Home » 2010 » October

Monthly Archives: October 2010

Folosirea de programe cu licenţă

Spuneţi cinstit: cîţi dintre voi mai folosesc programe fără licenţă? La un moment dat folosirea de programe fără să dai un ban pe ele era o modă prin România, iar statisticile erau înfiorătoare pentru dezvoltatorii de programe de calculator (adică software pe englezeşte). Nu mai ţin minte statisticile, dar sînt sigur că se pot găsi cu uşurinţă. Mi-e lene să le caut la ora asta, dar ele vă vor spune că majoritatea românilor nu dădeau nici un ban pe progamele folosite, deşi ar fi trebuit. Mă gîndesc că se poate aplica la asta aceeaşi vorbă care se spune(a) despre sexul oral: că există doar oameni care îl fac şi oameni care nu recunosc că îl fac.

În numai cîţiva ani procentele s-au mai schimbat, dar există în continuare destui care mai practică aşa ceva… fie că este vorba de un program sau altul care este prea scump pentru buzunarul lor, fie că este vorba de majoritatea programelor folosite, începînd cu sistemul de operare (în cazul în care este vorba de vreunul care trebuie plătit). Nu pot spune cu siguranţă dacă a fost vorba de educaţie, folosirea programelor cu distribuţie gratuită (gen Linux pentru sistemele de operare şi Open Office, de exemplu, pentru software de birou) sau de frică (de frica amenzilor, fie aşa sporadice şi prea puţin puţin făcute publice), dar schimbarea a fost remarcată. Între noi fie vorba, sîntem încă foarte departe de a elimina moda folosirii programelor fără licenţă (mă refer doar la acelea pentru care trebuie să plăteşti aşa ceva), dar asta e altă poveste.

Am deschis acest subiect pentru că cineva a început să mă bîzîie aseară să îi fac rost de un cod pentru unul dintre programele pe care le foloseşte. Îşi instalase o versiune mai nouă şi nu avea codul de deblocare, urma ca versiunea de test a programului să îi expire în cîteva zile şi vroia să-l folosească mai departe fără să plătească. A trebuit să-l refuz pînă la urmă, dacă tot vrea aşa ceva mai bine să se descurce singur.

De-a lungul timpului am fost în ambele tabere. Cum spuneam: există doar români care au folosit la un moment sau altul din trecut programe fără licenţă şi români care nu recunosc acest lucru. Dar am ajuns să fac programe pentru clienţi şi nu mi-ar place deloc să fiu în poziţia celor care se văd obligaţi să apeleze la lege ca să-şi vadă recunoscută munca. Pentru că pînă la urmă la asta se reduce totul: la bani (probabil că mai sînt o mulţime de oameni care nu-şi permit să dea bani pe toate programele de care au nevoie) şi la respectul muncii altuia.

 

 

Articol preluat de aici.

Adrian Mutu si amenda de 100.000 de euroi

Incidentul cu Adrian Mutu şi chelnerul bătut din Italia are deja o tentă hilară, cel puţin din punctul meu de vedere. Acum Mutu are de plătit 100.000 de euroi ca să scape de acuzaţii (sau cel puţin o parte dintre ele) dacă ar fi să mă iau după ce am auzit. O adevărată vacă de muls, aşa cum mă aşteptam să fie. Primele două lucruri la se putea gîndi cineva cînd vine vorba de incidentele lui Mutu sînt banii şi (eliminarea din) jocul de fotbal. Pe lîngă talentul de care Adrian Mutu a dat dovadă, a mai excelat în probleme care au dus la cheluieli nejustificate a unor sume imense de bani (inclusiv sume de care nu a dispus încă) şi la eliminări de pe teren pentru perioade destul de lungi.

Ceea ce mă amuză sînt părerile foarte diverse cînd vine vorba de Adrian Mutu. Fiecare pare să ştie cîte ceva despre fotbalist, şi par ferm decişi că ce ştiu ei este corect, este adevărat. Unii îi iau apărarea, alţii îl atacă, o a treia tabără îl dă naibii de om prost, săturaţi de faima de scandalagiu. Singurul motiv pentru care a rămas în atenţia mass-mediei este tocmai această reputaţie… se ştie demult că presei îi plac scandalurile, cu cît sînt mai mari şi mai grase cu atît mai bine. Cînd Adrian Mutu nu va mai juca fotbal şi se va cuminţi (fac presupunerea că mai devreme sau mai tîrziu se va găsi cineva care să-l potolească, cu forţa sau cu vorba bună) o să redevină în ochii mass-mediei ce a fost întotdeauna: un om de nimic.

Articol preluat de aici.

Inca o motiune de cenzura

Nu prea-mi vine să cred că avem nişte politicieni suficient de netoţi încît să încerce o a doua moţiune de cenzură într-o singură sesiune parlamentară… dar au dovedit deja că regulile nu mai contează în circul lor politic şi, mai ales, au dovedit din plin că-s pur şi simplu tîmpiţi, nu doar netoţi.

Oricum, vom vedea dacă va fi o a doua moţiune de cenzură la guvern în ce-a mai rămas din anul ăsta. Eu consider această informaţie ca fiind un zvon. Totuşi, la ce “surprize” (ne)plăcute, mai ales neplăcute, ne pregătesc politicienii mă aştept la orice din partea lor. Chiar şi la un jaf pe faţă… din nou, mult mai amplu şi mai tupeist decît cele de pînă acum.

Articol preluat de aici.

Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu.

La aproape 21 de ani după ce l-au omorît, românii au făcut un film despre biografia lui Nicolae Ceauşescu, conducătorul lor mult iubit. Evident, nu este vorba de aceeaşi români, dar e vorba de reprezentanţii aceluiaşi popor.

Dincolo de subiectul istoric pe care îl reprezintă, 21 de ani este prea puţin pentru a dispărea toate urmele emoţionale (bune sau rele) a perioadei pe care comunismul a reprezentat-o în istoria României. Mai există o mulţime de nostalgici şi o altă mulţime de traumatizaţi care urăsc acea perioadă a vieţii lor. Nu este încă prea tîrziu pentru o biografie a dictatorului (aşa cum este de multe ori numit), mai ales că o parte a colaboratorilor acestuia (mai mult sau mai puţin direcţi) au încă poziţii de decizie în legătură cu prezentul şi viitorul ţării.

Filmul se numeşte “Autobiografia lui Nicoale Ceauşescu”, a fost regizat de Andrei Ujică, a fost lansat oficial ieri seară. La difuzare au fost invitaţi preşedinţi mai vechi sau mai noi, mai actuali şi mai perimaţi, dar şi alte personaje de poveste ale circului politic românesc şi din industria filmului. Din ce-am citit pe reţea, filmul a fost conceput ca un eseu, fără comentarii de vreun fel, din peste 1000 de ore de imagini de la Arhiva Naţională de Filme şi Televiziunea Română şi acoperă 25 de ani din viaţa lui.

 

Articol preluat de aici.

Emil Boc, guvernul si asumarea legii educatiei

Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat azi legea educaţiei. Nu ştiu detaliile ei, ştiu doar că istoria şi geografia ar trebui să fie în limba minorităţilor şi că dintr-o metodologie bazată pe acumularea de cunoştinţe ar trebui să se treacă la o metodologie bazată pe capacităţi, dar nu mă aştept să fie ceva bun. Pur şi simplu o lege bună nu se încadrează în cadrul legal pe care l-au tot creat politicienii de acum în ultimii ani. Moţiunea de cenzură a fost programată pentru ieri tocmai pentru a-i împiedica pe cei de la “putere” să-şi asume legea, dar nu a reuşit.

Dincolo de vorbăraia politică şi declaraţiile fanfaronilor ăia (la astea-s buni, dar numai atît), educaţia s-a dus din ce în ce mai mult la naiba în praznic în ultimii ani. Avem tot mai mulţi români care nu ştiu să conjuge ca lumea un verb şi nu-s în stare să se exprime corect, sau chiar mai rău: au ajuns prin televiziuni şi pe la radio. Iar folosirealimbii române este un lucru de bază, nu? Despre restul materiilor din şcoală nici nu am de gînd să pomenesc. Nu ştiu cîţi dintre români mai ştiu să se orienteze prin ţară nici măcar cu o hartă în mînă sau care să cunoască formele de relief pe care le avem răspîndite pe aceste meleaguri… iar acum se doreşte ca unii dintre cetăţenii români să le înveţe într-o altă limbă decît cea naţională. Chiar, cîţi dintre voi ştiu unde se găseşte Nagyvarad? Sau oricare alt oraş aruncat aiurea pe hartă prin România.

Şi nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine cînd vine vorba de educaţie. Avem nevoie de calitate, chiar şi în detrimentul cantităţii.

După asumarea legii, acum cîteva minute, Emil Boc tocmai l-a atacat pe Victor Ponta pe baza declaraţiilor acestuia de aseară pe marginea moţiunii de cenzură de ieri (e vorba despre politicienii “ticăloşi” care au promis, au primit ce au cerut şi n-au mai făcut nimic din ce au promis – votarea moţiunii). Că are dreptate este un lucru adevărat, dar nu are nici o legătură cu legea educaţiei. Că s-a declarat şocat de existenţa mitei politice şi a cumpărării de voturi este doar o vorbăraie fără sens… doar este vorba despre o manevră curentă pentru politicienii români. TOTUL este de vînzare la ei, mai ales voturile şi influenţa politică.

Pe lîngă calitatea de care pomeneam mai devreme, avem nevoie de verticalitate, cinste şi de mai multă curăţenie în ţara asta împuţită de gunoiul politic.

 

Articol preluat de aici.

Moţiune de cenzură şi proteste

Oricît de mult dispreţuiesc circul   politic românesc, ziua de azi a fost un prilej de amuzament… pe lîngă   plictiseala obişnuită cînd vine vorba de discursuri sforăitoare. Nu mă   înţelegeţi greşit: am fost prea ocupat ca să mă plictisesc, ca de   obicei, dar am tras un pic cu urechea la discursurile politice de azi.   Nu prea mult, aş fi adormit instantaneu şi pe perioadă nedeterminată   dacă aş fi ascultat mai mult de cîteva minute… Chiar şi aşa pot spune   cu siguranţă că politicienii s-au întrecut în discursuri cît mai   sforăitoare, umflîndu-se în pene şi lăudîndu-se cu rezultatele actuale,   fie şi aşa jalnice cum probabil ştiţi deja cu toţii.

Ce  m-a amuzat totuşi la culme a fost  faptul că mulţi s-au bucurat aseară  numărînd voturile care le-au rămas  ca moţiunea să treacă… mai aveau  nevoie doar de 2-3 (conform  promisiunilor). După un atac furibund dus pe  toate canalele posibile la  adresa preşedintelui şi a guvernului, după  ce i-au înfierat şi i-au  demonizat (pe bună dreptate, de altfel), aseară  se părea că moţiunea  avea şanse destul de mari de succes. Iar astăzi…  ca moţiunea de  cenzură să treacă avea nevoie de 236 de voturi… a  obţinut 218 şi o  vot nu (anulat).

Un Victor Ponta cam ofuscat (ce naiba, doar tocmai i s-au înnecat corăbiile <img src=”http://www.dan-marius.ro/ckeditor/plugins/smiley/images/teeth_smile_vechi.gif&#8221; alt=”” />)   se plîngea mai devreme pe televiziunea mogulului Voiculescu (adică   Antena 3) că o mulţime de “ticăloşi” au promis că votează în favoarea   moţiunii, au luat ce li s-a oferit dar au votat împotrivă. Nu pot să nu   zîmbesc şi să nu mă amuz de starea lui de spirit pentru că îl consider   la fel de ticălos ca şi cei de care s-a plîns. Ziua de azi nu a   reprezentat decît un pas, un rezultat al uneia dintre luptele duse în   războiul între canaliile politice româneşti. O tabără a cîştigat, alta a   pierdut. S-au făcut promisiuni, s-au dat “atenţii”, s-au lasat  acuzaţii  şi s-au aruncat cu injurii în toate părţile, s-a spus minciuni  peste  minciuni şi s-au făcut promisiuni cu nemiluita… circul politic   românesc a atins un maxim în ultimele zile urmînd să aibă un recul  pînă  ce taberele se vor reaşeza pe noile poziţii de echilibru.

Pe  de altă parte, Bucureştiul a fost  parţial blocat şi îşi merită  blocajul. Protestele în cîteva puncte  cheie au dus la devierea  circulaţiei. Marii pierzători ai zilei,  oamenii obişnuiţi, au preferat  să stea în stradă şi să protesteze în  timp ce circarii se băteau pe  moţiune în parlament. Au ieşit în stradă  de foame, din disperare, şi nu  au făcut absolut nimic. Vă miră? Pe mine  nu, deloc. Protestul nu ajută  cu nimic dacă nu este însoţit de o  acţiune fermă, precisă şi sigură. Iar  ce au făcut oamenii ăia în stradă  nu a fost aşa ceva… nu are nici o  valoare. Doar au sporit cantitatea  de înregistrări video a Eşecului.

&nbsp;

Articol preluat de <a href=”http://www.dan-marius.ro/articol/Politic/Motiune_de_cenzura_si_proteste/MTkwMQ==/”>aici</a&gt;.

Cenzura la adresa guvernului Boc 4

Mîine se va depune moţiunea de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc, versiunea a patra, dacă am înţeles bine (le-am cam pierdut numărul). Lucru cunoscut, repetat deja de cîteva ori în ultimul an şi ceva, mai mult prin mass-media şi mai puţin prin parlament, dar mereu la ordinea zilei. Unele televiziuni s-au apucat deja în obsesia lor de a ataca “puterea” să numere voturile şi timpul pînă la căderea acestui guvern… una dintre ele este Antena 3. Mai devreme, acum cîteva minute, navigam peste posturile tv să văd ce mai este interesant pe acolo.

M-am oprit cîteva secunde pe Antena 3, unde era o emisiune moderată de Dana Grecu ca parte a otrăvii zilnice pe care postul ăla tv o împroaşcă tuturor românilor care-i urmăresc… nu ştiu dacă a fost o manevră inspirată sau nu, dar era să mor de rîs. În acele momente tocmai vorbea un individ (nu ştiu cine e, dar am înţeles că face parte din PDL şi e undeva prin parlament) care spunea că va vota în favoarea moţiunii de cenzură pentru că nu-i plac acţiunile guvernului (un lucru perfect normal), în special legea educaţiei pe care actualul guvern vrea să şi-o asume. Adică o atitudine perfect normală pentru un om cu capul pe umeri. Dar continuarea m-a făcut să-l percep ca pe un dobitoc notoriu, şi nu are decît să se supere dacă cumva va citi asta, este o reacţie care a fost declanşată de spusele lui. Conform lui, românilor le-a rămas doar credinţa şi el l-ar “vedea” (adică l-ar pune) pe patriarhul BOR-ului ca prim ministru. Auzindu-l, am crezut că mă piş pe mine de rîs… era aproape să şi pun în practică expresia.

Că Antena 3 este jalnică de foarte multe ori o ştiu de ceva vreme. Ei sînt atît de obsedaţi de critica adusă preşedintelui ţării şi guvernului şi atît de dornici să-i dea jos încît au pierdut orice urmă de obiectivitate şi au transformat o mare parte a ştirilor şi emisiunilor lor politice şi sociale în otravă pură. O mai multă obiectivitate nu le-ar strica deloc, dar nu prea e nimeni care să le spună asta… şi nici nu cred că ar asculta o asemenea părere. Că moderatorii de la Antene se comportă de destule ori prosteşte o ştiam deja: se lasă conduşi de emoţii în loc de raţiune, şi nu este deloc indicat. O persoană cu capul pe umeri i-ar fi dat una peste bot (la figurat, evident) personajului care îl vrea pe patriarh prim ministru ca să se abţină pe viitor la asemenea enormităţi, dar Dana Grecu nu a făcut-o.

Dincolo de subiectul discuţiei, calitatea unei emisiuni este dată atît de moderator cît şi de invitaţi. Atunci cînd toţi lasă de dorit din punct de vedere al calităţii totul se transformă într-o parodie tristă… chiar şi atunci cînd subiectele sînt serioase, probleme unei ţări întregi. Evenimentul de mîine face parte din istorie, poate fi un punct de cumpănă care va decide viitorul următorilor ani. Dar tratarea lui a devenit de tot rahatul.

 

Articol preluat de aici.

Craniul Elodiei

Vă amintiţi de scandalul dispariţiei Elodiei şi campania de căutare a ei? Da, sînt sigur că zîmbiţi citind întrebarea asta, este aproape imposibil să nu fi auzit de ea… doar dacă nu aţi locuit pe o altă planetă, undeva în afara României, complet rupţi de lumile din jurul vostru. Oricum, femeia aia a dispărut de cîţiva ani şi nu a fost găsită încă. Au existat destule zvonuri cum că a fugit undeva în lume cu amantul sau că a omorît-o soţul, dar adevărul nu a fost făcut încă public. Îl ştiu doar cîţiva, puţini.

De curînd a fost găsit un craniu, iar povestea Elodiei a fost scoasă de la naftalină (în măsura în care a ajuns acolo vreodată), este foarte probabil că iar vor curge rîuri de cereneală pe această temă, este probabil că se vor găsi mulţi fraieri care-şi vor da cu părerea căutînd o urmă de faimă de pe urma scandalului ăsta. Este unul dintre acele scandaluri care nu se va termina nici după ce se va afla cu siguranţă ce s-a întîmplat de fapt, a căpătat o viaţă proprie.

A fost un subiect gras pentru mulţi, este încă un subiect gras pentru unii, dar a devenit o obsesie a mass-mediei care a intrat deja în cotidian. Nu ştiu dacă craniul găsit este al Elodiei, nu-mi pasă. Nu dau nici măcar doi bani pe toată treaba asta… iar asta mă face să fiu printre cei care au de cîştigat cel mai mult de pe urma acestei dispariţii mult prea mediatizate.

 

Articol preluat de aici.

Prostituţia politică şi moţiunea de cenzură

Se spune că prostituţia este cea mai veche meserie din lume, o metodă de canalizare a instinctului sexual nefolosit şi de cîştigare/manipulare de pe urma aceste manevre. Se ia masculul, se duce la femela comunală, o fac de cîte ori are ocazia (adică cît îl ţine unealta şi punga) se mai eliberează de stres, bani şi preocupări mai mult sau mai puţin existenţiale şi apoi îşi văd fiecare de drumul lor… pînă data următoare cînd repetă manevra. Fiecare au ceva de cîştigat, chiar dacă de multe ori femela comunală este la îndemîna vreunei şletei de căţelandri fără stăpîn care profită la rîndul lor de situaţia existentă.

Dar mai există o altă meserie la fel de veche ca prostituţia, apărută din alt fel de necesitate, dar care implică tot o formă de supravieţuire, de data aceasta a individului şi nu a speciei. Este vorba de politică. Este forma de supravieţuire a acelor persoane (masculi sau femele) care nu au forţa fizică necesară luptei cu gorilele care au vrut întotdeauna să domine comunitatea. Unii au preferat să se supună, nevînd nici un fel de armă cu ajutorul căreia să riposteze, alţii au preferat să folosească şiretenia pentru a răspunde forţei prin metode care să o facă un aliat de nădejde sau, eventual, inutilizabilă împotriva lor. Adică în loc să pună mîna pe bîtă să le dea în cap la ceilalţi ei au preferat să folosească cuvîntul pentru a-i face pe ceilalţi să pună bîta la o parte sau să o folosească în alte scopuri. Specializarea apărută de-a lungul istoriei a dus la existenţa unui cuvînt nou şi a unei întregi clase politice aservită lui.

Combinînd aceste două meserii, căci au prea multe asemănări pentru a putea fi în întregime separate, se poate spune că au existat de multe ori prostituate care au făcut politică (şi cîteva chiar au intrat în istorie pentru modul în care au făcut-o), dar şi că au existat mulţi politicieni care s-au prostituat pentru a dobîndi un cîştig cît mai mare… sau pentru a păstra fiecare fărîmă de putere pe care au cîştigat-o.

Cel mai bun exemplu în aceste sens, acela al prostituţiei politice, este UDMR-ul. Apărut pe piaţa politicului din România în anii de după revoluţie, a făcut de mai multe ori parte din coaliţia de la putere, schimbînd partenerii politici la fel de des precum îşi schimbă unii şosetele. Scopul lor a fost mereu acela de a rămîne mereu la guvernare, ştiind că dacă pierdeau prilejul nu aveau cum să mai supravieţuiască mult timp în arenă. Nu le cunosc jocurile politice, dar din punctul meu de vedere ăştia ar fi în stare să vîndă absolut tot (chiar şi sufletul, dacă le-a mai rămas în posesie pînă acum) şi să facă orice tîrg ca să nu îşi piardă poziţia.

Aţi auzit de moţiunea de cenzură, nu? PSD-ul a iniţiat-o împotriva guvernului PDL şi vor să o depună peste două zile, miercuri, 27 octombrie 2010. Ceva mai devreme reprezentanţii UDRM au ieşit la rampă să anunţe că nu vor susţine moţiunea aia. Dincolo de declaraţiile lor scose din burtă (adică nişte motive oarecare, fără importanţă), nu vor să piardă ce au deja. Viitorul lor este foarte nesigur şi ei sînt foarte conştienţi de asta, le este chiar frică de un viitor în care nu vor fi la putere.

Voi ce părere aveţi despre ei? Eu zic că zilele lor sînt numărate. Va veni o perioadă în care nu vor mai reuşi să se adapteze şi vor deveni praful istorie, aşa cum merită. Au făcut prea mult rău pentru românii din ţara asta pentru a fi amintiţi de bine. Dacă aş risca o estimare, aş zice să limita de viaţă a acestui partid va fi atinsă în următoarele 12-14 luni.

 

Articol preluat de aici.

Nicholas Cage în România

Un pic mai devreme am dat din greşeală peste o ştire despre prezenţa lui Nicholas Cage în România. Nu are importanţă ştirea ci numai contextul ei: în ultimele cîteva zile am tot auzit, în primul rînd pe la radio (a fost principala sursă de informaţii despre acest subiect) dar şi de pe la tembelizor, despre prezenţa actorului pe la noi în ţară şi proiectele lui de aici.

E interesant, într-o măsură mică din punctul meu de vedere dar totuşi interesant, să afli că Nicholas Cage va filma o parte a filmului Ghostrider 2 în România, că va ajunge pe la Castelul Huniazilor şi pe ceva baraj, dar nu este deloc mare lucru. S-au mai făcut filme americane pe aici, filme mai mult sau mai puţin cunoscute, dar nici unul dintre cele de care ştiu nu mi s-a părut suficient de important încît să aud ştirea despre ele repetată sub o formă sau alta mai mult de o zi. Primul Ghostrider nu a fost chiar atît de bun încît să mă facă să-l văd a doua oară, în ciuda efectelor speciale destul de bune. Poate că o să o mă uit din nou la el dacă o să ajung să mă plictisesc şi o să am de pierdut aproape două ore şi o tonă de neuroni. Poate că o să mă uit şi la al doilea film din serie dacă se vor repeta condiţiile revederii primului.

Chiar dacă îmi plac destule filme în care l-am văzut pe Nicholas Cage (Lord of war, 8mm şi City of angels sînt doar cîteva de care îmi amintesc la ora asta), dar chiar nu mă interesează să îi urmăresc fiecare pas pe care-l face prin Bucureşti sau aiurea prin România. Şi nu sînt singurul care gîndeşte aşa. Cea mai bună soluţie pentru problema pe care o reprezintă repetiţia insintentă a acestor informaţii este schimbarea postului la fiecare menţionare a lor şi notarea unei noi obsesii a mass-mediei.

Articol preluat de aici.

Naşterea la ţigani şi poliţia

Unei tiganci insarcinate ii vine sorocul sa nasca tocmai in mijlocul strazii. Un politist se apropie de tiganca cazuta pe trotuar si o intreaba:

- Doamna, va simtiti bine?

Afla despre ce e vorba si incepe sa se implice, incurajind-o pe femeie:

- Hai, impinge tare!… Acum!… Respira…

Vazind ca pruncul incearca sa isi faca aparitia, il incurajeaza si pe asta:

- Hai, ma’, odata!… Nu mai sta, iesi de acolo!…

Politistul nu avea de unde sa stie ca tiganca era insarcinata cu doi gemeni si ca acestia discutau intre ei. La un moment dat, al’ mai mare dintre gemeni scoate capul si, dind cu ochii de politist, intra repede la loc, strigindu-i lu’ frate’so:

- Ba’, hai sa iesim prin spate, ca aici e politia!…

Adrian Minune şi Florin Salam acuzaţi

Frunzărind un pic internetul românesc (adică paginile de ştiri) am regăsit o ştire pe care am auzit-o în trecere în ultimele zile, dar căreia nu i-am dat prea multă atenţie. Nu-mi plac manelele, nu mă interesează deloc vieţile maneliştilor, aşa că am ignorat chestia cu cea mai mare graţie (sau, cel puţin, atîta cît sînt în stare eu să ofer ).

Ştirea este una banală, din punctul meu de vedere: Adi Minune şi Florin Salam au fost aduşi pentru audieri la poliţia din Bucureşti în calitate de martori. Pe urmă situaţia lor s-a schimbat: primul a fost învinuit pentru favorizarea infractorului iar al doilea pentru mărturie mincinoasă. Dosarul are ca subiect agresarea unui paznic de către fiul lui Nuţu Cămătaru, acesta din urmă fiind cercetat pentru tentativă de omor.

Personal nu mă miră deloc că au fost puşi sub învinuire pentru favorizarea infractorului şi tăinuire mincinoasă. Doar au vrut să-şi pună pielea la adăpost de clanurile mafiote, iar colaborarea cu poliţia nu este punctul forte a categoriei de persoane din care fac parte cei doi. Nu, nu mă refer la faptul că-s ţigani sau cîntăreţi de manele, mă refer la categoria de persoane care au legături (directe sau nu) cu clanurile mafiote. Nu ştiu dacă-s mafioţi şi nici nu pot face o asemenea afirmaţie, dar cu siguranţă au cîntat pentru mafioţi şi nu doar o singură dată, au avut de-a face cu ei şi ştiu ce le poate pielea.

Ceea ce mi-a atras, totuşi, atenţia, este mediatizarea (de ce nu, excesivă) de care au parte cei doi. Oricît de cunoscuţi/admiraţi/dispereţuiţi sînt de către românii răspîndiţi aiurea prin lume, eu nu aş fi acordat chemării la audieri şi punerii sub acuzare mai mult de o notă de subsol, undeva, pe ultima pagină a unui ziar oarecare. Interesul meu pentru manelişti tinde spre zero, poate de aceea îmi este greu să accept faptul că cineva ar fi interesat de vreo scenă din viaţa lui Adi Minune sau Florin Salam, oricare ar fi ea. Şi, totuşi, există oameni interesaţi de aşa ceva… şi de zgomotele pe care le oferă ei drept muzică.

Articol preluat de aici.

Warn pentru offtopic

Intr-o seara un moderator de forum o ia pe prietena lui in pat cu el pentru o partida fierbinte de sex. Trec 2-3 minute, atmosfera se incinge, hainele zboara, etc, etc. Moderatorul se pune in pozitie de “atac”, dar prietena incepe sa se plinga:

- Vai, ma cam doare capul iubi, nu ma simt asa bine…..

Moderatorul ii arde o palma scurta. Prietena il intreaba stupefiata:

- Asta pentru ce a fost?

El ii raspunde:

- WARN PENTRU OFFTOPIC…

 

Mai multe chestii amuzante se gasesc aici.

Bătăuşul Adrian Mutu

Cică Adrian Mutu iar s-a bătut cu cineva. De data asta cu un chelner după ce a plecat dintr-un restaurant fără să plătească consumaţia…. sau cel puţin aşa spune mass-media. Nu neg că se încadrează destul de bine în tipul de comportament cu care ne-a obişnuit fotbalistul în ultimii ani, dar, totuşi… Mi se pare un pic suspect că acest eveniment se întîmplă cu o săptămînă înainte de a începe să joace din nou fotbal profesionist. Îmi este foarte clar că a fost recunoscut din timp, cu mult înainte de a pleca din restaurant, şi probabil se cunoştea despre revenirea pe teren a românului. Cu siguranţă că există destule persoane care nu-l doresc pe teren, iar o persoană cu trecutul lui Adrian Mutu, presărat cu o mulţime de scandaluri din diverse motive, este uşor de provocat pentru a scoate la suprafaţă o urmă de violenţă, mai ales după consumul de alcool. Dacă o asemenea provocare ar eşua este uşor de creat efectele unei situaţii ipotetice.

Nu ştiu dacă Adrian Mutu s-a luat sau nu la bătaie cu chelnerul ăla, pentru moment am auzit doar delcaraţii, nu am văzut încă imagini, dar cu siguranţă că publicitatea gratuită obţinută de pe urma acestui scandal îi este de un imens ajutor proprietarului restaurantului… mai ales că se face pe socoteala altuia şi fără să cheltuiască nici un ban pentru asta. Exceptînd, probabil, premiul acordat chelnerului rănit. Pe fotbalistul “nostru” îl paşte închisoarea, dar asta e doar un efect secundar.

Articol preluat de aici.

Zilele revistei Familia, 2010

Zilele acestea, revista Familia are un triplu motiv de sărbătoare: împlineşte 145 de ani de cînd Iosif Vulcan i-a dat drumul în lume, 45 de ani de cînd Alexandru Andriţoiu a pornit seria a V-a (1965) şi 20 de ani de cînd se ţin la Oradea “Zilele Revistei Familia”. Aşa că, pe 21 şi 22 octombrie “familiştii” invită cititorii revistei la celebrarea celor trei evenimente.

Primul va avea loc joi de la ora 17 în sala mare a Primăriei: “Poeţii sînt invitaţi să-şi pregătească poemele pentru un recital, prozatorii, criticii, eseiştii – cîte un scurt cuvînt de prietenie familială”, se arată în invitaţia revistei.

Vineri, la Casa de Cultură a Municipiului, între orele 10 şi 16, invitaţi speciali şi persoane din public vor discuta despre “Ce (mai) înseamnă astăzi o revistă de cultură”. De asemenea, va avea loc un concert chitaristic, va continua recitalul poetic, se vor lansa cărţi şi se va dialoga. “Şi, fireşte, vom trăi bucuria de a ne vedea, revedea”, se mai arată în anunţul “familiştilor”.

Programul evenimentului se găseşte pe eBihoreanul.ro.

Informaţia se găseşte şi aici.

Mass-media interactivă

Este la mintea cocoşului modul în care calculatoarele şi apoi internetul au schimbat această lume în ultimii ani. Generaţiile mai tinere, care le-au perceput încă de la primii paşi în viaţă, nu sînt în întregime conştiente de schimbarea provocată de apariţia circuitelor integrate şi de informaţia care circulă la nivel mondial sub formă virtuală (electronică). Nu sînt mulţi care şi-ar imagina o lume fără telefoane mobile, fără calculatoare şi fără internet.

În ultimul timp am observat pe la unele televiziuni româneşti o formă de interacţiune care era de neconceput acum 10-15 ani. Existenţa paginilor web este deja veche, existînd pe reţeaua mondială în paralel cu difuzarea pe undele radio a programului zilnic, dar acestea au început să intre tot mai mult în cadrul emisiunilor zilnice. Dacă în urmă cu cîteva decenii toate transmisiile mass-media erau unidirecţionale (nu mă refer la cele prin undele radio ci la informaţia din cadrul emisiunilor), în ultimul timp bidirecţionalitatea informaţiei nu mai poate fi ignorată. Moderatorii preiau mesajele sau le răspund celor de pe forumuri, discută prin telefon cu cei aflaţi (de exemplu) în trafic iar răspunsul şi conversaţia este ascultată de toţi, prezintă ştiri aşteptînd reacţiile ascultătorilor (sau telespectatorilor, în funcţie de caz) pentru a fi prezentate cîteva minute mai tîrziu, în aceeaşi emisiune. Radiourile şi televiziunile au spart o parte dintre barierele (sau, cel puţin, au reuşit să le împingă tot mai departe) fizice care le limitau difuzarea la un spaţiu restrîns ce depindea în întregime de puterea aparatelor care (re)transmiteau semnalele… acum emit online, pe internet, şi pot fi ascultaţi de o lume întreagă.

Toate acestea nu sînt decît cîteva exemple ale modului în care mass-media a trebuit să se adapteze pentru a supravieţui, şi nu sînt decît o etapă intermediară spre un alt fel de viitor.

Articol preluat de pe Dan-Marius.ro, dar poate fi găsit şi pe Supravirtual.ro.

Jurnalele şi afacerile: dacă nu ai blog nu exişti

Nu vreau să abordez subiectul jurnalului (blog-ului, dacă ar fi să folosesc un termen la modă) ca o afacere, deşi sînt destul care şi-au făcut un jurnal şi cîştigă (mai mult sau mai puţin) bine de pe urma lui. În România sînt destul de puţini, dar numărul lor creşte vertiginos pe măsură ce te îndepărtezi de ţară (virtual, pe reţea, sau în lumea senzorială).

Subiectul acestui articol (sau opinii, sau note, spuneţi-i cum vreţi) este altul: modul în care jurnalele completează o afacere. O vorbă încă la modă spune că “dacă nu eşti pe internet nu exişti”. Nu îi dau în întregime dreptate, încă mai există pe la noi destule firme mici care nu au tangenţă cu reţeaua mondială şi nici nu-şi propun aşa ceva, dar internetul este o reţea foarte utilă în momentul în care vrei să ieţi din cartierul/satul în care îţi desfăşori activitatea şi vrei ca lumea să audă de tine. Cît mai multă lume, cît mai departe şi, dacă se poate, cît mai mult numai de bine. Gura tîrgului, adică metoda antică de popularizare, folosită pînă dincolo de epuizare, rămîne la fel de eficientă ca întotdeauna şi s-a extins deja şi pe reţea: forumurile, pe vremuri, reţelele de socializare mai recent, sînt pline de bîrfe şi de zvonuri mai mult sau mai puţin veridice.

Un alt aspect al activităţii pe reţea, unul care practic a explodat în ultimii ani, este cel al jurnalelor. De aceea vreau să extind un pic vorba asta la modă şi să spun că “dacă nu ai blog nu exişti”, va rămîne de văzut în ce măsură este valabilă. Acum este banal chiar să faci unul folosind oricare dintre sistemele de “blogging” existente (wordpress, blogspot, yahoo, ablog, etc) să îţi faci un cont acolo şi să începi să scrii, e vorba doar de cîteva minute. Configurarea unui jurnal (pentru că deseori nu este suficient doar să-l faci şi atît – modul de organizare a informaţiilor ajută foarte mult la partea de optimizare pentru motoarele de căutare) şi conţinutul lui (adică ce pui acolo şi modul în care scrii) sînt altă mîncare de peşte, şi deseori se dovedeşte a fi mult mai dificil decît la prima vedere. Nu te va citi nimeni dacă scrii numai abureli şi, mai rău, faci o mulţime de greşeli ca ultimul agramat în textele tale.

Dar, dincolo de necesitatea unui standard al calităţii, jurnalele au ajuns să “muşte” o bucată bună din halca de activitate a ziarelor (atît în lumea virtuală cît şi cea senzorială) şi nu doar din perspectiva în care mulţi jurnalişti au preferat să îşi facă propriul blog. Mulţi cititori au ajuns să citească jurnalele de profil (social, politic, tehnologie, calculatoare, medicină, etc) în detrimentul ziarelor care doar preiau informaţii din mai multe părţi, le combină în cîteva pagini, şi le “expediază” mai departe în formatul specific. Mai mult: toate ziarele mari sînt supuse unor constrîngeri din punct de vedere economice, ele TREBUIE să vîndă publicitate în paginile lor, şi politice… nu este deloc o noutate că politicul caută să acapareze mijloacele de informare în masă pentru a-şi face un public fidel. Pentru cei care întreţin un jurnal aceste constrîngeri sînt mult mai lejere: sînt constrînşi doar de existenţa (sau nu) a publicităţii pe paginile lor şi a temei jurnalelor lor… Este foarte important să ai o temă anume (sau mai multe) pentru jurnal şi să te ţii de ea (ele), dacă o faci bine vei atrage mai mulţi vizitatori şi, indirect, mai mulţi bani de pe urma publicităţii.

Revenind la tema articolului, orice afacere serioasă are o pagină pe reţea: fie este o pagină de prezentare, fie că este un magazin virtual, fie că este o pagina dedicată unei anumite activităţi online. Dar cea mai mare parte a acestor pagini web sînt impersonale sau foarte impersonale, nu oferă decît strictul esenţial şi atît. De multe ori este suficient, iar firmele respective au succes cu pagina respectivă. Dar tendinţa modernă este de a căuta informaţii cît mai multe despre o firmă cu care intri în contact sau despre care vrei să afli cît de serioasă este. În general orice firmă care are o activitate oarecare lasă urme şi pe reţea, prin opiniile pe care le au alţii despre ei sau pur şi simplu prin informaţiile publice care o au ca subiect (cifra de afaceri, proprietari, formă de activitate, adresă, etc – toate sînt informaţii publice, doar să ştii unde să cauţi).

Din punctul meu de vedere adăugarea unui strop de personalitate, de activitate umană şi de istorie nevăzute a firmei prin intermediul unui jurnal nu poate decît să ajute afacerii. Descrierea activităţii prin intermediul unor articole (nu neaparat dese, dar este esenţial să fie periodice) ajută pentru aducerea de vizitatori şi potenţiali clienţi. Descrierea unor probleme de care s-au lovit angajaţii (fie profesionale, fie în relaţii cu statul sau cu alte firme, fie probleme birocratice) îi va face pe oameni să înveţe din acele experienţe şi să aducă un surplus de imagine bună afacerii. Ca să nu mai vorbesc de optimizarea pentru motoarele de căutare, un jurnal poate face miracole unor afaceri care nu prea au fost promovate ori s-au folosit metode ineficiente (ca să nu spun proaste) de promovare.

Unul dintre punctele forte care a ajutat la răspîndirea jurnalelor pe reţea este gratuitatea creării unui cont, indiferent de sistemul de “blogging” folosit, şi faptul că wordpress-ul, de exemplu, a realizat un sistem gratuit, uşor de de exportat pe propriul domeniu şi de întreţinut din punctul de vedere al modului de funcţionare (nu sînt în întregime obiectiv pentru că sînt de meserie programator şi activez de ceva vreme pe reţea, este uşor din punctul meu de vedere dar pentru un începător aşa ceva se poate dovedi foarte greu). Un asemenea jurnal este uşor de adăugat ca parte a paginii unei afaceri, iar întreţinerea lui din punctul de vedere al conţinutului (articolele, textele, imaginile, filmuleţele adăugate) este foarte facil şi o poate face oricine.

Articol preluat de pe Supravirtual.ro via Dan-Marius.ro.

Cenzură şi asumare de lege

Agitaţia din lumea politicului românesc pe durata lunii octombrie 2010 nu se termină nici azi şi nici mîine… sau săptămîna asta: opoziţia s-a tot pregătit în ultimele săptămîni să depună o moţiune de cenzură la adresa guvernului, ea se va întîmpla pe 27 octombrie tocmai pentru a-i opri pe incompetenţii ăia să facă alte prostii. Sau cel puţin aşa susţin ei, din punctul meu de vedere opoziţia are un dublu scop: pentru a-i împiedica pe guvernanţi să facă alegeri proaste şi să fure, dar şi pentru a le lua locul ca să facă acelaşi lucru la un alt nivel.

Asumarea legii educaţiei din partea guvernului este programată pe 28 octombrie. Este încă neclar dacă asumanea va mai avea loc, însă, indiferent de succesul sau eşecul cenzurii, educaţia se îndreaptă vertiginos spre pămînt. Nu este singurul domenui distrus în lupta politică din ultimele decenii, dar cu siguranţă nu va fi salvat în vreun fel de vînzoleala de acum. Guvernul lui Emil Boc este ameninţat iar, se clatină din toţi ţîţînii, dar marinarul de la cîrmă s-a dovedit pînă acum un navigator-manipulator foarte priceput… indiferent de cît de (ne)plăcut este, trebuie să îi recunoaştem măcar asta.

Articol preluat de aici.

Tiganii in Romania si in lume

Pagina http://www.tiganii.ro cauta sa ii prezinte pe tiganii din Romania si din lume asa cum sint ei, cu obiceiuri, traditii, istorie, cultura. Prezinta informatii din mass-media si opinii ale oamenilor care au avut contact cu ei… ii prezinta pe tigani cu bine si cu rele, asa cum sint ei. Cauta sa ofere o solutie a problemei tiganilor si sa ofere o solutie la integrarea lor.

Concerte Oradea, octombrie 2010

Concert Celelalte Cuvinte live in Blue Monday

Vineri 19 Noiembrie 2010 ora 19:00

Lista concertelor formaţiei este aici.

 

Concert Crimson şi Stand Alone în „Chanson”

Vineri 22 octombrie ora 22:00

Sursa: HelloSM.ro.

 

Concert May Day în Queen`s Music Pub

Sîmbătă 23 Octombrie 2010 ora 20:00

Concert Miraj în Queen`s Music Pub

Duminică 31 Octombrie 2010 ora 20:00, intrarea liberă

Sursa: Oradea.24fun.ro.

 

Lista concertelor a fost preluata de aici.

Jigodiile din PSD

Parcurgînd azi programele tv-ului, m-am oprit cîteva secunde şi pe unul dintre posturile de ştiri în care erau prezentate secvenţe de la congresul extraordinar de la PSD. Cele cîteva secunde mi-au fost de ajuns pentru a mă lămuri ce fel de jigodii sînt prin PSD şi de ce nu le voi susţine vreodată, mi-au fost de ajuns pentru a mă asigura cîtă dreptate am de a nu mă încrede în vreun fel în Victor Ponta (pentru că ale lui erau imaginile prezentate în acele moment, tocmai în plin avînt al discursului său politic). Cîteva dintre declaraţiile lui, aşa cum sînt prezentate de hotnews, sînt următoarele şi le-am pus aici dintr-un motiv foarte clar: nu iau partea lui Traian Băsescu şi nici a PDL-ului, dar, totuşi, este vorba de preşedintele României. Un asemenea atac jalnic adresat preşedintelui nu îi discreditează doar pe Traian Băsescu (în ochii celor mai impresionabili) şi pe Victor Ponta (în ochii celor care mai au o urmă de demnitate şi de respect faţă de cei din jur) dar afectează şi instituţia prezindenţială. Este clar că Victoraş are deja pretenţii de prezidenţiabil, dar cu atacul ăsta îşi taie singur craca de sub picioare, în primul rînd din cauza imaginii negative pe care o împrăştie în jurul lui şi în al doilea rînd pentru că dacă va ajunge vreodată preşedinte vor exista alţii care să-l atace în exact acelaşi fel. Precedentul a fost deja creat.

  • PSD are capacitatea de a respecta ceea ce a fost bun in trecut
  • Dusmanul nostru are un chip, are un nume: Traian Basescu si PDL
  • Adevaratul adversar al Romaniei si al PSD este Traian Basescu
  • Am incercat sa ne convingem toti colegii ca nu luptele interne ne intereseaza
  • Lui Traian Basescu si PDL-ului nu le e frica decat de PSD
  • Au dat inapoi Legea pensiilor in Parlament pentru ca le e frica de noi
  • De data aceasta, caderea lui Boc va fi una definitiva si in folosul acestei tari
  • Vrem ca acest Congres sa consfinteasca pacea interna in PSD
  • Vrem ca dusmanii nostri sa nu treaca in opozitie, ca nu merita, ci in cartea neagra a istoriei
  • Vreau sa va asteptati la cele mai urate atacuri
  • Vreau sa fiti alaturi de conducerea partidului in luarea acestor decizii democratice
  • Nimeni nu va fi mai presus decat un coleg
  • Deciziile partidului trebuie respectate de toti
  • Vrem sa confintim PSD ca partid deschis… suntem un partid viu
  • Propunem ca PSD sa isi aleaga liderul prin votul liderilor sai
  • Am reusit in aceasta perioada sa inchidem undeva departe relele trecutului
  • Avem datoria sa-i aruncam pe PDL de la putere si sa venim cu solutii
  • Romania are nevoie sa inchida o eroare politica de acum sase ani
  • Nu cred ca un roman adevarat ar fi facut ceea ce fac pedelistii
  • In nicio tara normala, nimeni nu da vine pe oameni pentru criza, iar tinerilor nu li se spune sa plece
  • Nicaieri nu li se spune celor in varsta ca sunt prea multi si ar trebui sa mai piara din ei
  • Nici macar vecinii nostri nu mai sunt in urma noastra
  • Suntem o tara in care, daca nu esti membru PDL, nu ai dreptul sa traiesti
  • Totul in Romania se ia cu forta si totul se distribuie politic
  • Am curajul sa vorbesc despre singura tema care l-a adus pe Basescu la putere in 2009: tema anticoruptie
  • Basescu a folosit o singura teapa: una in care ne-a tras pe noi, ca popor, in 2004
  • Trebuie sa oprim potopul care va veni dupa ei si trebuie sa refacem tara distrusa
  • Avem datoria sa-i convingem pe romani ca proverbul “Capul plecat, sabia nu-l taie” nu mai e de actualitate
  • Incep sa cred ca Basescu este mult mai rau decat Ceausescu. De ce? Pentru ca isi uraste tara si poporul
  • Vrea sa se razbune pe poporul care nu-l mai vrea
  • Nu doar Ceausescu trebuie sa plateasca pentru ce s-a intamplat, nu doar Basescu trebuie sa plateasca
  • Trebuie sa se reinstaleze justitia care sa-i pedepseasca si pe Boc, pe Videanu, pe Falca, pe Oprea
  • Langa Basescu au rams slugile si hotii. Ei trebuie sa plateasca cand Zeus va cadea de pe soclu

Nu-mi place Traian Băsescu şi nu-l vreau ca preşedinte, consider că este de datoria mea să caut să-l dau jos prin orice mijloace legale există, dar nu-mi place nici Victor Ponta. Consider că este de datoria mea să-l împiedic să ajungă preşedinte şi, dacă cumva va ajunge aşa ceva, să-l dau jos. Este un pericol pentru ţara asta chiar mai mare decît actualul preşedinte.

La un moment dat Ponta spune că “Eu pornesc mereu de la premisa ca Basescu minte cand spune ceva”… Ei bine, eu spun acelaşi lucru despre el.

Ion Iliescu a reuşit să mă facă să zîmbesc citind declaraţiile lui. În primul rînd că ceea ce-i transmite Cristianei Anghel este frecţie la picior de lemn, doar nu crede careva că profesoara aia va înceta la greva foamei doar pentru că fostul preşedinte îi cere aşa ceva, nu? Problemele ei mentale sînt mult mai grave decît cele ale unui personaj politic cam rablagit care se apucă să facă afirmaţii placide şi ştiute de toţi (deşi s-a dovedit că astea prin bine la români… “iarna nu e ca vara”, mai ţineţi minte?).

Ion Iliescu: Ii transmitem profesoarei Cristiana Anghel sa inceteze greva foamei.

  • Apare in prim-plan noua generatie, a celor de 40 de ani, precum Ponta si ai lui
  • Spiritul de militant trebuie sa ramana viu, treaz
  • Congresul nostru se tine in conditii exceptionale
  • Criza se manifesta la noi diferit, ceea ce traim se datoreaza unei guvernari incompetente si iresponabile
  • Traim acum momente grave
  • Degradarea pe care o traim acum n-am trait-o niciodata in ultimii 20 de ani
  • Sigur ca am avut primii trei ani grei, ca urmarea Revolutiei
  • Atunci s-a prabusit un stat, un sistem social

În acest moment Ion Iliescu, Traian Băsescu şi Victor Ponta sînt un “triunghi” politic bine stabilit: trecutul, prezentul şi potenţialul viitor. Au fost număraţi, măsuraţi şi catalogaţi… li s-au atribuit multe denumiri şi apelative. Unul dintre ele se regăseşte şi în titlul acestui articol, chiar dacă nu aparţin aceluiaşi partid.

Articol preluat de aici.

Pedepse pentru folosirea termenului rrom

În ultimele luni s-a vorbit despre propunerea unui proiect de lege care să interzică folosirea termenului rrom în favoarea secularului termen ţigan. Pentru moment nu sînt decît cîteva voci care susţin aşa ceva, dar o asemena lege este numai o reîntoarcere la normalitate. Sînt sigur că vor fi mai multe în viitor.

Însă este un fapt dovedit că o lege care nu prevede nişte pedepse nu va fi luată niciodată în seamă, mai ales într-o ţară în care nici legile “normale”, care prevăd pedepse, nu prea sînt luate în considerare.

Nu am văzut nicăieri, cel puţin pînă acum, aşa ceva, aşa că propun 3 pedepse, urmînd a fi aleasă una dintre ele în funcţie de caz:

- amendă contravenţională de la 10.000 ron pînă la 100.000 ron

- muncă în folosul comunităţii pentru o perioadă minimă de 1 lună

- închisoare de la 6 luni la 1 an în cazul celor care încalcă legea în mod repetat.

 

Articol preluat de pe ţiganii.ro via dan-marius.ro

Hector Malot: Singur pe lume

 

Acum cîteva săptămîni am văzut un film în două părţi (pentru televiziune) numit Sans famille, o ecranizare a unei cunoscute cărţi scrise de Hector Malot. La noi titlul cărţii a fost tradus ca “Singur pe lume” în defavoarea celui original, a fost una dintre cărţile pe care le-am citit de destule ori pe vremea copilăriei. Filmul mi-a trezit curiozitatea şi m-am apucat să citesc cartea, din nou, după… o tonă de ani de cînd am citit-o ultima oară.

Este una dintre cărţile copilăriei, şi nu doar pentru mine. Subiectul bebeluşului fără familie, găsit pe una dintre străzile Parisului, doar pentru a fi aruncat pe drumuri cîţiva ani mai tîrziu, avînd ca stăpîn un muzicant desor de cîini, a cucerit inimile multor copii de-a lungul ultimelor decenii. Recitind cartea mi-am reamintit şi de ce: peregrinările alături de Vitalis şi de animalele sale, apoi alături de Matia, perioada petrecută ca grădinar şi cea din mină mi-au amintit de vremurile bune de altădată cînd savuram acele aventuri.

Filmul nu surprinde decît o mică parte a vieţii descrise de Remi în paginile cărţii, doar punctele esenţiale cu unele modificări, dar fără a pierde prea mult din atmosfera originală. Pentru un film de televiziune şi-a atins scopul, dar este departe de a atinge valoarea cărţii.

Nu ştiu cîţi dintre voi au citit această carte în perioada copilăriei, dar vă sugerez să o (re)citiţi şi să-i îndemnaţi pe copiii voştri să o citească şi ei.

 

Articol preluat de aici.

Madonna – Rain

Am auzit-o prima oară ieri, în Timişoara, la un local la care ieşisem cu un prieten. Melodia apare şi aici.

I feel it, it’s coming

Chorus:

Rain, feel it on my finger tips
Hear it on my window pane
Your love’s coming down like
Rain, wash away my sorrow
Take away my pain
Your love’s coming down like rain

When your lips are burning mine
And you take the time to tell me how you feel
When you listen to my words
And I know you’ve heard, I know it’s real
Rain is what this thunder brings
For the first time I can hear my heart sing
Call me a fool but I know I’m not
I’m gonna stand out here on the mountain top
Till I feel your

(chorus)

When you looked into my eyes
And you said goodbye could you see my tears
When I turned the other way
Did you hear me say
I’d wait for all the dark clouds bursting in a perfect sky
You promised me when you said goodbye
That you’d return when the storm was done
And now I’ll wait for the light, I’ll wait for the sun
Till I feel your

(chorus)

Here comes the sun, here comes the sun
And I say, never go away

Waiting is the hardest thing
[It's strange I feel like I've known you before]
I tell myself that if I believe in you
[And I want to understand you]
In the dream of you
[More and more]
With all my heart and all my soul
[When I'm with you]
That by sheer force of will
[I feel like a magical child]
I will raise you from the ground
[Everything strange]
And without a sound you’ll appear
[Everything wild]
And surrender to me, to love

Rain is what the thunder brings
For the first time I can hear my heart sing
Call me a fool but I know I’m not
I’m gonna stand out here on the mountain top
Till I feel your

Rain, I feel it, it’s coming
Your love’s coming down like
(repeat)

(chorus)

Rain, I feel it, it’s coming
Your love’s coming down like
(repeat)

Rain

Oameni prosti pupatori de moaste

De cîteva zile tot aud la ştiri de credinţa oamenilor adunaţi prin Moldova ca să pupe moaşte sfinte. Ba s-au înghesuit claie peste grămadă, ba au fost oameni care au leşinat din cauza epuizării (mai ales dacă era combinată cu lipsa mîncării din cauza postului negru), ba că s-au adunat cîteva zeci de mii de persoane din toată ţara, au aşteptat în frig şi pe timp de noapte la o coadă de 2 km ca să ajungă la raclă sfintei.

Azi este celebrarea sfintei Paraschiva, denumită şi sfînta Vineri, patroana oraşului Iaşi şi a Moldovei, ocrotitoarea celor în suferinţă. Adică un nou prilej de adunare a credincioşilor creştini.

Totuşi, cît de tîmpiţi trebuie să fie oamenii ca să se înghesuie să pupe racla cu nişte rămăşiţe umane? Eu zic că sînt foarte tîmpiţi. Pe lîngă ridicolul situaţiei, se mai pune problema transmiterii de viruşi şi bacterii prin acţiunea asta. Oamenii se expun incredibil fără să-şi ia prea multe măsuri de protecţie… şi se mai întreabă lumea de ce se mai îmbolnăvesc după aşa ceva sau de ce naiba apare o epidemie de (hai să zicem) răceală după asemenea chestii.

Unii vor spune (din nou) că este o dovadă de credinţă, dar din punctul meu de vedere e doar o dovadă de prostie. Să ofer respectele cuiva este un lucru, să te închini unor rămăşiţe şi să cerşeşti ajutorul este cu totul altceva… Înţeleg raţional un asemenea mecanism, dar mi-e greu să accept o asemenea lipsă de demintate din partea unor creaturi care se consideră fiinţe umane.

Aaa, încă ceva: să nu vă prind că veţi începe să vă plîngeţi că nu respect credinţa altora. Acţiunea aia de pupare a unei racle n-are nici o legătură cu credinţa, ci cu demintatea/inteligenţa umană.

Articol preluat de aici.

Protestele de la finante continua

Din cîte văd protestele celor de la finanţe continuă. Unii dintre ei sînt ferm decişi să protesteze pînă la capăt, oriunde ar fi acela. O parte dinte protestatari au dormit la faţa locului, li s-a adus apă şi cafea, iar protestele s-au răspîndit încă de ieri prin diverse oraşe mai mari din ţară.

Asta generează unele probleme la plăţile efectuate prin instituţiile statului către companii, dar cu siguranţă a blocat într-o măsură mai mare sau mai mică strîngerea taxelor de către stat. Chiar şi aşa, tot aprob acest protest. Politicienii noştri nu pot fi convinşi cu vorba bună, asta e clar de mult, şi doar o reacţie hotărîtă va distruge împotrivirea lor.

Pînă la urmă toţi funcţionarii publici, indiferent dacă sînt inspectori de la finanţe, miniştri sau preşedinte de ţară sînt în slujba statului român. Din acest punct de vedere se poate pune un semn de egalitate între toţi… faptul că unii sînt mai cu moţ pe măsură ce funcţiile sînt mai înalte este irelevant.

Articol preluat de aici.

Revolta de la finaţele din Bucureşti

Azi am avut treabă, mai ales după masă cînd nu am fost pe la calculator, televizor sau vreo sursă de informare în general. Practic cînd am plecat de pe aici totul era în regulă iar cînd m-am întors m-am trezit în mijlocul unei revolte media. Nu ştiu cum stau ziarele şi internetul, nu prea am apucat să le frunzăresc, dar am televizorul aprins pentru zgomot de fundal, iar televiziunile au găsit un subiect tare pe care s-au aruncat grămadă: inspectorii de la finanţele din Bucureşti s-au trezit să protezeste din cauza situaţiei proaste în care se găsesc. Din ce-am înţele protestul ăsta durează de cîteva ori bune, inspectorii nu se lasă duşi, iar o parte dintre poliţistii care au fost trimişi să îi urmărească pentru ca situaţia să nu degenereze li s-au alăturat în protest. În timpul acest o mulţime e oameni politici şi cred că şi afacerişti se distrează la Ateneul român la ceva spectacol sau eveniment (n-am idee care pentru că n-am stat să urmăresc cu atenţie).

Ţinînd cont că oamenii ăia încă protestează nu pot spune decît un singur lucru: bravo lor. Atîta vreme cît nu cedează pînă cînd cererile lor nu sînt îndeplinite (adică ceva, orice, care să le garanteze un viitor mai bun) este excelent. Era timpul de nişte fermitate şi hotărîre în acţiunile oamenilor. Ele se bazează încă pe disperare şi nu pe simţ civic, dar şi ala e mai bine decît nimic.

Oare o fi începutul unei noi revoluţii, care să arunce la gunoi (adică acolo unde merită) guvernul actual? Nu ştiu, dar o asemenea revoluţie (în sensul unei schimbari drastice, nu neaparat una violentă) este esenţială. Ministrul de finanţe a avut nevoie de jandarmi şi de SPP ca să iasă din zona de protest, dar este doar o problema de timp pînă ce jandarmii şi SPP-iştii vor fi depăşiţi de situaţie… cel puţin aceia care vor rămîne să îi protejeze pe politicienii de acum.

 

Articol preluat de aici.

Ziua Oradei in 2010

Azi, 12 octombrie, este ziua oficială a Oradei. Este data la care în 1918 în casa lui Aurel Lazăr a fost semnată Declaraţia de independenţă a românilor din Transilvania, iar în 1944 oraşul a fost eliberat de armata română.

Aniversarea a fost celebrată printr-o şedinţa festivă a Consiliului Local al Municipiului Oradea în Sala „Traian Moşoiu”  de la ora 10, o expoziţie de fotografii „Oradea la început de secol XX – Inedit”, organizată de Consiliul Judeţean Bihor prin Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”, o paradă militară de la ora 12 la Statuia Ostaşului Român – Parcul 1 Decembrie, Casa Memorială “Aurel Lazăr” şi statuia lui Aurel Lazăr.

Tot azi, tinerii olimpici orădeni care au luat locul întîi la Concursul Internațional de Matematică au fost răsplătiți cu premii și diplome. Peste 40 de elevi de la şcolile din Oradea s-au clasat pe podium la cele mai importante concursuri naţionale şi internaţionale. Mai multe informaţii despe acest subiect se găsesc aici.

 

Articol preluat de aici.

Campania Noul Rom

Aruncînd o privire peste nişte statistici, am văzut că articolul despre Noul Rom a fost vizitat destul de mult comparativ cu importanţa pe care o dau dulciurilor respective. Care, la drept vorbind, e cam zero barat. Curios din fire, am dat o căutare cu google după cele două cuvinte cheie. Rezultatele nu m-au surprins prea mult: mulţi ziceau cam aceleaşi lucruri pe care le-am zis şi eu, poate cu alte cuvinte: că este ruşinor, jignitor, că nu le place, aşa cum era normal, că-i trimit pe cei care au făcut reclamele şi pe americani înapoi la origini (acolo de unde vine fiecare) etc, etc, etc. Am găsit o mulţime de rezultate pe această temă, ala că e bine pentru ei. Cu alte cuvinte lumea a început să vorbească şi nu am nevoie de vreo confirmare de-a producătorului sau/şi beneficiarului reclamei ca să ştiu că şi-a făcut efectul.

Orice reclamă care trezeşte anumite emoţii în oameni este de succes, iar aceasta a avut succes. Partea interesantă este curentul de naţionalism şi cel anti-american pe care l-a creat… este ceva demn de urmărit cu atenţie şi de observat unde va ajunge.

Articol preluat de aici.

Infiaza un gorun in Oradea

Iniţiativa lui Horea Vuşcan de plantare a unor goruni în toamna aceasta la Oradea: pe 16 octombrie 2010 vor fi plantaţi cam 1000 de pomi, 500 lîngă Real şi 500 la ieşirea spre Cluj. Întîlnirea va fi sîmbătă la ora 12 în faţă la Real 1.

Mai multe informaţii aici.

De asemenea, pentru cei care nu ştiu: gorunii sînt o specie de stejari.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 117 other followers

%d bloggers like this: