Home » 2010 » November

Monthly Archives: November 2010

Examene luate, examene ratate

Nu am prea abordat pînă acum tema examenelor, dar poate că este momentul. În viaţă avem o droaie de examene pe care le putem lua sau nu, de care sîntem sau nu conştienţi. Pentru unele ne pregătim ore, zile, luni… sau poate chiar o viaţă întreagă, în faţa altora sîntem puşi fără să vrem şi pe care trebuie să le rezolvăm într-un mod sau altul.

De obicei vrem să le trecem de toate aceste examene, mai ales dacă vrem să evoluăm într-o curbă ascendentă. Dar nu întotdeauna reuşim acest lucru, fiecare dintre noi are examene ratate în diverse momente ale vieţii. Unii au doar cîteva, alţii au mai mult decît o grămadă. Ceea ce mă interesează cel mai mult este perspectiva personală a oamenilor: unii renunţă din cauza unei singure ratări, alţii continuă la nesfîrşit să dea aceleaşi teste deşi nu sînt deloc pregătiţi pentru aşa ceva şi nu prea au multe şanse să le ia.

De ce? Ce vă motivează pe voi să continuaţi o acţiune deşi aţi întîmpinat o împotrivire? Mie nu-mi place să las lucrurile neterminate şi nici să le fac de mîntuială, iar asta este un factor foarte motivant care mă cam obligă să continui o acţiune pînă cînd o reuşesc, pînă cînd iese aşa cum îmi doresc eu, sau, eventual, pînă cînd cîştigurile, oricare ar fi ele şi indiferent de cantitate, devin neglijabile comparativ cu pierderile. O fi bine, o fi rău? Rămîne de văzut.

Pînă la urmă viaţa nu este decît o succesiune de examene şi de competiţii cu lumea din jurul nostru. Succesul poate fi definit ca rezultatul pozitiv la majoritatea acestor examene şi competiţii, iar modalitatea de a face faţă eşecurilor este definitorie pentru o persoană de succes.

 

Articol preluat de aici.

Oda prostilor

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rînd,

Şi actualii dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pămînt

Au fost întotdeauna… PROŞTII.

 

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare:

“Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

 

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atîtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii… PROST.

 

In lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de… PROST.

 

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

Şi ce buget  ar avea statul

Dintr-un impozit pe…. PROSTIE…

 

Ei sînt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!

O, Doamne, de ne-ar creşte grîul

Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

 

Şi-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strîmbi sînt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Şi numai PROŞTII sînt deştepţi.

 

Am primit oda asta într-un mesaj… este mai mult decît adevîrata, dacă-i pot spune aşa.

Autopromovarea unei firme

Zilele astea cineva mi s-a plîns că pagina firmei lui nu a prea avut suficient trafic şi se temea că nu este suficient de optimizată pentru motoarele de căutare. Cum îi cunosc pagina l-am asigurat că este optimizată şi că numărul de accesări mai variază de la o perioadă la alta, în funcţie de o mulţime de elemente, unul dintre cele mai importante fiind tematica paginii respective. Se apropie sărbătorile, iar acum oamenii îşi îndreaptă treptat atenţia spre cumpărarea de cadouri de valoare mică sau medie… adică de genul dulciurilor, parfumurilor, calculatoarelor, diverselor electrocasnice. Nu cunosc tendinţele, dar mă aştept ca anumite cheltuieli mai importante, ca de exemplu cumpărarea unei maşini sau a unei case, să scadă… excepţiile o fac bogătanii care-şi permit să arunce 100 de mii de euro fără să stea prea mult pe gînduri, dar mă gîndesc că-s destul de puţini ca să conteze la scăderea traficului unei pagini de profil.

Subiectul discutiei a trecut treptat la modalităţile de promovarea unei pagini web. Sînt cîteva, destul de cunoscute şi de folosite, dar cea mai bună metodă de promovare este autopromovarea. Adică poţi să pui o tonă de anunţuri pe reţea şi poţi să o înscrii pe vreo două tone de directoare web ca să îţi aducă cît mai multe vizitatori pentru că este degeaba, este muncă aiurea dacă conţinutul paginii este irelevant. Nimeni nu stă să citească sau să parcurgă o pagină web din care nu rămîne cu nimic, în care nu găseşte ceva care să-l intereseze. Iar paginile firmelor sînt de obicei foarte limitate, prezintă activitatea firmelor, eventual o listă a produselor pe care le vînd şi o descriere mai detaliată a acestora şi cam atît. Singurul lucru care aduce o accesare repetate, care îi face să se întoarcă, este interesul pe care îl acordă ei produselor respective. Atunci cînd pagina respectivă are o listă impresionantă de produse sau dacă are cîteva produse de baza sau unele chestii electronice (de exemplu) interesante şi care nu se găsesc în altă parte, va avea parte de un trafic la fel de impresionant. Şi, mai ales, un trafic constant la valori mari. În lipsă de aşa ceva traficul şi interesul vizitatorilor va varia în funcţie de perioadă.

Ca să fac o paranteză destul de importantă, aceeaşi atitudine se păstrează şi în cazul celor care-şi lasă impresiile pe reţea: atîta vreme cît nu vor scrie texte de calitate şi despre lucruri-evenimente interesante nu prea vor fi luaţi în seamă. În general li se spune bloggeri, încă nu am găsit un termen românesc care să se încadreze cît mai bine acestui termen… nu sînt nici scriitori şi nici jurnalişti (deşi există printre ei jurnalişti şi scriitori care scriu într-un jurnal pe reţea – blog).

Am precizat acest lucru pentru că în general administratorii firmelor româneşti nu prea sînt conştienţi de valoarea (auto)promovării pe reţea. Foarte mulţi fac încă o distincţie foarte clar între internet şi lumea “reală” (adică cea care din afara reţelei de calculatoare), deşi ele se intersectează tot mai mult. Pot spune din proprie experienţă că mi-am găsit clienţi prin intermediul internetului, chiar şi prin intermediul reţelelor de socializare, dar am găsit şi clienţi care au vrut o felie personală de internet, adică o pagină web. Revenind la subiect, trebuie să menţionez că există tendinţa de a face rost de un specialist în seo (optimizarea pentru motoarele de căutare) care să le modifice pagina astfel încît să o facă cît mai prietenoasă pentru google, yahoo, bing sau oricare alt motor de căutare sau de a face rost de oameni care să le scrie conţinut suplimentar pentru pagină, dar aceştia sînt încă puţini. Deocamdată, pentru că tendiţa începe treptat să ia amploare.

În general, conţinutul paginii web al unei firme va varia destul de puţin în timp (mă refer la perioade destul de lungi: luni şi ani). Odată ce şi-a definit domeniul de activitate şi a umplut pagina web cu toate informaţiile necesare, conţinutul ei va atinge un anume maxim după care va intra într-un echilibru care în timp se va stabiliza şi el. Foarte puţine pagini web de prezentare de firme ajung să aibă mai mult de 1000 de locaţii (link-uri pentru amatorii de englezisme) în primele 6 luni sau chiar un an de la lansarea lor, chiar şi dacă sînt pagini bine făcute. Există şi excepţii, de exemplu magazinele virtuale care bagă cîteva sute de produse într-un timp cît mai scurt în căutare de clienţi, dar sînt relativ puţine… ele fac parte dintr-un anume tip de pagini de prezentare.

Odată optimizată pagina pentru motoarele de căutare, conţinutul contează cel mai mult pentru promovarea ei. Cu cît mai mult conţinut şi cît mai de calitate. Produsele adăugate pe pagina, oricare ar fi ele, ajută, dar nu întotdeauna sînt suficiente. Pentru a crea cît mai mult conţinut şi cît mai uşor de găsit de către motoarele de căutare (adică pentru a vă promova pagina şi, indirect, firma), aveţi nevoie de un specialist în seo şi de cineva care să vă scrie conţinut suplimentar. Acesta poate avea legătură cu produsele pe care le vindeţi (este de dorit), poate chiar să furnizeze informaţii suplimentare despre ele, sau poate să conţină informaţii diverse care să trezească interesul publicului.

Supravirtual SRL vă oferă aşa ceva.

Gimnaziul si carnetul de sofer

Una dintre propunerile legislative făcute publice în ultima perioadă este obligativitatea terminării a 8 clase pentru a dobîndi carnetul de şofer. Adică nu ai cum să primeşti dreptul de a conduce un autovehicul dacă nu ai gimnaziul.

Motivul aceste propuneri este simplu: unii şoferi sînt analfabeţi. Din punctul meu de vedere ar fi o propunere excelentă dacă şi educaţia ar fi bine pusă la punct, dar în ultimii ani a suferit o regresie contină. În momentul de faţă nu există nici o garanţie că în următorii ani viitorii absolvenţii de gimnaziu care fac acum primii paşi în educaţia instituţionalizată a statului român vor şti să citească.

În plus, la cîte chestii sînt de vînzare acum, nu ar fi deloc o surpriză să aflăm că vînzarea examenelor pentru obţinerea carnetelor de şofer a continuat (sau va continua) să fie o practică curentă, în ciuda scandalului pe această temă şi a tentativelor autorităţilor de a evita o asemenea acţiune.

 

Articol preluat de aici.

Schizofrenia si infectiile virale

Îmi era clar de ceva vreme că viruşii şi bacteriile au modelat într-o mare măsură viaţa de pe planetă, inclusiv organismele mai “evoluate”… în primul rînd prin reacţiile sistemului imunitar care se transmit la urmaşi, în al doilea rînd prin eliminarea exemplarelor mai slabe. Ştiţi de epidemia de ciumă din evul mediu sau cea se gripă spaniolă de la începutul secolului XX? În ambele situaţii epidemiile au făcut milioane de victime printre oameni, ciuma a reuşit chiar să distrugă două treimi din populaţia Europei, dar specia a supravieţuit.

Ştiam de asemenea că viruşii schimbă secvenţe adn între ei, dar nu ştiam că există viruşi integraţi în adn-ul uman. Conform unor cercetători, un asemenea virus este responsabil de apariţia schizofreniei, una dintre cele mai răspîndite boli mentale (o au cam 1% dintre oameni). Pînă acum s-a dat vina pe mamele rele şi pe moştenirea genetică a părinţilor pentru comportamentul schizofrenic a oamenilor, dar se pare că nu este tocmai aşa: în articolul de aici este prezentat cazul unor fraţi gemeni, unul dintre ei este schiofrenic, celalalt nu. Diferenţa dintre ei este o infecţie virală de care unul a suferit în primele săptămîni după naştere.

Schizofrenia este diagnosticată de obicei între 15 şi 25 de ani, dar se spune despre persoana care suferă de boala asta că a avut o copilărie diferită, uitînd des sau fiind sfios ori stîngace. Unul dintre efectele mai ciudate este cel al linii naştere: oamenii născuţi în timpul iernii sau la început de primăvară au mai multe şanse să devină schizofrenici mai tîrziu în viaţă. Diferenţa ca procent este mică, între 5-8%, dar este clară şi se regăseşte şi la oamenii cu tulburare bipolară şi scleroză multiplă.

Ideea viruşilor care provoacă tulburări şi boli mentale este încă nouă şi e privită cu scepticism, dar istoria adn-ului uman nu este încă cunoscută. Nu se ştie ce transformări au avut loc în timpul ultimilor milenii pentru a ajunge în această formă, pentru a avea efectele pe care le vedem acum la cei din jurul nostru. Dacă viruşii schimbă secvenţe genetice între ei, de ce nu ar putea schimba astfel de informaţii şi cu alte organisme?

 

Articol preluat de aici.

Masacrarea brazilor

E oficial: a început sezonul de masacrare a brazilor în numele sezonului sărbătorilor de iarnă. În Braşov s-a instalat deja în piaţa centrală un brad despre care se spune că e mai mare decît cel de anul trecut, cu siguranţă îi vor urma sute de mii de brazi mai mare sau mai mici în virtutea obiceiului de a împodobi un pom de Crăciun.

Astfel, ca în fiecare iarnă, vor fi defrişate hectare întregi doar pentru distracţia şi amuzamentul uman. În ultimii ani s-au putut observa o tendinţă de reducere a masacrului, se datorează brăduţilor la ghiveci pe care îi pui în curte sau pe balcon şi îi împodobeşti doar cînd vine vremea, dar şi brăduţilor de plastic. Probabil că pe ăştia nu-i va recicla cam nimeni după ce se vor sătura proprietarii de ţinut prin dulap şi îi vor arunca la gunoi, aşa, plini cu praf şi acarieni. Durează cîţiva zeci de ani pentru ca un brad natural să crească doar pentru a fi tăiat şi expus publicului, dar probabil va dura chiar mai mult decît atît pentru ca natura să elimine gunoaiele de plastic înlocuitoare.

Soluţia? Sînt absolut sigur că acest obicei se va schimba în timp, poate chiar va fi eliminat, dar pînă atunci o soluţie bună ar fi creşterea unor păduri de brazi în interioul oraşelor. Este necesară pentru că, mai devreme sau mai tîrziu, copacii se vor răzbuna pe oameni pentru masacrul din ultimele secole prin cea mai simplă metodă existentă: calitatea aerului va scade drastic. Tare aş vrea să ştiu cum vor putea oamenii să respire aerul produs de copacii din plastic, dar nu m-ar încîntă deloc să le aud înjurăturile stoarse printre dinţii încleştaţi de ramuri într-o ultimă încercare disperată de a respira.

 

Articol preluat de aici.

Predators (2010)

Zilele astea am apucat să urmăresc şi eu ultima ecranizare a filmelor cu prădători. Este vorba, evident, de Predators din 2010. Dacă aţi văzut deja filmele anterioare acesta nu va reprezenta o surpriză: 8 oameni au fost paraşutaţi în mijlocul unei jungle pe care nu o cunosc şi trebuie să supravieţuiască vînătorii. Nu am mai văzut demult primul Predator, cu Arnold Schwazenegger, dar văzînd Predatorii de anul acesta m-am simţit de parcă (aproape) aş fi revăzut primul film. Din anumite puncte de vedere varianta asta nouă a fost aproape o copie la indigo a primului film… diferenţa au fost doar personajele şi locaţia.

Ceea ce mi s-a părut interesant, ce iese în evidenţă în plus faţă de celelalte filme, sînt prădătorii umani. Conflictul nu este mai este între specii ci numai între pădătorii din cadrul a două specii diferite care se întîlnesc (voit sau nu) în aceeaşi arenă. Singurul lucru care pot spune că-mi place este ironia finanllui: cei doi oameni rămaşi în viaţă nu mai sînt învingători… odată cu paraşutarea următorilor jucători în arenă ei devin din nişte învingători doar supravieţuitorii zilei.

Pe o scală de la 1 la 10 eu îi dau filmului un 7, şi asta doar datorită unui anume ataşament (dacă îi pot spune aşa, deşi nu ştiu dacă este cuvîntul corect) pe care îl am pentru modul de a lupta (oarecum onorabil) al extratereştrilor aşa cum i-am perceput în filmele anterioare.

 

Articol preluat de aici.

Vedetism de doua parale

Unul dintre persoanejele observate azi mi-a adus aminte de vedetismul de două parale afişate pe la televiziunile noastre şi prin unele ziare în ultimii ani. Că prin mass-media se promovează măria sa Banul şi toţi parveniţii care au bani şi cam atît (poate şi un dram de înteligenţă cît să facă rost de banii ăia şi cam atît) mi-e clar de multă vreme. Este unul dintre motivele pentru care nu urmăresc o mulţime de emisiuni de pe la televizor, chiar şi atunci cînd lucrez cu televizorul ca zgomot de fundal… Din fericire nu prea cunosc personal prea mulţi dintre indivizii de genul ăla, prostia are obiceiul să mă calce pe coadă (sau să mă scoată din ţîţîni, spuneţi-i cum vreţi), mai ales dacă este însoţită de o lăudăroşenie cît casa şi dacă nu are ca fundal o educaţie solidă.

Şi, foarte probabil, tocmai de aceea nu pot să nu remarc acel timp de comportament atunci cînd îmi este oferit pe tavă, fie şi ca simplu spectator la evenimentele din jurul meu. Ai crede că dacă te urci cu picioarele pe masă într-un local şi urli de zor că o să-i cumperi pe toţi cei prezenţi nu te aude nimeni din afara “bodegii” pentru că îţi permiţi să faci tot ce-ţi permiţi pentru că ai bani de aruncat în stînga şi-n dreapta, dar, ei, bine, nu e chiar aşa. Atunci cînd vreunul tembel îi trece prin cap să facă aşa ceva nu reuşeşte decît să le ofere oamenilor care se trec pe stradă prin faţa clădirii un spectacol gratuit şi patetic. M-am abţinut să nu intervin, nu era nici localul şi nici problema mea, dar ce-a făcut individul nu este decît vedetism de două parale… probabil cu o para şi jumătate mai mult decît valorează el ca persoană. Ceea ce este cel mai rău este toleranţa de care se bucură asemenea persoane din partea unora din jur: individul turbulent era rugat să coboare de pe masă şi să facă linişte în loc să fie doborît şi apoi legat fedeleş după care să fie predat poliţiei pentru tulburarea liniştii publice (adică ce-aş fi făcut eu dacă aş fi fost în locul lor).

Atîta vreme cît oamenii vor tolera un asemenea comportament nu va fi bine pentru mulţi, dar mai ales pentru ei. Prea mulţi români au uitat că banii nu înseamnă respect (presupunînd că au ştiut vreodată asta), că sînt două lucuri complet diferite şi că poţi avea respect chiar dacă nu ai prea mulţi bani. Unii se aşteaptă să fie respectaţi doar pentru că au bani, dar fără să ofere nimic în schimb, ceea ce este fundamental greşit, cel puţin din punctul meu de vedere. Nimeni nu va avea respectul meu oferit pe tavă, fără să-l fi cîştigat înainte, şi mă aştept la acelaşi lucru din partea celor din jurul meu. Ştiu că pentru unii cer prea mult, iar pentru alţii imposibilul, dar subiectul ăsta este unul dintre acele subiecte la care nu fac compromisuri.

 

Articol preluat de aici.

Elena Udrea in noul Kill Bill

Din ce-am citit pe reţea azi, un nou episod al seriei Kill Bill a fost ecranizat în cursul zilei de azi: Elena Udrea a luptat împotriva lui Vasile Blaga pentru şefia filialei Bucureşti a PDL-ului iar blonda de la Cotroceni a cîştigat. N-am citit cu atenţie articolele de pe hotnews, de fapt nu le-am citit deloc (am parcurs titlurile şi mi-a fost mai mult decît arhisuficient), dar lui NUţi i s-au adus o mulţime de osanale în ultimele ore. Nu l-am văzut niciodată îndeaproape, dar sînt sigur că fundul ei mare şi gras străluceşte de cît a fost lins şi admirat (nu neaparat în această ordine) cu ocazia acestor alegeri. N-am de gînd să le reiau, nu vreau să-mi stric o seară excelentă.

Se spune că Elena Udrea a luat avînt şi are tot mai mai multă putere politică. O fi, dar nu cu susţinerea mea. Nu-mi place blondina… ba mai mult, eu zic că avîntul ăla o va face în curînd să deraieze pe gheaţa subţire a politicii româneşti şi va lăsa o dîră groasă de grăsime atunci cînd pernuţele de pe fund nu vor rezista frecării. Deja mi-am făcut o rezervă de floricele pentru spectacolul respectiv, mai rămîne doar să le pregătesc şi să-l urmăresc aşa cum urmăresc oricare alt spectacol de circ.

Articol preluat de aici.

Atitudinea vinzatorilor

Zilele trec

Zilele trecute am fost să iau nişte miere de la unul dintre magazinele din zonă. Nu că mi-ar fi lene să mă duc pînă la piaţă sau pe la vreun supermarket, dar magazinul de produse naturiste din apropiere este destul de bine dotat şi are produse bune. În plus, era aproape ora 18 după o zi plină şi aproape 4 ore de somn în noaptea anterioară, n-aveam nici un chef să-mi mut fundul prea departe de casă doar pentru un borcan cu miere… aşa că am luat un borcan gol şi am coborît. La cîtă miere bag în ceai ar fi absurd să îmi iau miere la borcan de fiecare dată… probabil că după un timp aş face avere doar din vînzarea de borcane. Cu condiţia să nu mă dea afară din casă mai întîi. Borcanele adică.

Oricum, revenind la subiect, am ajuns şi la magazin doar cu cîteva minute înainte de ora 18, adică ora închiderii. Doamna vînzătoare se pregătea să plece acasă, cineva (probabil fiul) tocmai venise după ea. Nu a părut deloc bucuroasă că am intrat. Nu ştiu dacă era din cauza mea sau din cauză că intram atît de tîrziu, tocmai înainte de plecare (era şi vineri)… pot doar să presupun că era vorba de a doua variantă. Doar sînt un client fidel, chiar dacă uneori ajung la ore mai stranii.

Am cerut miere de tei… nu mai aveau de ceva vreme decît la borcan. Înainte luasem miere polifloră şi vroiam o schimbare… dar în seara aceea nu am prea avut de ales. Nu m-a deranjat deloc, dar am rămas cu mierea poliflorî şi cu amintirea nu tocmai plăcută a atitudinii vînzătoarei. Eu o înţeleg, dar nu prea accept nemulţumirea unui vînzător arătată în faţa unui client (oricare client) care ajunge chiar înainte de terminarea orelor de lucru. Sau, de altfel, pentru orice alt motiv. Nu e deloc uşor să stai în picioare ore în şir în fiecare zi, să îi serveşti pe toţi cei care caută ceva anume, să accepţi rutina deseori aproape insuportabilă şi orele de aşteptare în care nu prea intră nimeni. E alegerea lor, a fiecărui vînzător, să stea după tejghea (oricum ar arăta ea) şi să vîndă. Dacă vor ceva mai bun n-au decît să îşi caute altceva sau să se străduie mai mult să vîndă ca să capete un salariu mai mare. Iar atitudinea cînd vine vorba de clienţi este unul din principalele atuuri pe care le au ca să obţină vînzări mai bune.

Ştiu că nu fac decît să pun într-o formă anume lucruri cunoscute de multă vreme, dar mulţi dintre români au ales să le ignore. Faptul că nu au fost învăţaţi cum să se vîndă (nu vă gîndiţi la prostii, ma refer la vînzarea produselor muncii lor şi la imaginea proprie) nu este o scuză. Ignoranţa şi limitarea evoluţiei ca persoană nu este o scuză… este doar un blocaj.

 

Articol preluat de aici.

Impozitarea tuturor cistigurilor

Am auzit azi pe la ştiri (cred că este o ştire mai veche repetată pentru a n-şpe mia oară pentru că nu îmi este tocmai necunoscută) despre impozitarea tuturor cîştigurilor oamenilor. Înţeleg că guvernul ăsta al nostru este disperat după bani şi vrea cît mai mulţi, înţeleg că vrea să taxeze orice muncă care se face în ţara asta (am ajuns să le plătim lor dreptul nostru de a munci la noi în ţară), dar acum vor să se lege şi de banii (şi bunurile în general) care nu pot au reprezentat plată a unei munci (dacă am înţeles corect).

Pe de altă parte, vine “luna cadourilor”. Ca în fiecare an, oamenii se vor îngrămădi să facă cumpărături şi să facă cadouri celor apropiaţi. Evident că nu mulţi îşi permit să facă cumpărături ca pe vremuri, dar foarte probabil o vor face chiar şi dacă vor cheltui mult mai puţin. Am întîlnit destule cazuri în ultimii ani în care unii, fie din nesiguranţă, fie dintr-un impas (unul din ala permanent) al imaginaţiei sau din nepăsare, au decis să nu mai cumpere cadouri ci să dea direct banii persoanei în cauză iar aceast să-şi cumpere ce vrea ea. Oare guvernanţii noştri vor atenta şi la aceşti bani? Eu zic că da. Nu are importanţă de unde vin banii ăia, care le este scopul, bani să fie. E suficient pentru ei.

Aşa că, oameni buni, nu mai oferiţi bani pentru cadouri, oferiţi direct cadourile şi faceţi-o ca mijloc de protest împotriva guvernului de rahat pe care în avem.

 

Articol preluat de aici.

22 mai – Unde va distrati, cum si cu cine

Toată lumea vrea să se distreze, nu? Fie criza cît de grea, lumea tot va ieşi cu prietenii pe terase şi vor da petreceri de cîte ori vor avea ocazia, tot vor merge să vadă filme (chiar şi dacă le văd luate de pe internet), tot vor face plimbări lungi prim mall-uri doar pentru a vedea ce se întîmplă nou prin tîrg şi de a fi văzuţi de lume. Despre cluburile mai are rost să menţionez? Mi se pare evident că nu. Important este să socializeze, iar românii sînt buni la asta. Cel puţin dacă ar fi să mă iau după terasele, mall-urile şi cluburile de multe ori pline pînă la refuz pe care le-am văzut şi vizitat în ultimele luni.

Începînd de azi este disponibil un jurnal (un pachet wordpress instalat pe un server şi o temă gratuită) despre evenimentele care implică distracţie, divertisment şi voie bună. Am să actualizez jurnalul cu toate informaţiile pe care le aflu despre tot ce înseamnă distracţie, voi băga şi părerile mele legate de evenimentele la care am luat parte. Dacă aveţi ceva de zis despre ele sînteţi bineveniţi.

Locaţia jurnalului este pe 22mai.ro.

Prietenia şi banii

Am auzit spunîndu-se că îţi poţi recunoaşte un prieten adevărat mai ales atunci cînd îi dai bani. Niciodată nu îţi dai mai bine seama de interesele unei persoane, chiar şi a uneia mai apropiate, ca atunci cînd o pui să aleagă între propriile interese şi prietenie. De multe ori interesele (adică îm primul banii) primează relaţiilor interumane. Nimic nou, fiecare dintre noi am observat-o de destule ori de-a lungul vieţii. Nimic nou.

Dar nu despre asta vreau să scriu acum, sau cel puţin nu la nivel general. În ultimele luni am avut prilejul să observ un caz mai aparte al intereselor umane. Este vorba de un tînăr pe la vreo 30 de ani, o cunoştinţă de fapt pe care anturajul mi-a adus-o prin preajmă. La suprafaţă pare destul de sclipitor şi inteligent, dar nu prea i-a reuşit mare lucru în viaţă pînă acum… iar dacă îl întrebi ce realizări are pînă acum o va lua întotdeauna pe ocolite, spunînd că societatea şi criza i-au dat peste cap afacerile şi de aceea nu a putut face mai nimic din ce şi-a propus. O fi adevărat sau nu, n-am idee, dar un singur lucru e clar: nu o duce foarte bine, dar nici rău.

Sau aşa credeam pînă de curînd… Indiferent cît de mult îi place să (nu) muncească, tînărul ăsta (hai să-i spunem Ionică, de dragul conversaţiei) are succes la fete. Sclipeala de la început le atrage ca pe nişte muşte… sau ca pe nişte fluturi, spune-ţi-le cum vreţi. Tot aia e pentru că multe dintre fetele cu care l-am văzut sînt frumoase dar parcă au tărîţe în cap, nu creier. Se spune că mulţi dintre bărbaţi judecă cu “unealta” dintre picioare, şi trebuie să recunosc că este adevărat de cele mai multe ori, dar adevărul e că şi multe dintre femei judecă cu silicolul din sutiene, mai ales dacă nu este al lor. E de ajuns să fii frumuşel, să le faci nişte complimente şi să mai agiţi prin preajmă un teanc cu bani şi ai rezolvat măcar o noapte plină, dacă nu mai multe. Am văzut faza de prea multe ori (de fapt variaţiuni pe aceeeaşi temă) ca să nu o iau ca o regulă (una dintre ele).

Cum spuneam şi mai devreme, poţi vedea ce calitate au oamenii de lîngă tine şi cînd vine vorba de bani. Nu am fost niciodată prea curios să aflu de unde îşi face el rost de bani, dar cînd te împrumuţi constant de pe la prieteni şi de la fetele cu care te distrezi e cam greu să ascunzi asta la infinit. O fi de condamnat să te împrumuţi de la cineva şi apoi să te facă că plouă? Poate că nu dacă nu este o sumă mare şi-ţi este prieten bun mai merge, că doar nu s-o fi termina lumea de la aşa ceva, dar în momentul în care devine o practică constantă se schimbă povestea.

Mai rău e să trăieşti pe seama femeii de lîngă tine. Cînd femeile trăiesc pe socoteala unui bărbat li se spune soţii, cînd o fac pe socoteala mai multora li se spune tîrfe să sînt înfierate de celelalte femei (cel puţin în văzul lumii). Bărbaţilor şi se spune doar Don Juani şi-s lăudaţi.

 

Articol preluat de aici.

Web directory

Some links from the internet.

Blogs Directory

Doctor Who

N-am mai scris pînă acum despre Doctor Who, dar este probabil cel mai bun serial britanic pe care l-am văzut pînă acum. E adevărat, nici nu am văzut prea multe, cu atît mai puţin serial ştiinţifico-fantastice, dar cu siguranţă că serialul ăsta îşi va păstra locul printre preferinţele mele multă vreme chiar dacă aş începe să urmăresc la greu serialele englezeşti.

Nu ştiu în ce măsură au pariat englezii de la BBC pe subiectului unui extraterestru călător prin timp cu ajutorul a ceea ce pare să fie la prima vedere o cutie poliţistă, adică o incintă ce adăpostea un telefon public folosit de poliţişti sau de oameni care doreau să contacteze poliţia (se folosea la greu prin Marea Britanie acum cîţiva zeci de ani), dar cu siguranţă au mizat pe o carte cîştigătoare. Serialul a ajuns deja la al şaselea sezon care va începe să fie difuzat  în Marea Britanie luna viitoare. La noi este difuzat de cîteva luni pe AXN Sci-Fi, iar sezonul al patrulea s-a terminat azi noapte.

Subiectul serialului pare simplu: ultimul dintre Seniorii Timpului, o rasă veche de călători prin timp şi spaţiu, Doctorul, călătoreşte cu Tardis-ul (deghizat ca şi cutie de poliţie) şi companionii săi prin diferite lumi şi perioade temporale. Dar nimic nu este simplu cînd vine vorba de Doctor, supravieţuitorul ultimului mare război temporal şi singurul reprezentant al speciei lui rămas în viaţă, iar scenariştii au avut prilejul să-şi lase imaginaţia să circule cu efecte foarte benefice cînd vine vorba de diversitatea aventurilor şi, de ce nu, numărul de fani. Subiectele episoadelor sînt foarte bine gîndite, cu o continuitate şi o atmosferă specifice, unice chiar de multe ori. Duşmanii dedicaţi ai Doctorului, dintre care ies în evidenţă în mod special daalek şi cybermen-ii (termenul la modă pentru ei este cyborgi), nu doar pentru modul lor aparte de a fi, dar şi pentru ferocitatea luptei lor, apar de mai multe ori. Din punctul meu de vedere este un serial care se merită urmărit.

Doctorul şi companionii săi s-au tot schimbat, pe măsură ce aventurile trăite i-au îndepărtat pe unii şi au adus alţii noi sau Doctorul a trebuit să intre în faza de regenerare atuncî cînd moartea era aproape. Mai multe informaţii se pot găsi pe imdb (locaţia este mai sus).

Articol preluat de aici.

UDeMeReu trădate

Că UDMR-ul este o tîrfă politică am mai spus-o deja. Că politicul s-a băgat în tot felul de chestii în care nu avea nici un drept să se bage se ştie deja, o ştim cum cu toţii de altfel. Noutatea a apărut cînd Arpad Antal, un tip de la filiala din Sfîntu Gheorghe, a început să se vaite şi să se plîngă că au fost trădaţi de către partenerii de la guvernare din cauza deciziei Curţii Constituţionale care a declarat că guvernul nu-şi poate asuma de capul lui legea învăţămîntului şi că va trebui să treacă de parlament. Evident, o prostie care le merge din plin celor UDeMeReu. Este clar că restul javrelor s-au grăbit să îl aprobe, să ameninţe cu retragerea de la guvernare şi să pună presiune pe cei din jurul lor pentru a-şi vedea planul pus în practică.

Un singur lucru este cît se poate de clar: cei de la UDMR vor face lucruri nasoale doar dacă noi, restul, le vom permite să facă asta. Acum încă mai încearcă, încă mai fac scandal şi încă le mai merge, dar mai devreme sau mai tîrziu o să li se înfunde şi o să păţească chestii urîte cînd românii vor spune un NU hotărît. Sînt absolut sigur de asta, chiar şi fără să fie nevoie să planific sau să fac ceva în vreun fel în acest sens.

 

Articol preluat de aici.

Rămăşiţele revoluţiei din 1989

 

Se spune că fiecare acţiune a noastră se propagă în lumea din jur asemenea unor valuri, cel apropiaţi se vor resimţi imediat, apoi familia şi prieteni, cunoştinţele şi restul lumii. Iar dacă sînt implicate şi emoţii puternice valurile vor fi mult mai puternice, se vor estompa mult mai slab, iar urme ale lor se vor resimţi chiar şi la luni şi ani după ce evenimentele au avut loc.

Valurile revoluţiei din 1989 se resimt şi acum, la aproape 21 de ani de atunci. A schimbat fundamental multe vieţi, mai ales ale supravieţuitorilor şi ale familiilor celor care au murit, au dispărut sau au fost răniţi atunci. A schimbat istoria aşa cum o cunoaştem şi se poate spune că trăim într-o altă lume decît cea de atunci, cea care ar fi putut să devină în zilele noastre dacă revoluţia nu ar fi avut loc.

În această perioadă resimţim efectele cîtorva valuri ale acelor evenimente, rămăşiţe ale revoluţiei propagate prin timp pînă acum. Astfel, de ieri este oficial: soţii Ceauşescu (Nicoale şi Elena) sînt aceea care au fost înmormîntaţi la cimitirul Ghencea după execuţia lor. Rezultatul testelor ADN prin care au fost comparate mostre ale cadavrelor din morminte cu cele ale rudelor supravieţuitoare a fost făcut public, sînt ei. Este interesant de remarcat cum s-a suprapus anunţarea acestor rezultatului cu cel al filmului (auto)biografic al lui Nicolae Ceauşescu… unii ar putea chiar spune că nu există coincidenţe.

Acum cîteva zile fostul general Mihai Chiţac a decedat în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormîntat azi la cimitirul Ghencea militar ca un simplu soldat. El a fost cunoscut în ultimii ani mai mult ca urmare a procesului în care a fost acuzat împreună cu Atanasie Stănciulesc pentru tentativa de reprimare a revoluţiei în Timişoara şi a condamnării de 15 ani.

 

Articol preluat de aici.

Jeff Dunham: Achmed the dead terrorist

În dimineaţa asta, după o zi de muncă şi cîteva ore de distracţie mi-am adus aminte de interpretarea lui Jeff Dunham şi de unul dintre cele mai simpatice păpuşi pe care le-am urmărit în acţiune în ultimul timp: Achmed, teroristul mort. Am urmărit din nou (nici nu ştiu pentru a cîta oară) secvenţa, am murit din nou de rîs, iar expresia “Silence!!! I kill youu!!!” nu şi-a pierdut nici un moment farmecul.

Urmăreşte-o şi aici.

Pe scurt despre Gaminvest

Societatea GAMINVEST srl a fost infiintata in 2007, dar managerul fondator Giuffrida Antonino Mirko e implicat pe piata din Romania, incepand cu anul 2004. Printre clientii companiei se numara atat antreprenori romani cat si antreprenori straini, dintre care majoritatea sunt italieni. Datorita tipologiei vaste si variate a clientilor sai, GAMINVEST si-a insusit o experienta solida in diferite ramuri de activitate (investitii imobiliare, productii, activitati comerciale, marketing, management de proiecte etc). In afara companiilor si persoanelor fizice, societatea colaboreaza si cu diverse entitati ale Primariei Municipiului Oradea, carora le ofera consultanta si servicii variate.

Servicii si consultanta de care se ocupa sint urmatoarele: Agentie imobiliara consultanta si servicii, Consultanta credite bancare si finantari europene, Consultanta si asistenta legal juridica, Consultanta si servicii de contabilitate fiscala, Consultanta si servicii diverse, Infiintare firma, Proiecte de dezvoltare, StartUp Afacere.

Sediul se gaseste in Oradea, judetul Bihor, Romania, dar activitatea companiei a trecut demult de limitele teritoriale ale judetului.

Mai multe informaţii se găsesc aici. Tot pe pagina lor se gaseste o lista intreaga de oferte imobiliare de vinzari si inchirieri, dar si Oportunitati si idei de afaceri.

Inchisoare pentru piraterie virtuală

Tocmai s-a anunţat pe la ştiri că a fost condamnat proprietarul unui domeniu (cartel.ro, dacă am reţinut corect) care oferea spre descărcare filme (şi în general programe şi fişiere protejate de drepturile de autor). Pedeapsa este 1 an cu suspendare.

Bun. Ei şi? A fost doar un fraier care a fost prins. În primul rînd pentru că a cerut bani pentru fişierele descărcate (doar nu prea au ce să-ţi facă dacă descarci filmele alea şi te uiţi la ele apoi le ştergi), în al doilea rînd pentru că nu a luat toate mijloacele de protecţie necesare. Nu mă refer la protecţia virtuală, pentru că nu prea ai cum să îi laşi pe oameni să descarce o tonă de fişiere fără să fii urmărit în vreun fel, ci la protecţia legală. Cînd te apuci să faci o tîmpenie din asta este indicat să o faci printr-o metodă care să-ţi aducă bani foarte legali, astfel încît să-i fie foarte greu cuiva să te acuze.

Apropo… aţi auzit de donaţii? Chiar dacă 1% din cei care descarcă torentele alea oferă o donaţie de 1 euro pe lună (în medie) tot aţi ieşi în cîştig dacă ar fi să luăm în calcul cantitatea de torente folosite la ora actuală.

Sau publicitate din trafic… nu cred că o fi auzit nimeni de aşa ceva.

În plus, cu o floare nu se facă primăvară. A fost prin unul, au mai rămas cîteva sute.

Articol preluat de aici.

WordPress versus Blogspot

Ca parte a unui proiect de optimizare pentru motoarele de căutare pentru un client am avut de-a face în ultimele cîteva zile cu sistemele de blogging de pe wordpres şi de blogspot. Au trebuit importate cîteva jurnale de wordpress pe blogspot şi invers şi configurate cîteva jurnale noi.

Deşi nu pot spune că a fost suficient timp ca să intru în detaliile ambelor sisteme, mai ales că este destul de greu să accesezi codul sursă al celor de la google (proprietarul lui blogspot) a fost o experienţă interesantă. Pînă acum am pus accentul doar pe wordpress, mai ales de cînd am pus pachetul pe ţiganii.ro, aşa că în ultimele zile am avut prilejul să fac cîteva comparaţii ale celor două sisteme.

1) Partea bună: ambele sisteme au mai multe şabloane de pagină dintre care poţi să alegi.

Partea negativă: nu am găsit decît cîteva şabloane pentru blogspot, comparativ cu wordpress care are mai mult de o grămadă. Fiind un sistem open source, oricine îşi poate face un şablon de wordpress pe care să îl pună pe propriul domeniu sau să îl facă disponibil tuturor.

2) Partea bună: ambele sisteme au o interfaţă dinamică cu utilizatorii care să permită formatarea în detaliu a paginii

Partea negativă pentru blogspot: acest lucru consumă incomparabil mai multe resurse decît echivalentul său de wordpress.

3) Numărul de elemente reutilizabile care pot fi integrate pe pagină. Spuneţi-le plug-in-uri, obiecte gadget (cum s-au străduit cei de la google să traducă în română), script-uri (php).

Partea negativă pentru blgospot: au fost create chiar şi pentru ei cîteva elemente din astea în afara firmei, dar nu sînt atît de uşor accesibile precum echivalentele lor din wordpress.

4) exportul-importul de pagini.

Partea bună pentru wordpress: acceptă cu uşurinţă destule formate externe, inclusiv blogspot.

Partea negativă pentru blogspot: nu există element intern care să importe o pagină făcută în wordpress. Există o pagină făcută de cineva, dar are anume limitări.

5) scrisul de articole

Partea negativă pentru blogspot: are cîteva limitări care nu apar în wordpress (nu există categorii, numărul de etichete şi lungimea totală al acestora poate deveni o problema uneori).

Partea negativă pentru wordpress: editorul de text are unele probleme cînd are de-a face cu texte prea lungi.

6) Partea de optimizare pentru motoarele de căutare: din cîte am înţeles, timpul de reacţie al google este mult mai scurt în ce priveşte indexarea unui jurnal blogspot decît al unuia de pe wordpress. Este înţeles pentru că blogspot-ul este un produs propriu.

Pentru moment cam atît. O să revin cu completări pe măsură ce voi descoperi chestii noi. Însă pentru moment pot spune cu siguranţă că prefer fără nici o ezitare pachetul wordpress, mai ales, şi asta este cel mai important…

7) poţi să iei pachetul wordpress şi să-l pui pe orice server care acceptă apache, php şi mysql şi apoi să-l editezi pentru a face ce vrei tu să facă. Nu poţi face acelaşi lucru cu pachetul de fisiere de la blogspot.

Articol preluat de aici.

Evenimente Oradea, noiembrie 2010

Colocviile Muzeului Ţării Crişurilor

Perioada: joi 4 Noiembrie 2010 ora 18:00

Locaţia Muzeul Memorial „Aurel Lazar”, str. Aurel Lazar nr. 13

Complexul muzeal orădean anunţă reluarea Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor care se vor desfăşura periodic sub genericul “Spiritul şi memoria locului”. Prima întîlnire din „sezonul” de iarnă al Colocviilor va avea un invitat special, pe profesorul Dan Cepraga de la Universitatea din Padova, Departamentul de romanistică. Sediul Muzeului Memorial „Aurel Lazar” (strada Aurel Lazar nr. 13) va continua să fie gazda acestor reuniuni. Reluarea colocviilor va fi 4 noiembrie, de la ora 18:00, iar moderatorul întîlnirilor va fi Florin Ardelean.

Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/colocviile_muzeului_tarii_crisurilor-16832.html

 

Varadinum Dance Festival, ediţia a cincea

Peioada: sîmbătă 6 Noiembrie 2010 – duminică 7 Noiembrie 2010

Locaţia: Sala Sporturilor, Arena “Antonio Alexe”

IDSF international open latin & standard

Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/varadinum_dance_festival_5th_edition-16678.html

 

Concert Ritmo del Flamenco

Perioada: joi 11 Noiembrie 2010 ora 21:00

ocaţia: Queen`s Music Pub

Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/ritmo_del_flamenco-16478.html

 

Spectacol susţinut de Tudor Gheorghe „Cavalerii felinarelor tîrzii”

Perioada: vineri 12 Noiembrie 2010 ora 19:00

Locaţia: Casa de Cultură a Sindicatelor

Spectacolul face parte dintr-un turneu naţional, va cuprinde cele mai frumoase melodii din repertoriul a două legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc şi Jean Moscopol. Tudor Gheorghe va fi acompaniat de orchestra Arkadia care va evolua sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu. Violonistul Dan Bozgan va aduce un plus de simţămînt, în mod special pieselor lui Zavaidoc.

Biletele sînt puse în vînzare la Casa de Cultură a Sindicatelor.

Mai multe informaţii se găsesc la http://www.bihon.ro/stiri/oradea-bihor/articol/regal-muzical-cu-tudor-gheorghe/cn/news-20101020-01394276

 

 

Concert Mobilmania în Blue Monday

Perioada: duminică 14 Noiembrie 2010 ora 20:00

Locaţia: Blue Monday

Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/mobilmania-16626.html

 

Concurs foto: „Natura prin obiectiv: Biodiversitatea în Munţii Apuseni” si expozitie – Oradea

Perioada: sîmbătă 22 mai 2010 – luni 15 Noiembrie 2010

Locaţia: Muzeul Tarii Crisurilor, în centrele de vizitare ale Parcului Natural Apuseni şi în muzeele din oraşe limitrofe Apusenilor

Asociaţia „Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor”, în parteneriat cu Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor şi Administraţia Parcului Natural Apuseni, lansează concursul foto: „Natura prin obiectiv: Biodiversitatea în Munţii Apuseni”. Concursul se desfăşoară pe trei secţiuni: floră, faună şi macro. Competiţia se va desfăşura în perioada 22 mai-15 noiembrie şi se va încheia cu o expoziţie de fotografie, al cărei vernisaj va avea loc în luna noiembrie, la Muzeul Tarii Crisurilor, în centrele de vizitare ale Parcului Natural Apuseni şi în muzeele din oraşe limitrofe Apusenilor.

Sursa: http://www.bihon.ro

 

Seară de dans aniversar

Perioada: sîmbătă 20 Noiembrie 2010 ora 21:00

Locaţia: Casa Tineretului

Ediţia aniversară de 3 ani, ţinuta clasică este obligatorie. Bîrbaţii trebuie să fie îmbrăcaţi la costum, să aibă pantofi clasici, iar femeile fustă sau rochie şi pantofi cu toc

Preţ: 12 Lei

Mai multe informaţii la http://www.casatineretului.ro/index.php?news=396

 

Concerte în Queen`s Music Pub

Perioada: joi 4 Noiembrie 2010 ora 21:00 – sîmbătă 6 Noiembrie 2010

joi 11 Noiembrie 2010 ora 21:00 – sîmbătă 13 Noiembrie 2010

joi 25 Noiembrie 2010 ora 21:00 – sîmbătă 27 Noiembrie 2010

Locaţia: Queen`s Music Pub, str. Primăriei nr. 23

În zilele de joi, vineri şi sîmbătă Queen`s Music Pub va invita la concertul trupei Queen`s Band, începînd cu ora 21.00. Intrarea este libera!

Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/queen_s_band-16755.html

 

Festivalul – concurs “Dansul pentru toţi”

Perioada: vineri 26 Noiembrie 2010 – sîmbătă 27 Noiembrie 2010

Locaţia: sala “Mecena”, Oradea

Festivalul concurs “Dansul pentru toţi” se va desfăşura în 26 si 27 noiembrie 2010, pe categorii de vîrstă şi genuri de concurs. Este dedicat copiilor, tinerilor şi adulţilor.

Mai multe informaţii se găsesc la http://www.casatineretului.ro/index.php?news=395

 

Concertele din luna noiembrie a Filarmonicii din Oradea, aşa cum apar aici, sînt următoarele:

4 noiembrie
F. Mendelssohn-Bartholdy: Hör mein Bitten, WoO 15
– pentru soprana solo, cor si orchestra
M. Bruch:
Concert nr. 1 pentru vioara si orchestra în sol minor, op. 26
L. v. Beethoven:
Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55 (Eroica)
Dirijor: Tiberiu Popovici (Franta)
Solist: Cristian Mandu – vioara
Participa Corul Filarmonicii
Dirijor de cor: Lászlóffy Zsolt

11 noiembrie
L. Bocherini:
Concert nr. 10 pentru violoncel si orchestra în Re major, G. 483
A. Schönberg:
Noapte transfigurata, op. 4
Dirijor: Romeo Rîmbu
Solist:
Alexandru Morosanu – violoncel

18 noiembrie
J. Brahms:
Dublu concert pentru vioara, violoncel si orchestra în la minor, op. 102
R. Schumann:
Simfonia a II-a în Do major, op. 61
II., C-dúr szimfónia, op. 61
- 200 de ani de la nasterea compozitorului
Dirijor: Igor Verbitsky (Rusia)
Solisti:
Gernot Winischhofer – vioara(Austria)
Anton Niculescu – violoncel

25 noiembrie
W. A. Mozart:
Rapirea din serai, K. 384 – Uvertura
W. A. Mozart:
Concert nr. 5 pentru vioara si orchestra în La major, K. 219
W. A. Mozart:
Simfonia nr. 41 în Do major, K. 551
Dirijor: Jankó Zsolt
Solist: Francesco Ionascu – vioara

 

Articol preluat de aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 117 other followers

%d bloggers like this: