Home » 2009 » October

Monthly Archives: October 2009

Tiganii, rromii sau discriminarea romanilor de catre romani

Discutam zilele trecute cu un prieten despre domeniile de internet şi am ajuns să discutăm despre unul dintre domeniile pe care le-am cumpărat mai demult. E încă inactiv, dar se doreşte ca în viitor să conţină informaţii despre istoria şi modul de viaţă al ţiganilor, despre interacţiunea lor cu populaţia majoritară din România.

În scurt timp discuţia a luat o altă turnură: de ce ţigani şi de ce nu rromi? I-am spus că a pus întrebarea pe dos: de ce rromi şi nu ţigani? Termenul de „rrom” (romanes) este folosit în vorbirea curentă de cîţiva ani, în schimb termenul de ţigani se foloseşte de cel puţin două secole. Oare să fi greşit generaţii întregi şi doar noi ne-am trezit peste noapte că sîntem mai deştepţi decît ei? Mă îndoiesc. Nu e decît o promovare care nu aduce nimic bun românilor.

Dacă ar fi să-l citez pe regretatul George Pruteanu, cuvîntul „rom” e de origine ţigănească şi înseamnă „om, persoană”. Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative (în vocabularul unora dintre români) ale cuvîntului ţigan.

Prima atestare documentară a existenţei unor comunităţi de ţigani este din anul 1068 în timpul Imperiului Bizantin. Ţiganii au fost denumţi în diferite feluri de popoarele cu care au intrat în contact: “arami” (armean, păgîn), “faraontseg” (gloata), “bohemien” (din Boemia), “tartares” (tatar), “gypsy” (egiptean), “saracin” (arab), “athinganoi” (ţigan) şi din motive evidente: denumirile provin de la denumirile popoarelor cu care au intrat în contact şi pe care le-au preluat mai departe, deşi nu au făcut niciodată parte din popoarele respective. Astfel, “şatra” vine de la casta Kshatria (războinică), “ţigan/zigeneur/zingaro” vine de la “athinganoi”, secta religioasă grecescă recunoscută pentru activitatea de prezicere, “gypsy” vine de la “egyptian” cum şi-au spus acum vreo 600 de ani pretinzînd ajutor ca fiind creştini egipteni aflaţi în pelerinaj, “yansser”, cum sînt cunoscuti la New York, provine de la ienicer turc, cum s-au prezentat ţiganii emigraţi în America pe la 1900. În Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner şi Sinti, în Franţa s-a impus numele Gitanes, în limbile engleză Gipsy şi spaniolă Gitano, în Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).

Despre locul de origine al ţiganilor exista mai multe teorii: unii specialişti consideră că aceştia ar proveni din Egipt, în timp ce alţii avansează ipoteza nord-vestului Indiei, în provincia Punjab. Este însă sigur că migraţia ţiganilor către Europa, alături de alte grupuri etnice orientale, s-a făcut treptat cu opriri prin Grecia, Bulgaria, Serbia, Ţara Românească, Moldova, Transilvania, dar şi în vestul continentului. Astfel, începînd din secolul V, ţiganii au migrat în Iran şi Asia mediteraneeană, apoi în Imperiul bizantin în secolul IX, de unde au pătruns şi în sud-estul şi centrul Europei (secolele X – XIV) şi în nordul Africii. În secolul XV au pătruns în Europa de vest (în special în peninsula Iberică), iar din secolul XIX în cele două Americi. Sînt semnalaţi în Ţările Române în secolul XIV, fie ca meşteşugari liberi (fierari, aurari, rudari, spoitori, căldărari, cîntăreţi – în special lăutari, etc) organizaţi în şatre, fie ca robi (sclavi) boiereşti, domneşti sau mânăstireşti.

Limba ţiganilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.

Personal, nu pot fi de acord cu termenii de „rom”, „rrom”, „romanes” adresat ţiganilor din două motive: primul este că întotdeauna am perceput denumirea de ţigan ca fiind aceea a unei etnii, nu ca pe o insultă, iar al doilea motiv este că „rom” şi variaţiile lui se aseamănă prea mult cu denumirea curentă a poporului român (pentru că, la rîndul lor, românii au avut mai multe denumiri de-a lungul mileniilor: daci, traci, carpi, daco-romani, vlahi, valahi, termenul de român fiind original din perioada revoluţiei paşoptiste, adică cea din 1848 pentru necunoscători). Am întîlnit persoane care s-au plîns de discriminare pentru că folosesc termenul de ţigan şi nu îl accept pe cel de rrom, dar din punctul meu de vedere discriminarea este inversă: prea mulţi oameni răspîndiţi în toată lumea ajung să-i confunde pe români cu unii dintre ţigani (fiecare pădure are şi uscăturile ei, nu?) şi să îi considere pe români în general ca ceva rău.

De asemenea, prefer să caut partea bună a etniei lor care au dat civilizaţiei muzica lăutărească şi muzicieni de excepţie (Barbu Lăutaru, Grigoraş Dinicu, Romica Puceanu, Marcel Budală şi mulţi alţii), actori (Jean Constantin, Ştefan Bănică senior), scriitori (Anton Pann) recunoscuţi şi apreciaţi ca atare în ciuda originilor lor. Interacţiunea lor cu românii a dus la apariţia unor opere literare, ca de exemplu „La ţigănci” de Mircea Eliade sau „Ţiganiada” de Ion Budai Deleanu.

În plus, nu cu mult timp în urmă am văzut un interviu la televizor cu un ţigan florar şi am rămas aproape impresionat de modul lui de gîndire: un om harnic, serios, foarte bun cunoscător al meseriei sale, iubitor de flori, dovedea o maturitate pe care nu am observat-o la mulţi din “lumea bună”. Dacă ar fi mai mulţi ca şi el România nu ar mai fi în rahatul ăsta de acum (adică o criză economică şi politică care ne face de rîsul Europei).

Este mult mai greu să îi educi pe oameni şi să le cîştigi respectul decît să le copiezi denumirea şi să o foloseşti mai departe, dar cîştigurile sînt mult mai mari în cazul educaţiei.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Tiganii,_rromii_sau_discriminarea_romanilor_de_catre_romani/MTY3/

Legenda satului Cepari – Arges


culeasă la 24 iulie 1974 de la Costică Nicoară geambaş de 78 de ani, fiul lui David Nicoară lăutar cu fluierul din Cepari de Argeş, vine de la fosta elevă din Piteşti care s-a alăturat şi a susţinut munca şi dragostea de culegător de folclor a domnului învăţător Dumitru Udrescu, Claudia Măru-Hanghiuc

Pe locurile astea unde ne aflăm noi acu’, odinioară nu era nici ţipenie de om, ci numa’ pădure întunecată şi fiare sălbatice care mişunau în voie peste tot pamântu’.

Şi cică a venit atunci de peste munţi din Ţara Făgăraşului, un vaida măreţ care se chema Negru Vodă, însoţit de o ceată mare de voinici,

Toţi călări cu negre plete

Cu arcuri şi ghioage drepte

Acu’, cică din ceata asta mare care cobora de la Câmpulung s-a rupt o ceată şi s-a răsleţit tocmai pe valea Topologului, urmărind nişte cerbi albi şi frumoşi cum nu mai întâlniseră ei în vieţile lor.

În fruntea acestei cete se afla un căpitan vestit care se chema Dragomir Ceparul.

Ei, şi dacă au ajuns ei la cursul apei, au pus ochii pe unul din cerbii ăia frumoşi şi mari ca ursu’ din peşteră, mândru şi voinic, care s-a aruncat în viul apei. Vânătorii au rămas de-odată înlemniţi pe mal căci râu’ era tare umflat şi cerbu’ s-a dus p-aci-ncolo în goana valurilor. În clipa asta, când ei stăteau şi chibzuiau cum să facă să nu le scape aşa un vânat, tâşni, dintre nişte tufişuri, o căprioară sprintenă şi albă ca zăpada. Pe cap i se răsfirau, ca o cunună, două corniţe rămuroase care străluceau de-ţi luau ochii de puzderia de nestemate câte licăreau pe vârful rămurelelor de stăteau pe capul ei. Pe gât avea o salbă de aur şi mărgăritare, frumoasă cum nu se mai pomenise decând lumea lume. Voinicii au rămas încremeniţi de aşa o minunată arătare.

Şi până să se desmeticească ei, căprioara licării poteca şi p-aci ţi-e drumu’.

Căpitanul Dragomir puse iute o săgeată în arc şi zbârrrr… o atinse la picioru’ stâng. Da’ căprioara, şchioapă cum era, a-ntins-o la drum lăsând pe cale stropi de sânge. Voinicii după ea urmară dâra.

Zi de vară până-n seară

Căprioara n-o aflară

Numa’ seara pe-nserate,

Când prind stelele-a clipi,

Şi umbrele-a prididi,

O găsiră-n nişte clate (clăi)=

De porumbi şi rugi uscate

Cu corniţele-ncurcate.

Dar minunea minunilor! Căprioara prinse-a grăi cu un glas dulce şi dezmierdător care ar fi înmuiat şi-o inimă de piatră:

Voi, voinici din lumea toată,

Arcaşi harnici în săgeată,

Nu grăbiţi a da-ntr-o fată,

Inimă nevinovată,

Că veţi avea bună plată.

Pasă-mi-te ea era Crăiasa Pădurilor şi plaiurilor din apropiere. Căpitanul Dragomir Ceparul, când auzi acestea, se repezi ca un şoim şi o descurcă, îi spălă rana, o legă la picior şi îi zise:

Mergi sănătoasă

Slăvită Crăiasă!

Căprioara minunată mulţumi de bunătate şi apoi le spuse voinicilor, cu glasul ei dulce şi dezmierdător ca o doină:

- Dragi voinici şi iubite căpitane, eu sunt Zâna Pădurilor şi Crăiasa Munţilor şi fiindcă aţi fost oameni miloşi şi cu suflet şi nu v-aţi îndurat să-mi luaţi viaţa, iată: locurile aceste, cu păduri şi fiare, cu ape şi câmpii înflorite, toate câte se-ntind de-aci şi până-n creieru’ munţilor sunt ale mele şi acu’ vi le dăruiesc vouă. Să le stăpâniţi în pace şi noroc, dar… mai aveţi de trecut o-ncercare.

- Şi-n mormânt de ne-i trimite mergem ca la nuntă!

Căprioara se uită noiaş (drăgălaş) la ei şi zise:

- Toitan, fratele meu, straja cetinişului de dincolo de chianţ se duse de hucă, nepristinit, să ascundă postomolu de aur de la Moş Vreme de i-o dădu în grijă mare. Voi să-l ajutaţi s-o-ngroape dincolo de lazdăr şi să-i fiţi cu viaţa voastră jitari până la sfârşitul vremurilor. (însemnare: Voinicel, fratele meu, straja pădurilor de brad de dincolo de râpă se duse de spaima voastră, năvalnic, să ascundă comoara de aur de la Moş Vreme de i-o dădu în grijă mare. Voi să-l ajutaţi s-o-ngroape dincolo de lac şi să-i fiţi cu viaţa voastră paznici până la sfârşitul vremurilor )

Şi zâna fermecată pieri ca o nălucă, dar în urma ei picăturile de sânge se prefăcură în viorele,

Iar din lacrămile ei

Răsăriră ghiocei,

ghioceii şi viorelele devenind drăgălaşele solii ale luminii şi ale primăverii.

Voinicii lui Dragomir rămaseră multă vreme năuciţi de atâtea minunate întâmplări, iar căpitanul, văzând ce mândreţe de locuri le-a hărăzit Crăiasa şi ce bogăţii le-or apăsa d-aci-nainte sufletu’ după ce l-or ajuta pe Toitan să-ngroape grija a mare, şi venindu-şi în fire ăl dintâi, zise:

- Fraţilor, hai să rămânem aci neam de neamu’ nostru până în veacu’ veacului.

Zis şi făcut! Şi după ce-şi împliniră voia Crăiesei s-au dus peste munţi de şi-au luat femeile şi copiii şi tot avutu’ şi au făcut case noi, au întemeiat sat mare şi frumos şi i-au pus numele Cepari.

Dragomir Ceparul a zidit biserică frumoasă chiar în dâmbul unde a găsit căprioara; şi biserica asta se vede şi azi, veche dar mândră şi impunătoare, cu fereste ce stau oleacă strâmbe de se văd prin ele toate împrejurimile de-a dreapta a stânga, şi păstrând în ea chipul lui Dragomir Ceparul stând dereş (ţanţoş) lâng-un cerb mare şi alb.

Articolul se gaseste si aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Legenda_satului_Cepari_-_Arges/MTUz/

Amprenta de carbon

Zilele acestea am auzit o expresie pe care nu o regăsesc în vorbirea curentă: amprenta de carbon, ca parte a campaniei „Amprenta de Carbon – Află cît risipeşti din viitorul tău”. În contextul în care am auzit-o era vorba despre amprenta de dioxid de carbon a fiecărei persoane, adică de cît dioxid de carbon risipeşte aceasta într-un an. Nu vreau să scriu neaparat despre campania asta, aşa că vă las să aflaţi mai multe informaţii aici: http://www.generatiaverde.ro (dacă chiar vă interesează).

În schimb vreau să scriu despre isteria care este pe cale să cuprind o mare parte a civilizaţiei umane. Oamenii de ştiinţă spun că în curînd clima se va schimba ireversibil din cauza emisiilor de dioxid de carbon, că temperatura globală este într-o continuă creştere, că speciile de animale şi plante dispar în mod accelerat şi că vor continua să dispară, că nivelul oceanelor şi mările planetei va creşte şi că oraşele de pe coaste sînt în pericol să dispară sub ape, că recoltele vor fi distruse de secetă. În mai puţin de 100 de luni, lupta de prevenire se va transforma într-o luptă de supravieţuire cu schimbările climatice susţin rapoartele şi experţii Comisiei Europene.

Semnalul de avertizare este clar, pericolul este evident, dar nu sînt în întregime de acord cu gravitatea pe care o atribuie unii problemei şi, mai ales, cu reacţiile unora. La o privire mai realistă asupra istoriei planetei nu putem exclude faptul că au existat mai multe ere glaciare, foarte probabil precedate de ere de încălzire accentuată a climei, iar viaţa a continuat să existe. Unele specii au dispărut între timp, majoritatea s-au modificat în funcţie de noul climat, dar viaţa în sine continuă să existe. Foarte probabil va continua să existe şi peste 100, o mie sau un milion de ani de acum înainte, foarte probabil va continua să existe şi dacă accest „accident” numit umanitate va dispare lăsînd în urmă loc de dezvoltare spre inteligenţă altor specii.

Într-o lume nebună, unii oameni au ajuns să calculeze inclusiv cît CO2 este emis de căutările pe Google, de exemplu, pierzîndu-se într-un şir imens de detalii care sînt irelevante pentru mulţi. Chiar, cui îi pasă cît CO2 este generat de o căutare cu Google? Oricum, sînt mai mult de 200 de milioane de căutări pe reţea zilnic.

Amprenta de carbon poate fi exprimată în funcţie de oricare fiinţă sau obiect care eliberează dioxid de carbon în atmosferă. Mari eliberatori de dioxid de carbon sînt hidrocentralele, termocentralele, alţi consumatori industriali, dar şi miliardele de autovehicule, bărci, vapoare, avioane existente. Marii eliberatori de dioxid de carbon sînt produsele civilizaţiei tehnologice, deşi nici mulţimea de fiinţe vii nu este cu mult mai prejos. Marea diferenţă între cele două este că cea de-a doua există în strînsă legătură cu masa vegetală, cele două reglîndu-se reciproc. În schimb produsele tehnologiei există doar în strinsă legătură cu materia primă, influenţînd predominant negativ natura. Sîntem responsabili (direct sau indirect) pentru emisiile de gaze cu efect de seră pe care le producem zilnic atunci cînd ne încălzim casele, cînd circulăm cu maşina sau motocicleta, cînd zburăm cu avionul, cînd ne încărcăm telefonul mobil sau folosim computerul.

Din punctul meu de vedere, campaniile care promovează amprenta de carbon fac parte din factorii educativi care trebuie să deschidă ochii oamenilor spre realitatea înconjurătoare. Sau, ca să fiu mai precis, spre natura înconjurătoare. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon sînt importante, dar mult mai important este felul actual de a fi al civilizaţiei umane. Acum cea mare parte dintre oameni se comportă ca nişte prădători, luînd ceea ce planeta şi civilizaţia le pune la dispoziţie, dar oferind mult prea puţin în schimb. Pot spune fără să greşesc prea mult că o mare parte din conexiunea pe care omenirea o are cu propria planetă s-a pierdut pe măsură ce conştienizarea locului printre celelalte fiinţe vii s-a estompat. Trăim într-o lume a betoanelor, iar asta le ia ochii la mulţi. Trăim într-o lume informatizată, plină de unde, cabluri, calculatoare, televizoare, unii ajungînd să se piardă printre ele.

Două dintre practicile cele mai uşoare pe care le pot face oamenii este reciclarea şi evitarea risipei. Nu necesită efort, nici energie, dar implică atenţie şi o oarecare educaţie. Dar educaţia este un element deficitar pentru prea mulţi oameni… Alte practici sînt mai grele, dar ne sînt la îndemînă: refacerea pădurilor distruse necesită organizare şi timp. Dar factorul cel mai greu de făcut, pare o adevărată misiune imposibilă, este realizarea unor tehnologii cît mai curate, nepoluante. Dar, foarte probabil, asta va rămîne în derulare pentru mai multe generaţii. Noi trebuie doar să continuăm ce am început deja şi să ne ţinem bine de treabă, consecvenţa este esenţială.

Pentru început: Stop CO2.ro

Articol preluat de aici: http://www.supravirtual.ro/stiri/Amprenta_de_carbon

ProTv, emisiunea România, te iubesc! şi Sarmisegetuza Regia

În această seara ProTv-ul a prezentat o anchetă despre situaţia actuală a Sarmisegetuzei Regia şi al aurului dacic în cadrul emisiunii Romania, te iubesc!. Sarmisegetuza Regia (sau Sarmizegetuza Regia ori Sarmis, cum i se mai spune) este fosta capitală a dacilor, se află în munţii Orăştie (Valea Grădiştei Muncelului din judeţul Hunedoara) şi este un monument încadrat în patrimoniul UNESCO.

Am fost la Sarmis în 2006, iar de atunci situaţia nu s-a schimbat prea mult. De fapt nu s-a schimbat de cîţiva zeci de ani încoace: cetatea este în paragină, drumul este la fel de prost (a fost refăcut de curînd cu costuri imense, de 78 de miliarde lei vechi, dar a fost rupt de ape), iar statul român arată o indiferenţă crasă (o adevărată boală, în opinia multora) faţă de adevărata comoară din munţii Orăştie. Doar 3% din suprafaţa cetăţii a fost cercetat de către arheologi, restul fiind străbătut de căutătorii de aur. Nu de puţine ori aceştia au găsit cantităţi însemnate de aur, argint şi kosoni (monede dacice), ele fiind apoi comercializate, de obicei în afara ţării. În mod normal, conform legislaţiei, tot ce este găsit ar trebui predat statului român, ca parte a patrimoniului cultural.

Prea puţini se ocupă cu adevărat de întreţinerea cetăţii, atît din punctul de vedere al curăţeniei (de multe ori aceasta este plină de gunoaiele lăsate în urmă de către studenţii de arheologie, arheologi şi vizitatori), dar şi din punctul de vedere al alungării tuturor celor care doresc să aducă distrugeri zonei. Printre ei se regăsesc Nunu Brilinsky (ghidul corespondentului ProTv în cetate în cadrul anchetei) şi Asociaţia Dacia Nemuritoare. Paginile lor (dacii.ro, Dacia Nemuritoare.ro) şi grupul de discuţii promovează deschiderea spre istorie.

Sarmisegetuza Regia şi cetăţile dacice din imediata apropiere sînt considerate parte din leagănul civilizaţiei noastre, dar, aparent, iubitorii de istorie sînt singura şansă pe care o are zona de a ieşi din conul de umbră în care se află acum. Statul român nu face absolut nimic pentru a amenaja, reconstrui şi valorifica cetăţile, iar fondurile europene care ar putea fi folosite pentru aşa ceva nu pot fi accesate pentru că nu există nici un administrator care să se ocupe de cele 30 de hectare protejate. La cîtă indiferenţă şi lipsă de responsabilitate arată miniştrii şi restul aparatului administrativ ai putea crede că lucrează de fapt mînă în mînă cu căutătorii de aur pentru a jefui rămăşiţele vechilor daci. O asemenea explicaţie s-ar potrivit foarte bine scandalului cu brăţările dacice care au fost găsite, vîndute şi apoi răscumpărate de statul român cu bani buni. Ancheta atinge şi acest subiect, ridicînd în acelaşi timp cîteva întrebări despre autenticitatea brăţărilor, dar rămîne de aflat răspunsurile la momentul potrivit. Cu siguranţă timpul va răspunde foarte bine la aceste întrebări.

Întrebarea de actualitate este alta: ce ai să faci tu, ca şi cititor, în legătură cu situaţia actuală? Promovarea cetăţii şi a istoriei ei există, s-au luat deja unele măsuri pentru curăţare continuă şi protejare, dar se poate face mai mult şi mai bine. E nevoie de ajutorul fiecăruia pentru a se atinge scopul dorit: o Sarmisegetuza Regia curată, cunoscută şi protejată. Vei ajuta sau nu?

Din punctul meu de vedere, adevărata comoară de la Sarmisegetuza Regia este cunoaşterea: cunoscînd de unde provenim ca popor putem evalua drumul pînă acum şi, poate, pe acela pe care-l vom parcurge mai departe. Din ce ştim pînă acum nu putem fi decît mîndri de originile noastre, ca popor, dar, într-un mod foarte straniu, preferăm să îl trecem sub tăcere. Inconştienţii lacomi preferă să-l fure, fără să ştie că cunoaşterea trecutului poate avea efecte incomensurabile din punct de vedere economic, prin turism. Unele ţări o fac deja cu mult succes. Noi n-avem nevoie decît de un ingredient elementar pentru a obţine aşa ceva: mai multa dorinţă de muncă, că de inteligenţă nu ducem lipsă.

Campania electorala sau circul romanesc reincarcat

Fie că ne pasă sau nu, în ultimele luni România a fost într-o campanie electorală continuă, din aia neoficială, pe ascuns, dar de care ştiam cu toţii. Sună cunoscut? Atmosfera e cu totul alta faţă de cea de acum 20 şi ceva de ani, dar parcă unele senzaţii au rămas.

Azi a început campania electorală oficială. Asta înseamnă o mulţime de afişe lipite pe toate gardurile şi stîlpii mai răsăriţi de prin ţară, o campanie de promovare, mediatizare şi manipulare cu adevărat agresive, un şir aproape nesfîrşit de certuri şi acuzaţii. Ziarele şi revistele vor învesti masiv în hîrtie şi cerneluri pentru a scrie despre asta, televiziunile şi posturile de radio vor încinge eterul undelor radio cu comentariile politicienilor şi „experţilor”, iar blogger-ii (adică ăia care ţin un jurnal pe reţeaua mondială numită deseori şi internet) vor umple spaţiul virtual cu părerilor lor. Nemulţumirea multora a ajuns demult la valori înalte, iar în următoarele săptămîni vor avea prilejul să se descarce. Este cu adevărat circul românesc reîncărcat. A ajuns circul în ţară, lume!

Sfatul meu este să luaţi cantităţi impresionante de floricele de porumb, să vă aşezaţi lejer în fotolii sau pe orice aveţi voi mai comod şi să urmăriţi acest circ. De scăpat nu prea aveţi cum să scăpaţi, la cît scandal şi la ce gură vor face unii îi veţi auzi chiar şi în creierii munţilor sau printre tufele deltei Dunării. Ţinînd cont că multora le lipseşte materia cenuşie necesară ieşirii din criză sau obţinerii unui post bine plătit dar pentru care mai trebuie să şi muncească, nu le mai rămîne decît să dea din gură sperînd că vor ajunge să compenseze lipsurile şi să nu observe nimeni natura lor adevărată.

Nu se spune degeaba că oamenii inteligenţi (sau marea lor majoritate) nu au timp să se implice în viaţa politică românească. Printre restul oamenilor se găsesc şi următorii (mă gîndesc că li se va spune cei 7 “magnifici” care au speriat România) care s-au decis să candideze pentru preşedinţie:

- actualul şef al statului Traian Basescu, candidat independent susţinut de PDL
– şeful PSD Mircea Geoană
– şeful PNL Crin Antonescu
– regele PRM Corneliu Vadim Tudor
– candidatul UDMR Kelemen Hunor
– latifundiarul Gigi Becali de la Partidul Noua Generaţie
– Ninel Potircă preşedintele Patronatelor Oamenilor de Afaceri de etnie romă (adică al ţiganilor, dacă ar fi să traduc termenul în română).

De asemenea, azi, în ultima zi de depune a candidaturilor, încă cinci persoane au anunţat că vor intra în cursa electorală. Printre acestea se regăseşte actualul primar general al Bucureştiului, Sorin Oprescu ce va candida ca independent şi Remus Cernea de la Partidul Verde.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Campania_electorala_sau_circul_romanesc_reincarcat/MTY1/

Absurdistanul romanesc: activitatea aeroportului Băneasa afectată de vecinii care n-au ce căuta acolo

Zilele astea se petrece un nou episod al absurdistanului românesc: aeroportul Băneasa se vede obligat să-şi reducă activitatea pe timpul nopţii pentru că cei care şi-au construit case în apropiere s-au plîns de zgomot.

Istoria acestei poveşti este simplă şi implică multă neruşinare şi tupeu: specula imobiliară din Bucureşti din ultimii ani a implicat terenurile din apropierea aeroportului Băneasa.Adică cineva a cumpărat teren, a obţinut cumva o autorizaţie de construcţie, în ciuda apropierii de aeroport, şi a plantat acolo cîteva case. Întrebarea pe care şi-ar pune-o oricine este: „cît de prost trebuie să fii încît să-ţi cumperi sau să-ţi construieşti o casă în apropierea aeroportului?”. Pe lîngă zgomotul evident, poţi oricînd să se te trezeşti cu un avion (întreg sau pe bucăţi) în mijlocul sufrageriei. Sau poate că erau suficient de disperaţi încît să-şi dorească o casă a lor la orice preţ şi în orice condiţii.

Oricum, problema implică mult tupeu, o oarecare doză de prostie şi mult dezinteres din partea autorităţilor. Din punctul meu de vedere ar trebui evaluate două lucruri: pe de o parte traficul aerian aducător de turişti, bani pentru stat şi siguranţa vecinilor, pe de altă parte somnul şi liniştea acestora. Dacă ar fi după mine, aş actiona într-o manieră care ar rezolva toate aspectele de mai sus: aş nivela clădirile (adică le-aş face una cu pămîntul) şi aş reloca locuitorii lor într-o zonă în care au şi siguranţă, au şi somn, au şi linişte. Adică aş readuce lucrurile pe făgaşul normal.

Absurdistanul romanesc: fertilizarea in vitro şi inseminarea artificiala contra cost şi transplantul de cornee au devenit ilegale in Romania

Este un subiect excelent pentru a deschide o serie nouă: cea a subiectelor cotidiene care ating absurdul sau chiar şochează în România noastră cea de toate zilele. Este un subiect politic, una dintre multele aberaţii cu care aproape ne-am obişnuit de cîţiva ani încoace.

Din cele afirmate azi pe la ştiri, fostul ministrul al sănătăţii, Ion Bazac, a emis în 23 septembrie (cu puţin timp înainte de a demisiona) un ordin prin care au fost scoase în afara legii procedurile de fertilizarare in vitro şi cele de inseminare artificială contra cost.

Ordinul prin care se abrogă un articol din Legea transplantului a fost publicat în 29 septembrie în Monitorul Oficial. Astfel, conform legii, din 29 septembrie, procedurile de reproducere umană asistată contra cost intră sub incidenţa traficului de celule umane, iar cei care fac aceste proceduri riscă închisoare între trei şi zece ani.

Concret, ordinul abrogă un articol care dădea voie spitalelor de stat şi clinicilor private să facă fertilizarea in vitro şi inseminare artificială contra cost. Conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant a susţinut că a aflat de ordin de la un jurist, actul nefiind cunoscut de specialişti.

Conform celor citite pe reţea, s-a susţinut că măsura ministerială este rezultatul scandalului de la clinica Sabyc. Dacă e adevărat, atunci este o dovadă în plus că guvernul României REAcţionează în loc să Acţioneze. De asemenea, au fost medici specialişti care au calificat ordinul ministerial drept absurd în contextul în care nu există alternativă pentru cuplurile care nu pot avea copii.

Din cîte am observat pe reţea, conducerea Ministerului Sănătăţii a cerut Comisiei de Transplant un punct de vedere asupra modului în care trebuie modificată legislaţia care interzice fertilizarea in vitro şi inseminarea artificială contra cost astfel încît actul medical să nu fie ingrădit. Răspunsul a fost o propunere pentru modificarea ordinului.

Propunerea mea este, ca, dacă tot au fost scose din legalitate procedurile contra cost, să fie realizate gratuit, pe cheltuiala statului.

Articol preluat de aici: http://www.dan-marius.ro/articol/Absurdistanul_romanesc/Absurdistanul_romanesc:_fertilizarea_in_vitro_%C5%9Fi_inseminarea_artificiala_contra_cost_%C5%9Fi_transplantul_de_cornee_au_devenit_ilegale_in_Romania/MTUz/

Absurdistanul românesc: confiscarea maşinii în cazul vitezomanilor

Ziarul Gîndul are un articol interesant astăzi. Este vorba despre cîteva dinte măsurile absurde pe care mult iubiţii noştri aleşi doresc să le implementeze şi despre insistenţa guvernului care doreşte să le confişte maşina celor care depăşesc viteza legală.

Cîteva dintre prevederile stranii solicită testarea alcoolemiei şoferilor indiferent de motivul pentru care sînt opriţi de poliţie, eliminarea instituţiei martorului din procedura contravenţională (adică şoferii implicaţi într-un accident nu îşi mai pot dovedi nevinovăţia cu ajutorul martorilor), confiscarea autoturismului în cazul depăşirii cu 50 km/h a vitezei maxime legale. S-a propus crearea Agenţiei Naţionale de Colectare a Amenzilor (ANCA), care ar urma se ocupe de procesarea, administrarea şi colectarea de amenzi. De asemenea, ea ar urma să aibă dreptul de a colecta amenzile direct din conturile celor amendaţi de poliţia rutieră, de a revoca permisul de conducere sau, prin hotărâre judecătorească, să aresteze rău-platnicul la un „centru de arest”.

Proiectul este publicat deja pe pagina de web a Ministerului Transporturilor din 11 iunie 2009 (aici: http://www.mt.ro/transparenta/2009/proiect_HG_de_aprobare_a_strategiei.pdf) iar o serie de instituţii şi ministere au fost solicitate să se pronunţe asupra textului prin acordarea sau nu a avizului prevăzut de lege. Poliţia rutieră se opune, CSM a formulat observaţii, dar idioţii de la Ministerul tranporturilor insistă. Poate părea cam dur să le spun idioţi, dar nu am de ales: un om normal nu ar propune asemenea aberaţii.

Politia rutieră nu a avizat proiectul din cauza „numărului foarte mare de erori, dar şi din cauza obligativităţii de a se da examen pentru redobîndirea carnetului auto pentru prea multe abateri”. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a precizat că nu se poate elimina instituţia martorului ocular şi nici obligativitatea efectuării analizei de sînge pentru stabilirea alcoolemiei. Totodată, CSM consideră ca nu ar fi corectă mutarea răspunderii pentru o contravenţie de la şofer la proprietarul autoturismului.

Există anumite motive pentru care ar exista explicaţii pentru asemenea măsuri: amenzi neplătite, multe accidente sondate cu morţi şi răniţi din cauza neadaptării vitezei şi a consumului de alcoo… dar nu găsesc nici o justificare pentru a implementa un asemenea proiect de lege. Şi nici nu am de gînd să accept aşa ceva.

Nelămurirea mea este una singură: cît vor tolera românii să fie agresaţi de asemenea aberaţii înainte de a lua atitudine?


Articol preluat de aici: http://www.dan-marius.ro/articol/Absurdistanul_romanesc/Absurdistanul_rom%C3%A2nesc:_confiscarea_ma%C5%9Finii_%C3%AEn_cazul_vitezomanilor/MTU0/

Unique opportunity of investment

There is an unique opportunity of investment on the market! There are real estates put on sale (new apartments, pensions and hotels) much under the real price placed in the immediate proximity of the greatest geothermal swimming pool in Europe, located in Hungary at Hajduszoboszlo (www.hajduszoboszlo.hu). The new apartments (built in elite districts) have prices that start from 1700 dollars/square meter.
Also, in the biggest student city in Hungary, Debrecen (www.debrecen.hu), border city located at 30 km from the border to Romania, there are on the market new apartments with 1, 2, 3 and 4 rooms with prices that start from 1700 dollars/square meter.
Imobiliare Ungaria can help you with all the acts necessary for a purchase or to rent the buildings.

Contact: http://www.imobiliareungaria.ro, imobiliare_ungaria@yahoo.com
Phone: +40745149403

Posted here: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/unique-opportunity-of-investment/

Posibilitate unică de investiţie

A apărut o posibilitate unică de investiţie! Există de vînzare imobile (apartamente noi, pensiuni şi hoteluri) mult sub preţul real situate în imediata vecinătate al celui mai mare ştrand cu apă geotermală din Europa, situat în Ungaria la Hajduszoboszlo (www.hajduszoboszlo.hu). Apartamentele noi (constructii în cartiere de elită) au preţuri ce încep de la 1700 dolari/mp.

De asemenea, în cel mai mare oraş studenţesc din Ungaria, Debrecen (www.debrecen.hu), oraş de frontieră situat la 30 km de graniţa cu România, au fost scoase la vînzare apartamente noi de 1, 2, 3 şi 4 camere la preţuri începînd de la 1700 dolari/mp.

Imobiliare Ungaria este în măsură să vă ajute cu toate actele de întabulare în cazul unei achiziţii sau cu închirierea imobilelor.

Contact: http://www.imobiliareungaria.ro, imobiliare_ungaria@yahoo.com

Telefon: +40745149403

Anunţ preluat de aici: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/posibilitate-noua-de-investitie/

Thermal springs in Hungary

On Hungarian territory and Romanian territory (in the area of Oradea) there are, after Island, the greatest reserves of thermal springs in the world, the healing waters of the hundred of springs are unique in Europe and they contribute every year to regain the health for many thousands of people. The water of some thermal springs is potable and it helps to heal various renal diseases, digestive system and metabolic diseases. Anywhere there is drilling is gushing out springs of thermal water with temperatures between 30ºC and 70ºC or springs with curative waters rich in salts and mineral substances.

From the 1300 fountains with thermal water recorded for now in Hungary 270 of them are used as baths and the number of springs with curative effects is 139. Over that water fields there have been building thermal baths, hydros, swimming pools and hotels that are offering various services. There is almost no town that does not have thermal bath.

In Hungary the culture of baths have important traditions. Good conditions, the professionalism and the accumulated experiences, as well the traditional hospitality of the Hungarians assure a various range of offers.

When the border of Roman Empire was laying along the Danube, on the current territory of Hungary was lying the Panonia province, and its capital, Aquincum (aqua means water in Latin language) was located in the place where today is Buda (one of the two cities that, when they developed well enough the formed one: Budapest). Until now the archeologist discovered in Hungarian capital 21 baths dating the Roman times. The pipe system, as well the baths with mosaic ornaments found in the villas of wealthy Romans evoke the local traditions of balneary culture over 2 millennium old.

In the XVIth century Hungary was occupied by the Turks. It is possible that the thermal springs to have the decisive role in this 150 years occupation. From the architectural monuments of that time there are distinguished the baths that are functioning now, for example the baths „Rác” and „Rudas” from Budapest, or the ones from Eger, city located in the north of Hungary. These baths were built at the beginning of the XVIth century. Usually the bath „Rudas” can be visited from men and women but in different days.

Eger, so called the city of thermal baths, of students and of wine, is considered to be one of the most beautiful baroque cities of Hungary. It is an millennial episcopal residence and it can preen on an rich historical past and valuable historical monuments, one of them is the northernmost minaret in Europe. Eger is as well the country of passional wines: in the centuries old cellar from the “Beautiful Lady”valley can be tasted the well-known wine called Egri bikaver (Bull blood). The swimming pool with curative water, open all year, recommended for the diseases of locomotor organs have seven pools where the water is recommended for healing the rheumatic diseases. A special view is offered by the spring with thermal water from the border of nearby town, in Egerszalok.

Hajduszoboszló is the most known resort for treatment and amusement in the est of Hungary, it is considered as the “Mecca of rheumatics”. The town is at the margins of the well known Hungarian steppe Hortobágy, 220 km away from Budapest and 20 km away of Debrecen and it is known because of the thermal water discovered by dr. Pávai Vajna Ferenc as his researches. 75 years ago started the treatments with the mineral thermal water that is gushing out from 1100 meters depth. A 2-3 weeks cure have a rate of healing of 90% for the chronic motor, gynecological and skin diseases. The salty iodate steams that are rises from a surface of 10.000 m² creates the specific micro-climate of these baths. Because of the therapeutic effects of the thermal water the resort is well know in the world. Last years it have been done great modernizing the balneary resort with the purpose of rising to the European level and creating a tradition for generations in the field of balneary tourism. The 25 hectares swimming pool, the lake for boating, also the recently fit up Aqua-Park creates a special destination for the sick people that are searching the healing as well for the people that are searching to have fun.

Miskolc-Tapolca is a balneary and climatic resort located in the suburbs of the city Miskolc, only 6 km away of it, in the north west of Hungary. The slightly radioactive thermal waters are well known from medieval times because the curative miraculous influences in the treatment of heart and nervous system problems, high blood pressure and digestive disorder. Miskolc Tapolca is a place for nature lovers. The treasure of this region is the cave with thermal water Tavas, transformed later in Barlangfurdo. The water have eroded there galleries in the rock during millenium, it is a place unique in Europe where you can swim in the thermal water that is gushing out directly from the rock, you can take advantages from the water massages under the waterfall, you can admire the deposits of calcite with elements of thermal water vividly.

Over 100 springs discovered until now in Hungary are in Budapest, these feed almost 50 baths. The one thousand years anniversary from the foundation was celebrated with the building of some monumental structures, in that period were constructed the most beautiful bath of Budapest – „Széchenyi” and „Gellért” (the end of XIXth century and the beginning of the XXth century).

Budapest is the only metropolis and capital in the world where there are active more the 100 thermal springs and fountains with a daily flow of about 70 million liters of water. The number of the thermal baths from the city fed with thermal water from natural springs or fountains are close to fifty, one of them is a Turkish bath preserved in the original state, but also swimming pools or elegant bubble baths. The hospitals and the luxury balneary hotels also benefit from the thermal springs.

The ruins of Roman cities, the military camps, the baths and the water pipes from the time of the Empire can be seen even today in Budapest. In the Aquincum Museum, among the ruins and the vestiges of the old city can be also admired a portable hydraulic organ built in 1228.

The unique location of Budapest, the panorama of the Danube and the Andrássy Avenue are on the list of the UNESCO World Patrimony. In this town it happens something all the time – the festivals, the cultural programs and the events are following very fast.

Article posted here: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/thermal-springs-in-hungary/

Izvoare termale în Ungaria

Pe teritoriul maghiar şi românesc (în zona Oradei) se găsesc, după Islanda, cele mai mari rezerve de izvoare termale din lume, apele tămăduitoare ale sutelor de izvoare sînt unice în Europa şi contribuie anual la redobîndirea sănătăţii multor mii de oameni. Apa unor izvoare termale este potabilă şi ajută la vindecarea diferitelor boli renale, ale sistemului digestiv şi ale metabolismului. Oriunde se fac foraje ţîşnesc izvoare cu apă termală cu temperaturi între 30ºC şi 70ºC sau izvoare cu ape curative bogate în săruri şi substanţe minerale.

Dintre cele 1300 de fîntîni cu apă termală înregistrate momentan în Ungaria 270 dintre el servesc ca băi, iar numărul izvoarelor cu efect curativ este de 139. Pe aceste zăcăminte de ape s-au construit şi se construiesc băi termale, sanatorii balneare, ştranduri şi hoteluri ce oferă servicii variate. Aproape că nu există localitate mai mare care să nu aibă baie termală.

În Ungaria cultura băilor are tradiţii importante. Condiţiile bune, profesionalismul şi experienţele acumulate cît şi ospitalitatea tradiţională a maghiarilor asigură o gamă variată de oferte.

Pe vremea cînd graniţa Imperiului Roman se întindea de-a lungul Dunării, pe teritoriul Ungariei de azi se întindea provincia Panonia, iar capitala acesteia, Aquincum (aqua înseamnă apă în limba latină) era situată în locul în care azi se află Buda (unul dintre cele doua oraşe care, atunci cînd s-au dezvoltat suficient de mult, au format unul singur: Budapesta). Pînă în prezent arheologii au descoperit în capitala maghiară 21 de băi datînd din vremea romanilor. Atît sistemul de conducte, cît şi băile cu ornamente din mozaic găsite în vilele romanilor înstăriţi, evocă tradiţiile locale de cultură balneară vechi de peste două milenii.

În secolul al XVI-lea Ungaria a fost ocupată de turci. Este posibil ca izvoarele cu apă termală să fi avut rol decisiv în această ocupaţie de 150 de ani. Dintre monumentele arhitecturale ale vremii respective se disting băile care funcţioneză şi în prezent, de exemplu băile „Rác” şi „Rudas” din Budapesta, sau cele din Eger, oraş situat în nordul Ungariei. Aceste băi au fost construite la începutul secolului al XVI-lea. În mod tradiţional baia „Rudas” poate fi vizitată de către bărbaţi şi femei doar în zile diferite.

Eger, numit şi oraşul băilor termale, al studenţilor si al vinului, este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase orase baroc ale Ungariei. Este o reşedinţă episcopală milenară şi se poate mîndri cu un trecut istoric bogat şi monumente istorice valoroase, printre care şi cel mai nordic minaret turc din Europa. Eger este totodata şi patria vinurilor pasionale: în pivniţele vechi de secole din valea „Doamnei Frumoase” poate fi degustat vinul renumit Egri bikaver (Sînge de taur). Ştrandul cu ape curative, deschis în orice perioadă a anului, recomandat pentru afecţiunile organelor locomotoare, dispune de şapte bazine a căror apă este recomandată pentru vindecarea bolilor reumatice. O privelişte deosebită este oferită de izvorul de apa termală de la marginea localităţii din apropiere, în Egerszalok.

Hajduszoboszló este cea mai cunoscută staţiune de tratament şi agrement din estul Ungariei, fiind considerată a fi „Meca reumaticilor”. Localitatea se află la marginea celebrei puste Hortobágy, la 220 km de Budapesta şi 20 km de Debrecen şi este cunoscută datorită apei termale descoperite de dr. Pávai Vajna Ferenc în urma cercetărilor sale. În urmă cu 75 de ani au început tratamentele cu apa minerală termală care ţîşneşte de la o adîncime de 1100 m. O cură de 2-3 săptămîni are o rată de vindecare de 90% în afecţiunile cronice motorii, ginecologice şi dermatologice. Vaporii iodaţi săraţi care se ridică de pe o suprafaţă de 10.000 m² creează microclimatul specific al acestor băi. Datorită efectelor terapeutice ale apei termale staţiunea este renumită în lume. În ultimii ani s-au efectuat modernizări de mare anvergură în staţiunea balneară avînd ca scop ridicarea la nivel european şi crearea unei tradiţii de generaţii în domeniul balneoturismului. Ştrandul de 25 hectare, lacul pentru canotaj, dar şi Aqua-Park-ul recent amenajat creează o destinaţie deosebită atît pentru bolnavii care caută vindecarea cît şi pentru amatorii de excursii recreative.

Miskolc-Tapolca este o staţiune balneo-climaterică aflată în suburbiile oraşului Miskolc, la doar 6 km de acesta, în nord-vestul Ungariei. Apele termale uşor radioactive sînt renumite din vremurile medievale datorită influenţelor curative miraculoase în tratamentul problemelor de inimă şi sistem nervos, hipertensiune şi dereglari digestive. Miskolc Tapolca este un loc ideal pentru iubitorii de natură. Comoara acestei regiuni este peştera cu apă termală Tavas, transformată ulterior în Barlangfurdo. Acolo apa a săpat de-a lungul mileniilor galerii în stîncă, este un loc unic in Europa unde puteţi înnota în apa termală care izvorăşte direct din stîncă, puteţi profita de masajele de apă sub cascadă, puteti admira depunerile de calcit cu elemente din apa termală viu colorate.

Peste 100 dintre izvoarele descoperite pînă acum în Ungaria se află la Budapesta, acestea alimentează aproape 50 de băi. Aniversarea a o mie de ani de la descălecare a fost sărbătorită cu ridicarea unor construcţii monumentale, în acea perioadă fiind construite cele mai frumoase băi ale Budapestei – „Széchenyi” şi „Gellért” (sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX).

Budapesta este unica metropolă şi capitală din lume în care sînt active mai mult de 100 de izvoare şi fîntîni termale cu un debit zilnic de aproximativ 70 de milioane de litri de apă. Numărul băilor termale din oraş alimentate cu apă termală din izvoare naturale sau fîntîni forate se apropie de cincizeci, printre acestea se găsesc o baie turcească păstrată în stare originală, dar şi ştranduri sau băi cu bule elegante. De izvoarele termale beneficiază şi spitalele sau hoteluri balneare luxoase.

Ruinele oraşelor romane, ale taberelor militare, ale băilor şi ale conductelor de apă de pe vremea Imperiului se pot vedea şi astăzi în Budapesta. În Muzeul Aquincum, printre ruinele şi vestigiile oraşului străvechi poate fi admirată şi o orgă hidraulică portabilă, construită în anul 1228.

Aşezarea unică a Budapestei, panorama Dunării şi Bulevardul Andrássy figurează pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În acest oraş tot timpul se întîmplă ceva – festivalurile, programele culturale şi evenimentele se succed cu mare repeziciune.


Articol preluat de aici: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/izvoare-termale-in-ungaria/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 121 other followers

%d bloggers like this: