Home » 2011 » January

Monthly Archives: January 2011

Evenimente Oradea, februarie 2011

Expozitie de fotografie: Universitatea din Oradea văzuta de sus

Perioada: joi 13 ianuarie 2011 ora 14:00 – sîmbătă 5 februarie 2011

Locaţia: holul bibliotecii universitare, campusul 1, str. Universitatii nr. 1

Vernisajul expozitiei: autor Ovi D. Pop. Mai multe informaţii aici.

 

Expoziţia Numitorul comun – moartea

Perioada: miercuri 19 Ianuarie 2011 ora 11:30 – vineri 11 Februarie 2011

Locaţia: Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”

La eveniment participă domnul Marius Oprea, preşedintele Asociaţiei pentru Memoria Victimelor Comunismului şi coordonatorul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. Expoziţia găzduită de Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai a fost realizată de Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer, beneficiind şi de colaborarea Institutului pentru Liberă Iniţiativă şi a muzeelor de istorie din Turda şi Aiud.

Expoziţia prezintă o serie de acţiuni de căutare şi deshumare a unor opozanţi ai regimului comunist care au fost executaţi de Securitate fără judecată în perioada anilor 1948 – 1952

Mai multe informaţii pe http://alexandruseres.com/

 

Expozitia Post-Surgery

Perioada: joi 20 ianuarie 2011 – vineri 18 februarie 2011

Locaţia: strada Albacului nr. 54

Expoziţia adună în jur de 15 lucrări de grafică de şevalet realizate de artistul clujean Lucian Szekely. Ea s-a deschis în 18 ianuarie şi vor rămîne expuse încă două săptămîni la sediul Asociaţiei Visual Kontakt din Oradea şi vor putea fi admirate zilnic între orele 12.00 şi 16.00. Intenţiile de vizitare se vor anunţa însă inainte la telefonul 0745/205.729 (Zabos Francisc, membru al Asociaţiei).

Mai multe informaţii pe crisana.ro.

 

Expomariage Oradea 2011

Perioada: vineri 4 februarie 2011 ora 13:00 – duminică 6 februarie 2011

Locaţia: Sala Sporturilor “Antonio Alexe”

Se spune că este cel mai important eveniment din Romania dedicat nunţii, ediţia a şaptea va fi în Oradea la finalul acestei săptămîni.

Organizatorul este Revista “Mireasa”. Mai multe informaţii pe expomariage.ro

 

The Black Panther Party cu Dubase şi Rapala

Perioada: vineri 4 februarie 2011 începînd cu ora 22:00

Locaţia: Juice Cafe

Intrarea este liberă.

 

Şuie Paparude Live la Yellow Submarine Oradea

Perioada: sîmbătă 5 februarie 2011 ora 21:00

Locaţia: str. V. Alecsandri nr. 10

Bilete se pot cumpăra de la bar zilnic între orele 08.00 – 02.00, informaţii şi rezervări se fac la 0359 – 800.880 (bar Yellow Submarine) şi la 0743 – 149.660 (Ionut Rugan – adm.)

 

Concert Grimegod în Abyss Metal Pub

Perioada: sîmbătă 5 februarie 2011, ora 20:00

Locaţia: Abyss Metal Pub (str. Primăriei nr. 21)

Intrarea este liberă. Mai multe informaţii pe abyssoradea.com.

 

Jazz Cafe Oana Lianu în Club Escape

Perioada: duminică 13 februarie 2011 ora 20:00

Locaţia: strada Traian Mosoiu, nr 3

 

Lansare de carte “Blues de Timişoara. O autobiografie”

Perioada: vineri 18 Februarie 2011 ora 18:00

Locaţia: Librăria Gutenberg, Str. Episcop Mihai Pavel nr. 4

Libraria Gutenberg va invită la lansarea cărţii “Blues de Timişoara. O autobiografie” de Bela Kamocsa, volum ingrijit de Tinu Parvulescu, Editura Brumar 2010

Béla Kamocsa (1944-2010) – muzician, din fericire, notoriu, nu doar prin rolul său de membru fondator al trupei Phoenix şi apoi multiinstrumentist în formaţiile Gramofon şi Bega Blues Band, dar şi ca animator al peisajului muzical, făcînd parte dintre cei care au pus bazele festivalurilor de jazz/blues de la Gărîna.

Scrisă împreună cu scriitorul Tinu Pârvulescu, aceasta este prima autobiografie reuşită a unui artist român: o carte scrisă admirabil (fără divagaţii sau sentimentalisme plictisitoare), plină de umor (nu doar stilistic, dar cu nenumărate situaţii comice antologice), inteligentă, oferind nenumărate detalii inedite despre cariera, traseul şi dificultăţile unui muzician de rock/jazz/blues într-un regim totalitar, o carte care surprinde, de fapt, unul dintre momentele naşterii rockului la noi şi, fireşte, al primei sale legende – trupa Phoenix şi, în general, atmosfera muzicală a anilor ’60-’80, o perioadă extrem de interesantă şi prea puţin cunoscută sub acest aspect.

Mai multe informaţii la http://librariagutenberg.blogspot.com/

 

Concert de chitară cu Gyárfás István – Budapest

Perioada: sîmbătă 19 Februarie 2011 ora 19:00

Locaţia: Posticum

Concert de chitară cu profesionişti din Romania şi Ungaria!

Mai multe informaşii la http://www.posticumjazz.ro/PJ/index.php?option=com_content&view=article&id=47&Itemid=29

 

Concert Cronic & Apocalyps la Abyss Metal Pub

Perioada: sîmbătă 26 Februarie 2011 ora 20:00

Locaţia: Abyss Metal Pub (str. Primăriei nr. 21)

Intrarea este liberă. Mai multe informaţii pe abyssoradea.com.

 

Articol preluat de aici.

La ce poate duce o acuzatie de furt

Săptămîina asta am auzit în trecere despre un băiat care a fost prins ieşind din şcoală cu un hard drive în haină. Obiectul aparţinea unuia dintre calculatoarele şcolii. Nu a fost mare lucru, nu cred că a durat mai mult de un minut, dar a reuşit să îmi atragă atenţia: se spunea că băiatul dorea doar să copieze nişte jocuri de pe hard pe calculatorul de acasă pentru ca apoi să îl aducă înapoi. Minte de copil, adică, care nu prea conştientiza implicaţiile faptelor sale şi, mai ales, care nu a discutat despre asta cu adulţii.

Nu ştiu în ce măsură băiatul a avut permisiunea profesorilor de a scoate dispozitivul din şcoală, deşi din cîte îi ştiu pe români aşa ceva nici nu prea intră în discuţie, nu ştiu de ce nu a luat cu el un stick de memorie pe care să-l vîre în portul usb şi să copieze orice dorea… dar a fost acuzat de furt… iar pînă la urmă a ajuns să se încerce să se sinucidă din cauza asta prin spînzurare. Nu a reuşit în întregime: corpul i-a rămas în viaţă dar creierul a fost afectat dincolo de capacitatea lui de refacere.

Pînă la urmă acuzaţia de furt a dus la salvarea şi îmbunătăţirea calităţii mai multor vieţi: părinţii au decis să doneze organele băiatului celor care aveau nevoie de ele. Nu am reţinut cui au ajuns rinichii şi ficatul, dar mă gîndesc că se poate afla.

Nu ştiu ce aţi învăţat din chestia asta, dar eu am tras cîteva concluzii mai mult sau mai puţin plăcute: în primul rînd intruziunea televiziunilor în viaţa personala poate duce chiar la deces (nu ştiu în ce măsură apariţia ştirii la tembelizor a dus la înrăutăţirea situaţiei, dar sînt sigur că a ajutat considerabil), îl al doilea rînd că rufele se spală cel mai bine în familie, şi, mai ales, în oricare situaţie rea există şi lucruri bune.

Articol preluat de aici.

Vinerea neagra la Cairo

Sau cel puţin aşa s-a spus despre tulburările din capitala Egiptului la început. De atunci au trecut trei zile (sau, mai precis, este a treia zi de cînd a izbucnit totul. Nu pot spune că am urmărit prea atent evenimentele de acolo, dar au fost o prezenţă constantă în fundal în ultimele zile.

La început s-a spus că-s doar nişte tulburări, apoi acestea au devenit revoltă şi manifestaţii… Am auzit repetîndu-se la nefîrşit că foarte mulţi dintre egipteni trăiesc doar cu 2 dolari pe zi (sau cel mult doi dolari), că foarte mulţi dintre ei sînt încă analfabeţi, că Hosni Mubarak, dictatorul de lungă durată a Egiptului (“doar” vreo 30 de ani), a cerut destituirea guvernului şi apoi a trimis avioanele şi elicopterele armatei deasupra capitalei pentru a-i “convinge” pe locuitori să se potolească. Oare mai trebuie să menţionez că armata a fost scoasă în stradă demult? Există deja morţi, răniţi, victime printre egiptenii revoltaţi… iar evenimentele nu par să fie pe cale să se stingă. S-ar putea să mă înşel, am spus deja că nu am urmărit cu atenţie, dar este destul de uşor de verificat. Doar trăim în era internetului şi a informaţiei… este mult mai uşor de urmărit fluxurile de date (inclusiv cele video) decît înainte de existenţa reţelei mondiale.

Dincolo de distanţa de 21 şi un pic de ani, mie totul îmi aduce aminte de revoluţia din 1989 (ştiu că există discuţii pe tema revoluţie-lovitură de stat, dar pentru moment prefer să rămîn la denumirea oficială). Nu ştiu în ce măsură se va finaliza revolta din Cairo, dar cu siguranţă va intra in istorie. Chiar dacă egiptenii nu vor reuşi să-l alunge pe Mubarak de pe poziţia de putere de care s-a agăţat, chiar dacă guvernul şi sistemul politic nu va fi schimbat, aceste zile vor face o schimbare… Singurul lucru pe care îl deplîng cu adevărat sînt distrugerile aduse vestigiilor istorice (unele inestimabile) de acolo. Din cîte am înţeles la un moment dat, mai devreme, cineva a reuşit să distrugă deja nişte mumii şi un sarcofag dintr-un muzeu.

Articol preluat de aici.

Rec 2 (2009)

Este continuarea filmului Rec pe care l-am urmărit acum cîteva zile şi despre care am scris aici. Ideea acţiunii, mai ales dacă aţi văzut deja pe primul Rec, este simplă (cel puţin în aparenţă): o clădire a fost băgată la carantină din cauza contaminării cu un virus ucigaş. Sau cel puţin aşa este considerat de către cei din exterior: se transmite prin salivă şi sînge (adică prin fluide corporale), rata infecţiei este de 100% (cel puţin printre cei contaminaţi în ambele filme) şi prea noul organism foarte rapid, în numai cîteva minute în unele cazuri, se comportă asemenea turbării (îi face pe oameni să devină violenţi) şi multe altele. Mai are şi alte proprietăţi, dar mai bine vă las pe voi să le (re)descoperiţi. 

Deşi Rec 2 a fost realizat la doi ani după primul, cel de-al doilea film se petrece in aceeaşi perioadă cu evenimentele din Rec… este unul dintre motivele principale pentru care m-am apucat să mă uit la el: mă cam rodea curiozitatea să aflu ce se întîmplă în continuare. Mai ales că îmi place stilul în care a fost făcut, adică unul dinamic şi alert, din punctul de vedere al unei camere în mişcare.

Se ştia că în clădire erau oameni: locatarii şi vizitatorii, printre care doi pompieri, doi poliţişti şi o echipă aparţinînd unei televiziuni ce doreau să facă o emisiune avînd ca temă activitatea pompierilor. Se mai ştia că în urmă cu ceva timp s-a pierdut orice contact cu aceştia şi au fost trimişi înăuntru o echipă de intervenţie sub comanda unui medic (sau cel puţin aşa au crezut ei la început). Oare mai trebuie să menţionez cîţi dintre ei au rămas în viaţă? Sau dintre copiii (erau adolecenţi, da’ e acelaşi lucru) care au ajuns şi la rîndul lor în clădire pentru a fi blocaţi acolo? Tot ce vă pot spune este să urmăriţi filmul. Chiar dacă nu l-am considerat chiar atît de interesant ca şi pe primul, eram deja pus în temă iar perspectiva unor militari cu arme de foc nu este la fel de dură (de groază) ca şi perspectiva unor oameni nevinovaţi blocaţi în clădirea care le-a devenit mormînt fără a şti foarte bine de ce, mie mi-a plăcut filmul.

În plus, Rec 2 aduce cîteva răspunsuri la acţiunea din primul film, iar finalul mi-a plăcut la nebunie… se încadrează perfect în ceea ce aş putea spune că este ironia fină a unui film de groază bun . Informaţiile de pe imdb sînt aici.

 

Articol preluat de aici.

 

Furt si prostie de milioane

Să nu mă înţelegeţi greşit: furtul este de 1 milion şi ceva de euroi… dar prostia este incomensurabilă. Media lor, chiar şi cu aproximaţie, este de milioane. Da, mă refer la cazul geamantanul cu bani care a dispărut din ceva casă părăsită din Ploieşti şi la modul în care banii au început să apară.

Proprietara geamantanului (despre care se spune că este o pensionară care se ocupa cu tranzacţii imobiliare) a reclamat faptul că el conţinea puţin peste 1 milion de euro şi asta i-a pus pe jar pe mulţi. Dacă suma este adevărată prima întrebare este cît de prost trebuie să fie cineva încît să lase atîţia bani practic neprotejaţi… cam oricine putea să intre în casa aia şi să-i ia. Pînă la urmă cineva chiar a făcut-o, doar nu era să îi lase acolo… nu ştiu dacă pur şi simplu au văzut-o pe femeie că intră cu ditamani geamantanul şi iese cu mîinile prin buzunare sau au mers la sigur, ştiind că banii erau bine ascunşi prin casă, dar rezultatul a fost acelaşi.

Şi, ca să nu fie suficient, cineva a căzut drept fraier: un adolescent care a ascuns ceva bani în zidul casei sale (cum nu era o construcţie cine ştie ce, practic orice sumă ascunsă în zid a triplat valoarea întregii clpdiri) şi apoi a spart cîteva mii de euroi la distracţie. Ca tot prostul, s-a dus acasă să vadă dacă nu cumva s-a aflat de furt şi dacă l-a căutat cîneva în ultimele zile… de fapt îl căutase poliţia să-i ofere cadou nişte bijuterii din oţel care se fixează pe încheieturi. devil S-a spus că puştanul ăsta nu ştia să numere şi să socotească şi că împărţirea banilor s-a făcut ochiometric, gen “ţine şi tu un teanc cu bani” sau “un teanc mie, unul ţie”…

… dar se spun tot felul de tîmpenii prim mass-media, aşa că sînt un pic cam sceptic din punctul de vedere al acestei poveşti. Prostia este cucoană mare prin România, asta se ştie de multă vreme, tocmai de aceea manipularea este pe buzele multora. Am spus că sînt sceptic pentru că povestea asta îmi pare cam cusută cu aţă albă. O foarte mare parte din bani nu au fost încă găsiţi… e adevărat, este încă prea repede ca să fie recuperaţi toţi dar am impresia că restul nici nu vor fi găsiţi vreodată. Mi-ar fi foarte uşor să fac plîngere că am pierdut 1 milion de euro sau 100 de milioane de euro pentru simplu motiv că, deşi nu am avut niciodată în posesie asemenea sume, nu e greu deloc să îi scriu pe hîrtie. Nu ştiu în ce măsură proprietara geamantanului dispărut a făcut dovada posesiei acelor bani sau a prezenţei lor în obiectul dispărut, dar nu m-ar mira deloc să fi declarat o sumă mult mai mare decît cea dispărută cu adevărat. Dacă tot s-a gîndit să ascundă un geamantan într-o casă pustie se putea gîndi să ascundă alte sacoşe cu bani prin alte case… doar s-a ocupat cu tranzacţii imobiliare şi le cam cunoaşte, nu?

 

Articol preluat de aici.

Nea Nicu Ceausescu la 93 de ani

Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi trăit şi azi el ar fi împlinit 93 de ani. Unii îl hulesc chiar şi acum, uitînd că era doar elementul reprezentativ al unui întreg sistem, alţii îl aniverseasă chiar dacă a murit de două decenii. Fiecare are motivele lui, chiar şi aceea care au aşternut un strat gros de uitare peste acea epocă sau aleg să o ignore pentru că s-au născut după căderea comunismului. Nu am de gînd să scriu despre el, a fost un om ca oricare altul şi cu bune şi cu rele, un om pe care l-am văzut doar în treacăt de vreo două ori (cînd el şi Elena au venit prin Oradea şi ne-au scos şi pe noi, pe pionieri, să-i întîmpinăm)… dar am de gînd să scriu despre reacţia pe care o provoacă chiar şi la atîta vreme de la moartea lui. O viaţă de om, aş putea spune, mai ales că am destui prieteni care s-au născut în această perioadă şi nu l-au cunoscut decît din poveştile celor mai în vîrstă.

Oricum, azi am putut observa încă o dată că oamenii (sau cel puţin unii dintre ei) au tendinţa ca în faţa unui prezent groaznic şi avînd ca perspectivă un viitor de-a dreptul sumbru (şi de multe ori fără speranţă) îşi amintesc cu mult drag de vremurile bune de altădată… chiar dacă acele vremuri au fost la fel de rele ca şi cele de acum.  Alt fel de răutate, alte probleme, dar nu mai puţin rele. Oamenii au tendinţa de a elimina factorii negativi din trecutul îndepărtat şi de a-şi aminti doar de lucrurile bune şi momentele fericite ale vieţii… şi nu este deloc de condamnat. Asta este natura umană.

Dar ce este de condamnat este lipsa de reacţie corectă şi chiar lipsa de reacţie de orice fel din partea multora din oamenii de acum la factorii din realitatea înconjurătoare care le fac mult rău. Doar cîţiva dintre români au ales să îl aniverseze pe Nicolae Ceauşescu la vedere, dar încă trăim cu toţii (mai ales cei care am ales să rămînem în ţară) sub umbra perioadei în care a fost conducător al ţării. Unii oameni învaţă mai greu… mai demult s-a spus că ne va lua 20 de ani ca să învăţăm ce înseamnă democraţia. Au trecut deja 21 de ani de la căderea comunisumului, dar sîntem încă departe de o democraţie autentică şi de o responsabilitate socială ca popor. Chiar şi fără aniversarea de azi, protestele fără succes ale oamenilor săraci (bugetari şi pensionari, dar nu numai) din ultimele luni sînt cea mai bună dovadă în acest sens.

 

Articol preluat de aici.

Filmul spaniol Rec (2007)

La sugestia unui prieten am căutat un film spaniol, realizat în 1997, numit Rec. Vine de la “record”, adică a înregistra în limba engleză şi este un titlu foarte potrivit pentru că prezintă punctul de vedere al camerei video în jurul căreia se derulează întreaga acţiune a filmului. Nu prea am avut prilejul să mă uit la filmele de groază spaniole, dar toate au un început. În afară de filmul El laberinto del fauno în ultimii ani au ajuns prin preajma mea doar telenovelele, dar la aşa ceva nu mă uit. 

Subiectul filmului este unul aparent simplu: o tînără reporteră şi cameramanul ei au de făcut o emisiune despre pompierii din Lisabona pentru a fi difuzată în cadrul programului “În timp ce voi dormiţi”. Ideea era să stea cu ei, să îi filmeze în acţiune. Atunci cînd doi pompieri au fost chemaţi într-o casă să ajute o femeie despre care se ştia că căzuse în interiorul propriei case şi că era imobilizată şi singură reportera şi cameramanul i-au însoţit… iar după aceea totul se schimbă. O noapte ce începuse normal s-a transformat într-un adevărat coşmar, din toate punctele de vedere.

Dar va trebui să urmăriţi filmul ca să faceţi o imagine mai clară asupra imaginaţiei spaniolilor şi a modului în care ea a influenţat evoluţia poveştii şi a oamenilor din interiorul ei: reportera şi cameramanul, cei doi pompieri, cei doi poliţişti pe care i-au găsit la faţa locului, vecinii şi tot restul. Mie mi-a plăcut filmul… modul în care progresează totul, modul în care a fost realizat nu îmi este familiar şi mi-a trezit interesul. Nu am văzut decît cîteva filme realizate astfel în ultimii ani, cu cameră mobilă şi purtată mereu după posesorul ei… primul film de acest gen a fost Blairwitch project acum… acum o veşnicie de fapt. Poate de aceea (că mi-a plăcut filmul şi că mă roade curiozitatea să aflu cum se termină povestea) o să caut să urmăresc, în măsura timpului disponibil, şi cea de-a doua parte, realizată în 2009.

Urmărind filmul mi-am adus aminte de o chestie: că există filme de groază şi filme de groază nerecomandate cardiacilor. Ăsta are tendinţa de a face parte din a doua categorie… în primul rînd din cauza sunetelor şi a modului foarte alert în care a fost realizat (la început este un pic mai lent, dar prinde viteză pe parcurs), în al doilea rînd pentru că unii mai uşor impresionabili se pot speria din nou odată cu perceperea raţională a filmului, pe lîngă sperietura fizică.

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 124 other followers

%d bloggers like this: