul din Libia de la bun început, acum cinci săptămîni, nu am scris încă despre el pentru că nu mi-a atras atenţia suficient de mult ca să îi acord suficient timp pentru un articol. Pe scurt, după cum probabil ştiţi, revolta de acolo a început cu o serie de proteste împotriva lui Muammar Gaddafi şi confruntări la mijlocul lunii trecute şi au evoluat rapid pînă la un adevărat război civil (sau, cel puţin, o revoltă naţională). S-au vehiculat o mulţime de victime din rîndul civililor, că o parte dintre militari au refuzat să lupte împotriva populaţiei, că s-a dori împărţirea unui milion de arme tuturor celor care doresc aşa ceva, că Gaddafi a angajat mercenari, etc, etc. Nu sînt la curent cu toate ştirile astea, sau cel puţin nu le-am reţinut pentru că le-am considerat absolut irelevante.

Conflictul din Libia venit la scurt timp după revoltele din Egipt, aşa că se poate presupune că au fost inspirate de acolo. Chiar dacă atenţia mass-medie româneşti a ignorat Egiptul în ultimele săptămîni în urma evenimentelor din Japonia şi Libia, nu cred că turbulenţele de acolo s-au estompat atît de rapid. Întreg nordul Africii a devenit o zonă de potenţial conflict, probabil că tocmai de aceea mai multe ţări bine înarmate (americanii, canadienii, italienii, englezii şi francezii) au decis zilele trecute să atace Libia pentru a-i sprijni pe rebeli şi a distruge trupele lui Gaddafi. Am înţeles că Tripoli a fost asediat la greu în ultimele zile şi că mai multe ţări arabe s-ar putea alătura coaliţiei împotriva dictatorului libian, dar altceva mă preocupă mai mult pe mine: implicarea românească.

Ieri seară televiziunile au sărit în sus ca prinse de cur cu un cleşte încins: cică România intră în război. După ce am auzit despre ce e vorba (nu eram prin preajma televizorului cînd a început spectacolul ăla jalnic) am început să rîd în hohote şi mi-am văzut mai departe de treabă: România a trimis o singură navă “de război” cu 207 (sper că am reţinut bine numărul) de soldaţi la bord. Nu ştiu în ce stare sînt navele de război ale ţării noastre, dar mă gîndesc că sînt simple bărcuţe cu catarg şi pînze comparativ cu navele pe care le trimit americanii, englezii şi francezii (de exemplu) în zonele de conflict. Iar cei 207 de soldaţi… dacă nu e vorba de nişte supraoameni sau terminatori nu vor face absolut nici o diferenţă în Libia. Practic este un mare FÎÎÎÎÎS care, dacă am înţeles bine, ne va costa 5 milioane de euro. Bani aruncaţi pe fereastră pentru că nu ne vor aduce nici un cîştig… dacă măcar ar fi făcut un POC ar fi fost un pas înainte, dar e doar un foc de paie şi banii publici. Totuşi, nu este prea tîrziu să facă BUM, poate că nava aia cu pînze pe care (cică) o trimitem în Mediterana va da peste ceva mină şi o să aibă mass-media româneasă motive pentru care să urle vremele de zile bune.

Nu-mi doresc implicarea României într-un conflict care nu este al nostru, chiar şi dacă este vorba de nimicul trimis ca suport pentru sprijinirea coaliţiei atacatoare în Libia. Personal însă nu-mi fac prea multe idei despre acest subiect, dincolo de isteria mass-mediei nu prea rămîne mare lucru care să fie luat în considerare. Însă este un subiect care se merită urmărit.

 

Articol preluat de aici.

Eurovision 2011 trailer

Filmuleţul de prezentare al Eurovision 2011 care va avea loc în Dusseldorf, Germania începînd din 14 mai 2011.

 

Vertical Tabs si Firebug in Firefox 4

mozilla-firefox-4

În cursul zilei de azi cei de la Mozilla au trecut la Firefox 4 ca ultimă versiune a unuia dintre cele mai populare navigatoare de la ora actuală. Am mai scris despre versiunea beta pe care am instalat-o mai demult ca să testez (citeşte aici şi aici), iar principalele probleme pe care le-am avut cu versiunea intermediară au fost lipsa cîtorva dintre script-urile suplimentare (addon) pe care le folosesc pentru a-mi uşura munca.

În cele din urmă mi-am instalat şi ultima versiune de Firefox 4 (adică cea oficială), cu toată greutatea pe care a avut-o actualizarea de la 3,6 la 4. Sau mai precis, cu toată absenţa acelei actualizări automate: nu am reuşit nicicum să trec direct de la versiunea 3,6 la 4… a trebuit să o descarc şi să o instalez manual. Prima impresie, în completarea celor scrise pînă acum, este că această versiune se mişcă foarte bine.

Una dintre cele mai mari probleme pe care le am în general cu navigatoarele este că mai devreme sau mai tîrziu (dar de obicei mai devreme decît mai tîrziu ) se adună o muţime de tab-uri deschise în acelaşi timp… poate deveni dificil să tot trec de la unul la altul şi apoi la altceva, mai ales cînd am treabă iar timpul este esenţial. Nu este doar problema mea, am mai întîlnit-o şi la alţii pe reţea căutînd informaţii despre alternativele pe care le aveam la dispoziţie. Addon-ul anterior, Verttab, deşi este unul excelent şi care mi-a fost de mare ajutor în ultimele luni, nu are în acest moment versiune compatibilă cu Firefox 4, aşa că pînă la urmă am rămas la Vertical Tabs.

Cea de-a doua mare problemă, Firebug-ul (un addon realizat în javascript folosit pentru dezvoltarea de pagini web) s-a rezolvat foarte rapid: cu o căutare pe google am găsit aici versiunea compatibilă cu Firefox 4. Realizarea ei era foarte previzibilă, dar nu ştiam cînd anume va fi gata. Ei bine, este deja gata.

În completare, vă mai recomand cîteva aplicaţii pentru Firefox şi Thunderbird realizate de către Piro Sakura (le găsiţi aici), mai ales Unified Sidebar.

firebug

Articol preluat de aici.

Domeniile de internet .xxx

The XXX P icon

Image via Wikipedia

Orice ar spune unii, banii sînt cei care contează cel mai mult în unele medii iar internetul nu este ferit de aceste tentaţii. O ştiam de mult, dar acest lucru mi-a fost reamintit în cursul acestei zile: după 10 ani de opoziţie la crearea domeniilor de internet .xxx, săptămîna trecută au fost aprobate pentru a fi lansate în lumea virtuală.

Porn.com este deja una dintre cele mai valoroase domenii de internet, reprezentînd unul dintre cele mai căutate cuvinte pe reţea. Toată lumea are nevoie să canalizeze în vreun fel impulsurile sexuale, iar lumea virtuală reprezintă unul dintre locurile unde se pot manifesta în voie sub impresia unei false anonimităţi. Iar acum s-a deschis sezonul de vînătoare de domenii de internet cu o extensie care îi bagă pe oameni la idei… o mulţime de idei cît se poate de umede. 

ICMRegistry.com, cei care se ocupă cu înregistrarea domeniilor, se laudă cu 308.804 de pre-înregistrări. Dacă ar fi să iau în considerare suma de 75 de dolari americani (cît se spune aici că costă înregistrarea unui domeniu .xxx) rezultă o sumă totată de cîteva zeci de milioane de dolari… Nu am de gînd să fac calculele pentru că mi-e… “frică” să nu se blocheze procesorul calculatorului din cauza numărului de idei umede care i-ar veni la conştientizarea existenţei atîtor viitoare pornoşaguri. 

În rest… mult spor celor zburdalnici (la propriu, la figurat şi în lumea virtuală). Există loc pentru toate şi pentru toţi… inclusiv pentru cei care se bazeată pe banii proveniţi din ilegalităţile (abuzurile) sexuale transmise în lumea virtuală.

 

Articol preluat de aici.

 

Lucian Bute ramine campion

Lucian Bute

Image via Wikipedia

Una dintre ştirile zilei de azi mi-a adus bucurie şi o oarecare tristeţe în acelaşi timp: Lucian Bute a rămas campion mondial la box categoria supermijlocie versiunea IBF. Din ce-am aflat pe reţea (s-a spus pe la ştiri în ultimele zile, dar am fost prea ocupat cu altele ca să mai reţin), ieri dimineaţă el l-a înfruntat pe Brian Magee, pretendentul la titlu.

Jurnalul.ro spune aici că Lucian Bute a învins prin Knock Out tehnic şi că Lucian l-a tri­mis pe Magee în lumea viselor în repriza a 10-a, cu un upercut în bărbie, asta după ce în runda a şaptea irlandezul mai făcuse o dată cunoştinţă cu podeaua, în urma unei lovituri la ficat, specialitatea celui supranumit “Mister KO”.

Ce m-a întristat a fost incapacitatea românilor de a organiza acest meci, după ce li s-a oferit această posibilitatea. Pînă la urmă meciul s-a desfăşurat în “Bell Centre” din Montreal, Canada. Nu ştiu în ce măsură a fost difuzat pe la noi (măcar atît), dar din ceea ce am auzit mai demult TVR-ul refuzase acest lucru pentru că “costă prea mult” şi că nu îşi permiteau să arunce banii pe fereastră în timp de criză pentru un subiect care nu ar fi de interes. Adică rahat pe băţ.  Lucian Bute este doar un singur exemplu de români care sînt obligaţi să plece în afara ţării ca să aibă posibilitatea de a obţine succesul în domeniul lor de activitate, oricare ar fi aceasta. Ca popor ne mîndrim de fiecare dintre ei, dar nu le oferim nici o posibilitate de a face ceva, orice, aici.

 

Articol preluat de aici.

 

Bancnota -25 la suta

Bancnota -25%După ce am fost o zi întreagă cu prietenii şi ne-am simţit chiar bine, după ce am fost la un concert extraordinar la Era Shopping Park, după ce ne-am vorovit un pic şi cu Paula Seling, după ce ne-am despărţit şi am ajuns pe acasă (cel puţin cei din Oradea pentru că restul încă mai au o droaie de mers)… ei bine, după toate astea s-a întîmplat dezastrul: am aflat de bancnota de -25%… o vedeţi în imaginea alăturată.  Unii au încasat-o deja de prea multe ori…  Ar trebui să le-o acordăm din plin şi celor care au emis-o, nu credeţi?

 

Pedeapsa extremismului maghiar

Location of Miercurea-Ciuc

Image via Wikipedia

Una dintre chestiile pe care le-am auzit azi m-au făcut să zîmbesc amuzat: are legătură cu tîmpitul care l-a spînzurat pe Avram Iancu (sau, cel puţin, o reprezentare a lui) la Miercurea Ciuc. Individul în cauză care, evident (oare mai este nevoie să spun şi de ce este evident? ), nu străluceşte deloc în inteligenţă, este angajat al Direcţiei Finanţelor Publice în judeţul Harghita şi răspunde la denumirea de Csibi Barna. În completarea faptului că acum este urmărit penal pentru spînzurarea manechinului într-un loc public şi că este cercetat de Comisia de Disciplină a instutiţiei în care lucrează, el a fost transferat pentru 6 luni la Abrud… ba mai mult, trebuie să se prezinte la noul loc de muncă peste cîteva zile, la începutul săptămînii viitoare. Se spune că decizia a fost luată invocîndu-se că fapta prostului a dus atingere imaginii instituţiei Finanţelor Publice.

O tot spun de ceva timp, chiar dacă numai în viaţa reală, adică nu şi pe internet, că cea mai cumplită pedeapsă pentru extremişti ca individul ăsta sau ca Tokes Laszlo este să trăiască o perioadă doar între români care nu cunosc limba maghiară. La fel, în cazul lui Corneliu Vadim Tudor, pedeapsă cea mai cumplită este să stea printre unguri care nu ştiu limba română… iar dacă Tokes Laszlo şi Corneliu Vadim Tudor ar fi închişi pe timp nedefinit în aceeaşi celulă şi ar fi lăsaţi singuri ar fi pur şi simplu perfect. 

Este ironic şi chiar excelent faptul că un extremist ungur (aş fi spus extremist prost, dar asta e deja redundat pentru că extremismul este doar o formă de prostie arogantă, spre el sînt atraşi acele persoane la care se potriveşte perfect expresia “prost de bubuie”) a fost trimis chiar printre românii care sînt urmaşi ai “victimei sale”. Mă gîndesc că dacă în 6 luni românii ăia nu-i vor scoate prostiile din cap cu vorba bună atunci chiar va avea nevoie de consiliere psihologică recuperatorie după ce-o va lua în freză la următoarea tîmpenie de genul celei făcute acum cîteva zile.

 

Articol preluat de aici.

Viagra pentru durere

Professional Further Education in Clinical Pha...

Image via Wikipedia

O dentista cauta un ac pentru anestezia unui pacient care astepta in fotoliu.

- Nu vreau injectii. Urasc injectiile!…, striga barbatul.

Dentista agata atunci o butelie cu oxid de sodiu, la care pacientul incepe sa tipe:

- Nu pot sa suport gazele, masca ma sufoca!…

Dentista il intreaba atunci pe pacient daca n-are nimic impotriva sa ia o pilula.

- Nici o problema, zice pacientul, ma impac bine cu pilulele.

Dentista revine cu o pilula si zice:

- Uite aici, o Viagra.

Barbatul se mira:

- Ha! Nu mi-am inchipuit niciodata ca Viagra atenueaza durerea!

- Nu ti-o atenueaza, ii zice dentista, dar cel putin ai sa ai de ce sa te tii, in timp ce-ti scot maseaua.

 

Cravata violet a lui Emil Boc

Ieri a avut loc o asumarea legii care modifică Codul Muncii şi votarea unei moţiuni de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc. Deşi micuţul prim ministru este căzut în cap (la propriu, în emisiunea lui Andrei Gheorghe acum cîţiva ani), a supravieţuit în post cîtorva încercări de răsturnare legală a guvernului său. Inclusiv tentativei de ieri. Se poate spune că Emil Boc are în el ADN de supravieţuitor, dar nu-s sigur dacă este al lui propriu sau a fost aplicat prin metode mai mult sau mai puţin ştiinţiifice, mai mult sau mai puţin acceptate de morala creştină.

Nu am de gînd să comentez asupra noului Cod al Muncii din România, au fost prea mulţi care au făcut-o în ultimul timp şi au faţă de mine un avatanj net: îl cunosc. Eu nu am auzit decît o parte a comentariilor lor şi nu am de gînd să le preiau. Dacă vă interesează subiectul îl aveţi pe nea’ Goagle sau pe amicul său mai micuţ Yahoo… n-aveţi decît să căutaţi informaţii acolo.

Dar mi-a atras atenţia scandalul continuu al politicului, mai ales cînd vine vorba de cel din jurul moţiunilor de cenzură sau altor metode de a da jos cuplul de “îndrăgostiţi” Emil Boc-Traian Băsescu şi amanta eternă (cel puţin politic – eu din perspectiva asta o văd cel mai des, şi nu-mi doresc nici măcat asta) Elena Udea. Nu prea pot să evit chestia asta, nu fără a arunca pe fereastră televizorul şi de a evita complet ziarele-paginile web dedicate ştirilor de pe la noi.

Din ce-am înţeles de pe la tembelizor, aseară au fost 212 indivizi şi individe în favoarea moţiunii de cenzură, 4 au fost împotrivă şi 2 s-au abţinut. Ca să treacă, moţiunea ar fi avut nevoie de 238 de voturi… şi uite aşa guvernul lui Emil Bocănel stă încă bine pe poziţii. Sînt sigur că nu cravata violet cu care micuţul s-a afişat în cursul zilei de ieri l-a ajutat să rămînă pe poziţii… pentru simplul motiv că nu şi-a îndeplinit aşa cum trebuie funcţia de bază: de a strînge suficient de tare de scîrbavnicul mădular de care era ataşat pentru a-i opri sîngele şi aerul. Nu ştiţi ce înseamnă “scîrbavnicul mădular”?  Vine dintr-un text de lege ce sancţiona violul în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat: “Celui ce va fi prins cu stromeleagul învărtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scîrbavnicul mîdular întru veşnica lui nefolosinţă.” Şi cum politicienii îi violează pe români cu tîmpeniile şi minciunile pe care le declară zilnic trageţi voi concluzia.

Personal mă bucur că guvernul micuţului Boc a rămas în funcţie. Guvernul ăla este o problema care TREBUIE rezolvată, adică trebuie schimbat cu oameni mai buni (din toate punctele de vedere) care să facă ceva constructiv pentru ţara asta. Unii dintre români au protestat, au vociferat, au manifestat… alţii au votat prin parlament schimbarea… dar nu au făcut absolut nimic. Mai devreme sau mai tîrziu guvernul ăla va deveni o problemă atît de mare încît îi va trezi pe oameni şi îi va mobiliza pe mult mai mulţi pentru a face o schimbare. Cu conştientizarea lor cînd vine vorba de propriile acţiuni este mult mai greu, dar va fi un pas înainte… unul dintr-un şir lung.

 

Articol preluat de aici.

 

Imbunatatiri la Firefox 4

Dacă tot am început să folosesc Firefox 4 beta ca să testez comportamentul navigatorului, m-am gîndit să caut pe reţea mai multe informaţii despre noutăţile anunţate de Mozilla în ultimul timp. Nu de alta, dar mi-e mult mai uşor să observ îmbunătăţirile aduse navigatorului dacă ştiu la ce anume să mă uit.

Pentru început, Firefox 4 a implementat un sistem automat de aplicare a actualizărilor pe măsură ce ele devin disponibile. Totuşi, doar actualizările minore vor avea loc automat, iar utilizatorii vor putea modifica acest lucru folosind opţiunea Update meniu care poate fi găsită aşa: Options > Advanced > Update menu. Atunci cînd este disponibilă o actualizare importntă (de exemplu o versiune nouă) va apare o fereastră de dialog lăsîndu-le utilizatorilor opţiunea de actualizare.

Una dintre cele mai importante elemente adăugate în versiunea Firefox 4 este suportul pentru tranziţiile CSS3(folosind prefixul the -moz-). Mai multe informaţii despre aceste tranziţii se găsesc la Mozilla Developer Centerîmpreună cu cîteva exemple. Alte cîteva modificări importante din punctul de vedere al suportul CSS3 urmează:

* Elemente textarea cu dimensiune modificabilă – opţiunea de a modifica elementele textarea sînt acum standard, se poate folosi proprietatea -moz-resize pentru a schimba acest lucru.

* Noul suport CSS3 calc() – versiunea beta include suport pentru noua valoare calc(). Aceasta permite modificarea mărimii care include o combinaşie de procente şi valori absolute. Mai multe informaţii sînt aici.

* Alegerea unei secţiuni din imaginea de fundal – Acum se poate folosi -moz-image-rect pentru a alege doar o porţiune a unei imagini de gundal pentru a fi afişată pe pagină.

* A eliminat suportul pentru opţiunea -moz-background-size – ea a fost redenumită în cele din urmă background-size name, iar -moz-background-size nu mai este activă.

* Cnfideţialitatea şi eticheta :visited – Această schimbare, anunţată de curînd, în luna martie, va avea în vedere informaţiile care pot fi culese folosind stilurile locaţiilor vizitate folosind etichetele CSS şi ar putea afecta unele aplicaţii web. Mai multe informaţii aici.

În completarea celor de mai sus a fost introdus eticheta -moz-any, chiar dacă nu este parte din specificaţiile CSS3 ea va permite înlocuirea unor etichete mari şi complicate cu altele mai mici.

De asemenea, au fost implementate etichete (tag) şi suport specifice HTML5: HTML5 Forms, HTML5 Sections ( <article>, <section>, <nav>, <aside>, <hgroup>, <header> şi <footer>), WebSockets, HTML5 History şi HTML5 Video.

HTML5 Parser: echipa de la Mozilla susţine că Firefox este primul navigator care suportă algoritmii de amaliză HTM5, una dintre cele mai importante specificaţii HTML5. Acest program de analiză permite integrarea de cod SVG şi MathML direct în conţinutul HTM.

Mai multe informaţii despre versiunea beta a lui Firefox 4 se pot găsi pe jurnalul Mozilla şi pehacks.mozilla.org.

 

Mass-media si asigurarile

Hei, voi aţi remarcat că de foarte multe ori cînd sînt prezentate la televizor (aproape indiferent de canalul tv) accidente de maşină de orice fel se spune că este bine că autovehiculul a fost asigurat sau că din cauza lipsei asigurării vinovatul va fi obligat să suporte costurile reparaţiilor?

Cu cît sînt mai grave accidentele, cu cît este mai mare dezastru, cu atît se insistă mai mult pe chestia asta. Mă întreb (un pic cam retoric, e adevărat) de ce fac asta. Educaţia asigurării bunurilor este cam absentă la noi, dar sînt sigur că televiziunile nu urmăresc educarea populaţiei. Eu zic că televiziunile urmăresc un cîştig oarecare, poate sub forma unei reclame mascate către companiile de asigurare, dar încă mi-e greu să-mi dau seama ce fel de cîştig.

 

Articol preluat de aici.

 

Tsunami in Oradea

Urmărind evenimentele de azi din Japonia mi-a venit o idee: haideţi să punem în aplicare un program de protecţie împotriva tsunami în Oradea. Invitaţia este dedicată în primul rînd orădenilor, dar se poate alătura oricine doreşte. După ce programul va funcţiona aici îl vom putea aplica peste tot.

Motivul acestei idei este următorul: am apucat să văd pe la tembelizor cîte ceva despre cutremur şi efectele sale. Antena 3 avea ca titlu de emisiune de ştiri breaking news “Japonia, imaginea sfîrşitului lumii”, iar Realitatea tv avea ca titlul la acelaşi tip de emisiune “Japonia, apocalipsa acum”. Adică un amărît de cutremur prezentat în cel mai groaznic mod posibil. Este un eveniment tragic, e adevărat, dar am o problemă cu adevărat serioasă atunci cînd este considerat aşa, aiurea, ca fiind un eveniment apocaliptic. Bagă frica în oameni aşa, gratuit, doar ca să-i facă mai uşor de influenţat.

Evident, e cam greu să vină un val uriaş de apă prin Oradea, chiar dacă pe vremuri întreaga zonă era fund de mare, dar nu e chiar imposibil. Dar un alt fel de tsunami e pe cale să ne acapareze: cel al manipulării prin televiziune şi al prostiei şi avem nevoie de protecţie împotriva acestor chestii aşa cum avem nevoie de aer. E cineva interesat? 

 

Articol preluat de aici.

 

Cutremur in Japonia

Toată mass-media românească, cu siguranţă că este la fel în întreaga lume, a vuit azi din cauza cutremurului petrecut în nord-vestul Japoniei, cam la 100 de km de insulele japoneze şi cam la 24 de km în subteran. Cu o putere de distrugere estimată la 8,8-8,9 grade pe scara Richter (dacă am înţeles bine) este considerat cel mai puternic cutremur în acea zonă în ultimii 140 de ani, iar valurile tsunami au ajuns pe la 9-10 metri înălţime (în funcţie de cine a furnizat informaţiile).

Am avut prilejul să văd doar foarte puţine imagini, dar mi-a părut rău să aud de distrugerile, de răniţii şi de morţii care au însoţit cutremurul şi valurile uriaşe. Ele sînt obişnuite în cazul unor asemenea fenomene naturale atît de distructive: alerta de tsumani este încă la nivel maxim din cauza replicilor, unele clădiri s-au prăbuşit (cel puţin parţial), incendii şi pene de curent sînt la ordinea zilei în partea de nord a Japoniei.

Cu această ocazie un lucru pe care îl ştiam deja mi-a atras din nou atenţia: educaţia, organizarea şi starea de spirit a japonezilor. Chiar dacă deciziile legate de organizarea după-cutremur se iau la nivel central, la nivel local oamenii se organizează mult mai bine decît (aproape) oriunde altundeva pe glob. Nu mă refer doar la faptul că o ţară în care cutremurele sînt frecvente şi că foarte multe lucruri (mai ales ridicarea construcţiilor) se învîrt în jurul lor, iar oamenii sînt obişnuiţi să trăiască sub ameninţarea lor. Organizarea şi disciplina japonezilor în asemenea situaţii sînt doar aplicarea unei educaţii care se întinde pe mai multe secole. În alte locuri din lume oamenii s-ar panica rapid, iar haosul s-ar instala cu şanse mici de a fi redus în termen util, în schimb acolo panica a fost foarte redusă. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit că acum cîţiva ani, cînd se vorbea despre un alt cutremur important din zonă, a fost că Yakuya, mafia japoneză, a reacţionat mult mai rapid în direcţia ajutării populaţiei decît guvernul.

Ca şi concluzie nu pot decît să spun că voi urmări cu atenţie ce se întîmplă acolo. Nu este prima oară cînd spun că avem ce învăţa de la japonezi, mai mult de o grămadă de chestii extrem de utile, şi că din multe puncte de vedere sîntem complet opuşi comparativ cu ei. Pentru moment nu am cum să îi ajut pe cei afectaţi de cutremur, dar putem învăţa din experienţa lui şi să acţionăm cu toţii mai bine în viitor.

 

Articol preluat de aici.

 

Isteria ca mod de lucru

Poate că titlul sună cam ciudat, dar exprimă perfect experienţa ultimelor două săptămîni. Este vorba de o relaţie de afaceri care a început bine, ba chiar aproape excelente, aş putea spune, dar care a luat o turnură interesantă şi nu tocmai plăcută în ultimul timp. De obicei păstrez legătura cu clienţii cărora le-am făcut pagini web, în măsura în care se poate, şi cu vreo doi mă înţeleg chiar bine. Cîţiva mi-au cerut de-a lungul timpului să le mai fac nişte modificări mai mult sau mai puţin minore la siteuri şi s-a rezolvat de fiecare dată. Adică nimic neobişnuit.

Cu unul dintre clienţii căruia i-am făcut o pagină anul trecut totul s-a derulat în acelaşi fel, l-am ajutat cu diverse (modificări pe pagină, sfaturi pentru seo – optimizarea pentru motoarele de căutare, realizarea unei reţele wireless, etc, etc – adică chestii minore) de cîte ori a fost nevoie. Ba chiar am început să găzduiesc pagina web pe care i-am făcut-o pe serverul pe care am o parte din paginile mele personale, iar pe moment este încă acolo. De curînd mi-a cerut să fac alte modificări pe pagină şi, fiind prins cu un alte proiecte, a trebuit să mă împarte între sarcini. Nerăbdarea clientului a ajuns repede pe undeva pe la nivelul isteriei, el vroia ca treaba să fie făcută urgent, chiar pe loc, dacă era posibil… Nu a părut capabil să înţeleagă (sau cel puţin să accepte) că fiecare avem treburile noaste şi că atunci cînd ne împărţim între ele trebuie să ne organizăm cît mai strict pentru că altfel nu facem treaba cum trebuie.

Cu asta nu-mi fac prea mari probleme, clienţii vin şi trec, chiar şi aceia turbulenţi… dar nelămurirea mea cea mai mare este cît de prost trebuie să fii (ca persoană) încît începi să pui presiuni şi chiar să faci ameninţări la adresa cuiva de care depinzi în mod direct? Las la o parte faptul că l-am ajutat şi că încă o fac, într-o anume măsură, dar nu mi-ar fi greu să şterg cîteva fişiere de pe server şi să-i fac pagina inutilizabilă, mai ales că nu există nici un contract şi nici o plată pentru găzduirea ei (a fost făcut în întregime benevol). Nu mi-ar fi deloc greu să-l liniştesc (măcar pentru cîteva ore ) dacă chiar devine o ameninţare, iar el o ştie foarte bine. Şi atunci?

 

Articol preluat de aici.

Oana Zavoranu + Pepe = divort

Ocazional, din cînd în cînd, indivizii care lucrează în mass-media (sau cel puţin o parte anume a lor) devin pur şi simplu hilari şi merită să rîzi de ei chiar şi cu curul. Ştiţi de ce? Haideţi să vă pun o întrebare: de cîte ori se poate aplica termenul de “divorţ al anului” într-un singur an?

Răspuns: de cîte ori vrea muşchiul celor din mass-media.

Acum cîteva sătptămîni a început scandalul cu VIrinel Columbeanu şi Monica Gabor-Columbeanu şi bătălia pentru fetiţa lor… iar mass-media a dat năvală prin treburile lor cele mai personale căutînd infiormaţii mai dihai ca nişte şacali care au dat peste o pradă bogată. Chestii pur personale, aproape intime aş putea spune dacă aş fi stat să urmăresc rahatul ăla, au fost difuzate şi răsdifuzate pe posturile tv, pe la radio sau au fost publicate pe reţea şi prin anumite ziare şi reviste… chestii care cu siguranţă nu aveau ce căuta acolo.

Zilele astea Oana Zăvoranu şi Pepe au anunţat că se despart, iar Oana s-a dus azi să depună actele de divorţ la judecătorie… iar spectacolul mediatic (chiar dacă este unul jalnic şi de cel mai prost gust posibil tot spectacol este) a reînceput. Unul dintre rataţii de la ProTV spunea că acesta este divorţul anului după ce vreme se săptămîni foarte mulţi s-au întrecut în declaraţii din ce în ce mai neverosimile şi mai şocante despre celălalt divorţ faimos.

Nu ştiu cine va mai divorţa în cursul acestui an… mă refer dintre cuplurile ceva mai cunoscute, cu lipici la public. Nu ştiu nici măcar dacă va mai divorţa cineva dintre potenţialii divorţabili. Însă cu siguranţă că se vor găsi unii care să declare că fiecare divoţ va fi “al anului”. Jalnic, pur şi simplu jalnic. Unii ar fi în stare să facă orice şi să spună orice ca să pună paie pe foc într-un scandal şi să-l transforme în ceva mai mare, mai şocant.

 

Articol preluat de aici.

Firefox 4 beta

Dintre navigatoarele pe care le folosesc în ultimul timp pot spune că Firefox le întrece cu uşurinţă pe restul ca şi timp de folosire, în ciuda consumului masiv de resurse (comparativ cu Chrome sau cu Opera). Motivul este simplu: chiar dacă Chrome (de exemplu) este mai rapid decît Firefox şi mai puţin consumator de memorie şi procesor, acesta are opţiunea de a adăuga script-uri auxiliare (vestitele “plug-in”-uri) şi de a schimba aspectul navigatorului folosind Personas. Unul dintre plug-in-urile esenţiale (cel puţin de vreun an încoace) se regăseşte şi pe Chrome, mă refer la Firebug (foarte util la dezvoltarea unei pagini web), dar nu este singurul important.

Aseară Firefox-ul şi-a făcut nişte actualizări (e vorba de versiunea 3,5) şi m-am gîndit să testez un pic şi versiunea 4 beta. Adică aia care este încă în dezvoltare şi pe care o putem testa şi noi.

Prima impresie a fost una plăcută: aspectul era unul nou, dar plăcut. Bara de url şi butoanele din jurul eu sînt mai mici decît în versiunea 3,5 şi au un aspect un pic mai intim (nu ştiu dacă este chiar cuvîntul potrivit, dar este o descriere potrivită). Personas este încă activ, chiar dacă tab-urile sînt acum pe orizontală iar numărul lor mare mă cam încurcă cînd vreau să trec la unul anume din listă (de obicei le prefer pe verticală).

Cea de-a doua impresie a fost şi cea mai neplăcută, de fapt singura şi foarte de aşteptat: prea puţine plug-in-uri sînt compatibile cu noua versiune de Firefox. Dacă ar fi o chestie de durată mi-aş pune problema folosirii altui navigator, dar ştiu foarte bine că în curînd plug-in-urile vor fi actualizate pentru a fi compatibile şi cu versiunea 4.

Cel de-al treilea lucru care trebuie menţionat este că Firefox 4.0 beta 12 se mişcă mult mai bine decît versiunea 3.5. Încă îmi este cam neclar dacă este din cauza lipsei plug-in-urilor sau din cauză că au schimbat modul de funcţionare al navigatorului (şi chiar l-au făcut mai rapid, aşa cum se laudă)…. dar am senzaţia că voi reveni cu lămuriri suplimentare. 

Articol preluat de aici.

Gradina zoologica Oradea

Una dintre ştirile locale cele mai importante de săptămîna trecută a fost închiderea grădinii zoologice din Oradea: am auzit că vizitatorii nu mai au voie să intre şi că animalele nu mai au voie să se împerecheze. Încă nu am ajuns prin zonă ca să verific informaţiile (cel puţin cea referitoare la intrarea la zoo pentru că cealaltă nu mă interesează chiar aşa de mult ), dar evenimentul era de ceva vreme previzibil. Condiţiile de acolo erau departe de a fi optime pentru multe animale, cel puţin cînd am fost ultima oară acolo, iar asta nu cred că s-a schimbat considerabil în ultimul timp. Da, leii au fost mutaţi (expediaţi prin lume), s-a mai mărit locul pentru restul animalelor, dar este nevoie în continuare de mult mai mult spaţiu decît au la dispoziţie acum.

Tot ce pot să observ, cu o oarecare neplăcere, este că discuţiile de relocare a grădinii zoologice care se duc de ani bun nu au avut nici un efect. Una dintre variantele pe care le-am auzit la un moment dat a fost punerea la dispoziţie de către autorităţi (parcă primărie sau prefectură – nu mai ştiu exact, dar este vorba de una dintre organizaţiile autorizate să facă asta) a unui teren suficient de mare pentru o grădină zoologică dar se pare că nu a fost decît un mare fîîîîs. Dacă cumva aveţi informaţii suplimentare despre acest subiect să-mi spuneţi, chiar sînt interesat de el.

Concluzia mea este că săptămîna trecută Oradea a suferit o pierdere. Nu mai avem la dispoziţie nişte animale sălbatice pe care să le vizităm (chiar dacă grădina zoologică care le găzduieşte este departe de a semăna cu ecosistemul original)… ne-au mai rămas de urmărit doar animelele (politice sau mass-media) de la tembelizor (care, între noi fie vorba, se simt în largul lor doar acolo). Sper că este o oroare (am scris intenţionat aşa pentru că este mai mult decît o simplă eroare) care va fi corectată curînd… dar pentru a fi sigur de asta trebuie să ne implicăm cît mai mulţi pentru a rezolva această problemă.

 

Articol preluat de aici.

Postul pastelui, detoxifierea de primavara

Dincolo de spoiala religioasă pe care creştinii o atribuie acestei perioade, paştele creştin reprezintă cea mai importantă cură de detoxifiere din fiecare primăvară după cele cîteva luni în care hrana predominantă a fost compusă din carne şi produse puse la păstrare din toamnă. Mai nou se importă tot felul de chestii, fructe, legume, diverse alimente mai mult sau mai puţin utile organismului dar foarte exotice… dar să fim serioşi: cîţi dintre români cumpără gunoaiele aduse de prin restul Europei sau de prin Asia atunci cînd au şansa de a-şi face rezerve de hrană autohntonă din timp? Obiceiurile s-au mai diluat, dar ele sînt încă prezente. Mulţi oameni dau năvală să mai cumpere cîte unul sau cîte altul din produsele importate, dar la “rădăcină” au rămas la acelaşi mod de gîndire care îi face să adune provizii ca acum două-trei decenii.

N-am de gînd să insist asupra perspectivei creştine asupra postului, mă interesează mult prea puţin tinzînd spre deloc. Nu este decît un motiv oarecare (pot fi alese oricare alte motive) aplicat asupra unui proces esenţial organismului uman: scăparea de toxinele acumulate. Chiar dacă preţurile tot mai mari şi anumite norme europene au lovit în obiceiurile tradiţionale de tăiere a porcului de Ignat şi de consumare a mîncărurilor grase de-a lungul ierni oamenii tot caută să le urmeze în continuare. Este în natura umană, ba chiar în chimia lui aş putea spune, de a căuta cele mai bune metode de a se proteja de frig. Odată cu venirea primăverii este obişnuit să o dăm în partea opusă şi să consumăm multe legume şi fructe, mai ales pentru că ne sînt la dispoziţie. Atunci cînd se face ordonat, după anumite reguli, acestei reacţii naturale i se mai spune cură de detoxifiere. Dacă se mai adaugă ceva chestii religioase el devine (aproape) peste noapte post. Creştinii intră azi în postul paştelui, adică acea cură de detoxifiere şi rugăciuni care vor dura 48 de zile. Le doresc cură plăcută. Şi da, ştiu că pentru ei este mult mai mult decît atît.

 

Articol preluat de aici.

Camerele de filmat din vagoanele CFR

Acum vreo oră m-am întors după o incursiune fulger (adică de numai o zi) pînă în Bucuresti. Am plecat vineri seara cu trenul şi am ajuns înapoi azi dimineaţă… în total am stat în hîrburile CFR vreo 26 de ore. Fără supărare, dar nu le pot spune altfel dacă le trebuie cîte 13 ore ca să parcurgă 600 şi un pic de km. Mi se întîmplă să merg cu trenurile româneşti de vreo 2-3 ori pe an, în funcţie de cît de repede trebuie să ajung şi să mă întorc prin/din Bucureşti… nu mă încîntă deloc să conduc două nopţi consecutive pe traseul Oradea-Bucureşti (mai ales că nici infracstructura rutieră nu străluceşte din punct de vedere calitativ – dacă ar fi să mă exprim frumos) iar în timpul zilei să alerg prin tîrgul ăla fără să am posibilitatea să dorm cîteva ore, aşa că în cazurile astea iau trenul.

Zilele trecute citeam un articol de-al lui VisUrît despre condiţiile jalnice de prin trenurile româneşti, aşa că am fost un pic mai atent decît de obicei la ce era nou prin tren. Primele două lucruri pe care le-am observat la vagonul cuşetă (de obicei îl prefer pe ăsta, iar altceva doar cînd nu mai sînt locuri libere) vineri seara au fost curăţenia (comparativ cu articolul lui Vis Urît) şi camerele video de la capetele culoarului (de ambele părţi ale uşilor). Noutatea asta nu mi-a picat deloc bine, cu atît mai mult cu cît a fost prima oară cînd am observat aşa ceva (în ambele trenuri – m-am întors cu alt tren decît cel cu care am plecat). Poate că au avut prea multe probleme cu hoţii şi persoanele turbulente, nu ştiu, dar efectul este filmarea tuturor călătorilor care urcă în vagon. Cu alte cuvinte, dacă chiar ţii la viaţa ta privată şi la imaginea ta nu prea ai ce căuta prin garniturile CFR.

Partea bună, poate tocmai din cauza camerelor video, a fost o modificare observabilă a comportamentului conductorilor de tren. Nu ştiu în ce măsură aţi călătorit la cuşetă, dar este un conductor în fiecare dintre vagon care se ocupă de bilete, de împărţirea lenjeriei de pat şi de eventualele probleme care pot apare. În ambele trenuri ei s-au comportat asemenea unor gazde, sau aproape de poziţia aia.

Impresia generală a drumurilor a fost un medie. În momentul de faţă trenurile CFR rămîn un rău necesar în lipsa unui operator de transport care să ofere calitate superioară la un preţ acceptabil.

 

Articol preluat de aici.

 

Evenimente Oradea martie 2011

Expozitia „Dăruim zîmbete şi bucurii de primăvară"

Perioada: vineri 25 februarie – marţi 8 martie 2011

Locaţia: Primăria Oradea

Cetăţenii care vor trece pragul Primăriei pot admira expoziţia „Dăruim zîmbete şi bucurii de primăvară" care a fost organizată de Uniunea Femeilor din Bihor şi care conţine mărţişoare şi felicitări dedicate zilei de 1 Martie. Exponatele au fost confecţionate şi personalizate de către elevii din cadrul unităţilor de învăţământ şcolar şi preşcolar partenere.

Mai multe informaţii pe Oradea.ro

 

Concert simfonic Emil Simon

Perioada: joi 3 martie 2011 ora 19:00

Locaţia: Filarmonica de Stat

Se aniversează 50 de ani de activitate artistică.

Dirijor Emil Simon

Solist Csiky Boldizsar

Din program:

– W.A. Mozart (Don Giovanni – uvertură, K. 527 şi Simfonia nr. 40 în sol minor, K. 550)

– L.v. Beethoven (Concert nr. 3 pentru pian şi orchestră în do minor, op. 37)

 

Facilităţile privind reabilitarea termică a blocurilor

Perioada: joi 10 martie 2011 ora 16:00

Locaţia: Sala Mare a primăriei Oradea

Dezbaterea publică va avea loc pe data de 10 martie 2011, ora 16.00, în Sala Mare a Primăriei. Pentru a sprijini asociaţiile de proprietari municipalitatea şi-a propus să suporte din fondurile bugetului local documentaţia de reabilitare termică, să elibereze gratuit certificatul de urbanism, autorizaţia de construire şi avizele operatorilor de servicii publice şi să scutească pentru o perioadă proprietarii spaţiilor din blocurile reabilitate termic de plata impozitelor pe locuinţe.

Mai multe informaţii pe ebihoreanul.ro

 

Concert Publika

Perioada: sîmbătă 12 martie 2011 ora 20:00

Locaţia: Queens Music Pub

Preţ: 15 Lei

 

Concert Tudor Gheorghe la Casa de Cultură

Perioada: luni 14 martie 2011 ora 20:00

Locaţia: Casa de cultură a sindicatelor

Maestrul Tudor Gheorghe va sustine si la Oradea spectacolul "Al 5-lea anotimp – Femeia". El va fi acompaniat de companiat de Orchestra şi Corul Filarmonicii "Oltenia" Craiova. Dirijor si orchestrator: Marius Hristescu.

Pret: 40/100

 

Concert Paula Seling la Era Shopping Park

Perioada:sîmbătă 19 martie 2011

Locaţia: Era Shopping Park

 

Top Travel 2011 ediţia a II-a

Perioada: vineri 25 martie – duminică 27 martie 2011

Locaţia: Sala Sporturilor Antonio Alexe

Top Travel 2011 este un tîrg regional de turism care are loc între 25 şi 27 martie la Sala Sporturilor Antonio Alexe din Ioşia. Partenerul principal al evenimentului este AEROTRAVEL. La eveniment şi-au anunţat participarea cu standuri expoziţionale primăriile Oradei şi Debrecen.

Mai multe detalii: http://www.toppress.ro/index.php

 

Blues Night la Blue Monday

Perioada: în fiecare zi de marţi (8, 15, 22 şi 29 martie) începînd de la ora 21:00

Locaţia: Blue Monday

Seară de blues cu Dutka Andras Band

Articol preluat de aici.

Survivor – Eye of the tiger

Am pus-o mai intii aici. Melodia adica.

Oa melodie pur şi simplu superbă, aproape că nu-mi vine să cred că nu am pus-o ca melodie a zilei în fiecare zi.

 

Risin’ up, back on the street
Did my time, took my chances
Went the distance, now I’m back on my feet
Just a man and his will to survive

So many times, it happens too fast
You change your passion for glory
Don’t lose your grip on the dreams of the past
You must fight just to keep them alive

Chorus:
It’s the eye of the tiger, it’s the cream of the fight
Risin’ up to the challenge of our rival
And the last known survivor stalks his prey in the night
And he’s watchin’ us all in the eye of the tiger

Face to face, out in the heat
Hangin’ tough, stayin’ hungry
They stack the odds ’til we take to the street
For we kill with the skill to survive

chorus

Risin’ up, straight to the top
Have the guts, got the glory
Went the distance, now I’m not gonna stop
Just a man and his will to survive

chorus

The eye of the tiger (repeats out)…

Personaj controversat

În seara asta nu prea am prins ştirile de la ora 19, eram plecat la un client, dar am avut prilejul ca în cursul zilei să citesc sau să ascult o parte dintre ele. Dincolo de rahatul pe care ni-l bagă mass-media pe gît cu nemiluita (telenovela dispariţiei Elodiei şi romanul fluviu al sinuciderii Mădălinei Manole, de exemplu, sînt deja cazuri arhi-cunoscute, intrate deja în cotidian, redifuzate cu fiecare ocazie) mass-media iubeşte cîteva expresii, cuvinte şi nume pe care le foloseşte de fiecare dată cînd are ocazia. Pot zice fără să mă înşel prea tare că reporterii şi repoteriţele au găsit cîteva cuvinte cheie de care s-au îndrăgostit nebuneşte şi le bagă peste tot doar de dragul de a le auzi rostite şi de a se auzi spunîndu-le la tembelizor. E de ajuns ca în aceste zile să îi şopteşti cuiva ceva aiurea şi apoi să adaugi cîte un cuvînt din ăsta cheie… de exemplu “Columbeanu” (chiar dacă nu are nici o legătură cu Monica şi Irinel) că informaţia va începe să circule şi să se lovească de tot felul de ciocoflenderi care vor urla în gura mare pe la tembelizor şi prin ziare (sau pe internet) că au informaţii de ultimă oră despre divorţul celor doi. Motivul e simplu: subiectul ăsta este la modă, a trecut demult de limita inferioară a obsesiei şi creşte constant spre a deveni una dintre acele obsesii tipice aceste generaţii.

Una dintre expresiile la modă, cea care mi-a atras atenţia azi, este “personaj controversat”. Nu mai reţin cui îi era adresată în ştirea pe care am auzit-o în cursul zilei, dar de fiecare dată cînd vine vorba de vreun individ care a făcut ceva valuri în societate, despre care s-a discutat şi s-a bîrfit un pic mai mult decît de obicei el devine imediat un personaj controversat. Nu e nevoie ca individul să fie un interlop pentru a obţine titulatura aia, e de ajuns să fie om de afaceri sau politician, dar dacă este vreun soi de mafiot cu atît mai bine. Mas-media românească iubeşte mafioţii şi interlopii de orice fel… aceştia le oferă subiecte de bîrfă mult mai numeroase decît oamenii mai supuşi legilor. Problema e că noi, românii, nu ducem deloc lipsă de aşa ceva iar expresia nu are cum să fie trecută sub tăcere. Iar dacă nu ne-ar place atît de mult să bîrfim (ca popor adică, bîrfa este una dintre acele obiceiuri comunisto-balcanice de care nu vom scăpa probabil niciodată) nici mass-media nu ar avea subiecte fiebinţi.

Articolul ăsta nu se doreşte a oferi vreo soluţie la problemă, se vrea să fie mai degrabă o constantare cu gust amar.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 121 other followers

%d bloggers like this: